În timp ce o mare parte a activismului pentru deșeurile de plastic s-a concentrat pe alegerile pe care le facem ca și consumatori, aceste alegeri sunt inerente limitate de produsele care ne sunt puse la dispoziție. Acum, un proiect de cercetare unic în felul său, realizat de Minderoo Foundation din Australia, a identificat sursa problemei.
„Principalele constatări ale Plastic Waste Makers Index sunt că doar 20 de companii sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din totalul deșeurilor de plastic de unică folosință generate în fiecare an și un număr similar de bănci și investitori globali le finanțează”, a declarat Dominic Charles, directorul departamentului de finanțe și transparență al diviziei No Plastic Waste din cadrul Minderoo Foundation, într-un interviu preînregistrat, distribuit reporterilor.
Cine este de vină?
Plastic Waste Maker’s Index și-a propus să determine cine este cu adevărat responsabil pentru materialele plastice de unică folosință care formează cea mai mare parte a deșeurilor de plastic arse, depozitate la groapa de gunoi sau infiltrate în mediu în fiecare an. Pentru a realiza acest lucru, Minderoo Foundation a petrecut un an lucrând cu o echipă de experți din centre de cercetare precum Wood Mackenzie, London School of Economics și Stockholm Environment Institute.
Eforturile de cercetare anterioare s-au concentrat pe companiile din spatele ambalajelor din plastic. De exemplu, auditul anual de brand al Break Free From Plastic numără etichetele căror companii apar cel mai frecvent pe obiectele din plastic colectate din întreaga lume. Coca-Cola, PepsiCo și Nestlé au „câștigat” primele trei poziții de la începutul auditurilor în 2018.
Cu toate acestea, Minderoo Foundation a adoptat o abordare diferită, determinând pentru prima dată care companii au produs de fapt polimerii plastici care formează sticlele Coca-Cola și alte forme de deșeuri plastice.
„Plastic Waste Makers Index este un efort de cercetare care, pentru prima dată, stabilește o conexiune între companiile petrochimice de la începutul lanțului de aprovizionare a plasticului și deșeurile de plastic generate la sfârșit”, a explicat Charles.
Raportul a constatat că 20 dintre aceste companii sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din totalul deșeurilor de plastic, iar 100 dintre ele sunt responsabile pentru 90% din producția de plastic de unică folosință. ExxonMobil este principalul vinovat, producând 5,9 milioane de tone de astfel de material în 2019. Pe locul al doilea se află Dow, din SUA, iar Sinopec, din China, ocupă locul al treilea. Indorama Ventures și Saudi Aramco completează top cinci.
Studiul nu s-a uitat doar la cine produce plasticul, ci și la cine îl finanțează. A constatat că aproape 60% din finanțarea comercială care face posibilă producția de plastic de unică folosință provine de la doar 20 de bănci, cu Barclays, HSBC, Bank of America, Citigroup și JP Morgan Chase în frunte. Împreună, cele 20 de bănci au împrumutat un total de 30 de miliarde de dolari sectorului din 2011.
Studiul a mai constatat că 20 de administratori de active dețin acțiuni în valoare de peste 300 de miliarde de dolari în companiile din spatele polimerilor petrochimici, iar 10 miliarde de dolari din această sumă merg direct către producția acestor polimeri. Primii cinci administratori de active cu acțiuni în aceste companii sunt Vanguard Group, BlackRock, Capital Group, State Street și Fidelity Management & Research.
Concentrarea asupra celor responsabili pentru problemă a permis autorilor raportului să înțeleagă mai bine amploarea acesteia. Pe de o parte, arată că suntem în prezent foarte departe de o economie circulară care ar presupune reutilizarea materialului plastic în loc de aruncare. Primii 100 de producători de polimeri utilizează în mare parte material „virgin” pe bază de combustibili fosili pentru a-și produce materialele plastice, iar materialele plastice reciclate au reprezentat doar cel mult 2% din totalul produs în 2019.
Mai mult, situația pare să se înrăutățească fără acțiune. Capacitatea de producție a plasticului virgin, pe bază de combustibili fosili, ar putea crește cu 30% în următorii cinci ani, și cu până la 400% pentru unele companii.
Intervenția sub formă de reglementare ar putea schimba acest lucru, desigur, dar în prezent multe guverne sunt puternic investite în producția de noi polimeri plastici. De fapt, aproximativ 30% din sector este deținut de stat, cu Arabia Saudită, China și Emiratele Arabe Unite în frunte în ceea ce privește proporția deținută.
Ce se poate face?
Autorii raportului speră că informațiile pe care le furnizează vor fi utilizate pentru a contribui la un rezultat mai bun.
„Identificarea cauzelor profunde ale crizei deșeurilor de plastic ne dă puterea de a ajuta la rezolvarea ei”, a declarat fostul vicepreședinte al SUA și susținător al mediului, Al Gore, care a scris prefața raportului, într-un comunicat de presă. „Traiectoriile crizei climatice și ale crizei deșeurilor de plastic sunt remarcabil de similare și din ce în ce mai interconectate. Pe măsură ce conștientizarea costului poluării cu plastic a crescut, industria petrochimică ne-a spus că este vina noastră și a îndreptat atenția către schimbarea comportamentului utilizatorilor finali ai acestor produse, în loc să abordeze problema la sursă.”
Pentru a aborda problema la sursă, Minderoo Foundation a făcut următoarele recomandări:
- Companiile producătoare de polimeri ar trebui să fie obligate atât să divulge date interne despre cât de multe deșeuri generează, cât și să se îndrepte către un model circular, producând plastic reciclat în loc de plastic virgin.
- Băncile și alte instituții financiare ar trebui să își retragă banii de la companiile care produc plastic nou din combustibili fosili și să îi redirecționeze către companii care urmează un model circular.
O parte a acestui răspuns înseamnă acordarea de atenție, astfel încât încercările de a rezolva criza climatică să nu ajungă să agraveze problema plasticului. Așa cum a spus contributorul la raport, Sam Fankhauser – profesor de economie și politici climatice la Universitatea Oxford și fost director al Grantham Research Institute on Climate Change de la London School of Economics – într-un interviu preînregistrat, o parte dintre „personajele” din spatele celor două crize sunt aceleași.
„Oamenii care produc emisii de carbon, industria petrolieră, multe dintre aceleași companii sunt și în industria plasticului”, a explicat el. „Există îngrijorarea că, pe măsură ce profiturile lor din produsele rafinate se diminuează, se vor muta către plastic, reducând astfel problema schimbărilor climatice, dar sporind în același timp problema plasticului.”
Cu toate acestea, Fankhauser a adăugat că lupta împotriva poluării cu plastic poate învăța multe din mișcarea climatică. Mai exact, forțarea companiilor să fie transparente în legătură cu modul în care contribuie la problemă este primul pas pentru a le determina să își asume responsabilitatea pentru aceasta.
„[C]omportamentul față de emisiile de carbon s-a schimbat odată ce firmele au fost forțate să măsoare, să gestioneze, să raporteze emisiile lor de carbon și ceva foarte similar se poate și ar trebui să se întâmple cu plasticul”, a spus el.
Accentul raportului pe responsabilitatea corporativă nu înseamnă că nu ar trebui să ne pese de cât plastic de unică folosință folosim și să ne străduim să reducem această utilizare atunci când putem, a spus Charles. Dar înseamnă că ar trebui să fim sinceri cu privire la ceea ce este și ceea ce nu este în puterea noastră ca și consumatori.
„[N]oi, ca indivizi, avem responsabilitatea de a ne gestiona propriul consum”, a spus el. „Dar nu vom face progrese semnificative în eliminarea poluării cu plastic până când companiile care controlează robinetul, producția de plastic din combustibili fosili, nu vor începe să producă plastic din deșeurile pe care le-am creat deja.”
