În 2014, existau peste 3.000 de specii descrise de șerpi în întreaga lume, iar acest număr este în continuă creștere. Cu o astfel de varietate, nu este surprinzător faptul că aceste creaturi târâtoare se găsesc în atât de multe culori, modele și dimensiuni.
Într-un sondaj din 2014 realizat de organismul de sondare YouGov, mai mulți americani au menționat frica de șerpi decât frica de înălțimi, de vorbit în public, de păianjeni, de spații mici și de alte opt fobii comune. Într-adevăr, șerpii au fost cea mai mare frică dintre toate, speriind 64% din cei 1.000 de oameni chestionați. Ceilalți 36% probabil văd frumusețea în aceste reptile fără membre.
O veți vedea și voi, după ce veți admira aceste nouă specii de o frumusețe absurdă.
Vipera srilankeză de groapă (Trimeresurus trigonocephalus)
Zonele umede și pajiștile din Sri Lanka sunt singurele locuri din lume unde această specie mică, de aproximativ 0,61 metri lungime, este endemică. Vipera srilankeză de groapă este remarcată pentru coloritul său verde cu negru și capul mare, de formă triunghiulară. Masculii au o tentă albastră, în timp ce femelele sunt mai verzi.
Se pare că nuanța acestei vipere de groapă face parte dintr-o tehnică de camuflaj. A doua linie de apărare este reprezentată de hemotoxine. Acesta este un tip de venin care distruge celulele roșii din sânge la victimă. Deteriorează sistemul circulator și țesutul muscular și cauzează umflături, hemoragie și necroză. Mușcătura acestui șarpe veninos poate provoca apariția de vezicule și chiar moartea la oamenii mușcați.
Șarpele liană asiatic (Ahaetulla prasina)
Acest șarpe are un model geometric extraordinar. Când șarpele liană se simte amenințat, își extinde corpul, scoțând în evidență modelul prin dezvăluirea negrului și albului dintre solzii săi verzi-strălucitori. Când este relaxat, șarpele are un corp foarte subțire, aproape fluorescent verde. Șerpii liană sunt de asemenea cunoscuți pentru botul lor lung, ascuțit, aproape asemănător unui cioc.
Se găsesc într-o varietate de habitate, de la păduri uscate și umede la plantații și grădini urbane, în întreaga Asie de Sud-Est. Sunt o specie arboricolă, locuind în principal în copaci și mișcându-se rapid și fluent între ramuri. Sunt cei mai activi în timpul zilei. Deși au venin, acesta nu este dăunător pentru oameni. În unele regiuni, populațiile sunt amenințate de dezvoltare și de colectarea locală în scopuri medicinale tradiționale.
Pitonul verde de copac (Morelia viridis)
Pitonul verde de copac este, desigur, cel mai bine cunoscut pentru coloritul său. Coloritul verde viu al adulților îl ajută să se camufleze în habitatul său din pădurea tropicală din Noua Guinee, Indonezia și Peninsula Cape York din Australia. Șarpelui îi place vegetația densă și umiditatea ridicată. Petrece cea mai mare parte a timpului în copaci în timpul zilei, deși coboară la sol noaptea.
Puii de piton verde pot fi galbeni-strălucitori, roșii-vibranți sau chiar un maro foarte închis în primele șase luni până la un an de viață. Deși superb în coloritul său de adult, acest șarpe arboricol este uimitor și când este tânăr și trece prin schimbări de culoare.
Șarpele, care crește până la 1,52 metri lungime, este neveninos. Folosește coada prehensilă pentru a se cățăra în copaci și a ajuta la vânătoare. Are tendința de a se încolăci și a se odihni orizontal pe ramuri, lăsând coada să atârne ca momeală pentru prada care trece – de obicei mamifere mici și reptile. Șerpii tineri sunt mai activi în timpul zilei și vânează animale mai mici, în timp ce adulții sunt nocturni și vânează mamifere mai mari după lăsarea întunericului.
Șarpele jartieră din San Francisco (Thamnophis sirtalis tetrataenia)
Considerat pe cale de dispariție în statul California unde locuiește, șarpele jartieră din San Francisco are un model de culoare uimitor, format din portocaliu închis, turcoaz, negru și coral profund. A fost numit „cel mai frumos șarpe din America de Nord”. Deși șarpele poate crește până la 0,91 metri lungime, este inofensiv pentru oameni.
Găsit în principal lângă apă, se crede că limba roșie cu vârfuri negre a șarpelui jartieră din San Francisco atrage peștii și prada sa preferată, broasca californiană cu picioare roșii. Există îngrijorarea că pesticidele dăunează populațiilor de șerpi jartieră (printre alte specii), motiv pentru care Center for Biological Diversity „contestă înregistrarea și autorizarea de către Agenția pentru Protecția Mediului a utilizării a 44 de pesticide toxice în și în amonte de habitatele” din zona Golfului.
Vipera cu gene (Bothriechis schlegelii)
Numit după solzii „supraciliari” care proemină deasupra ochilor săi, acest șarpe cu aspect bizar este atât foarte veninos, cât și frumos. Viperele de groapă cu gene se găsesc într-o varietate de culori, inclusiv galben-strălucitor, roz, verde și maro. Sunt relativ mici, dar îndesate, crescând între 51 și 76 de centimetri lungime, cu un cap lat, de formă triunghiulară. Femelele sunt în general mai mari decât masculii.
Viperele de groapă cu gene galbene se găsesc adesea în bananieri, unde se camuflează ușor. Solzii lor cu carenă sunt deosebit de aspri la atingere, dar această adaptare se crede că îi protejează împotriva ramurilor pe care se cațără în timp ce vânează hrană.
Acești șerpi trăiesc în păduri și vegetație de-a lungul cursurilor de apă în întreaga Americă, până la nord în Mexic și până la sud în Columbia. Preferă pădurile umede, la altitudini joase spre medii, și le place să fie lângă apă. Vânează mamifere mici precum șoareci și oposumi, precum și lilieci, păsări, broaște și șopârle.
Kraitul de mare cu benzi (Laticauda colubrina)
Specii frumoase de șerpi locuiesc și în ocean. Numit și kraitul de mare cu buze galbene, marcajul galben caracteristic al kraitului de mare cu benzi se extinde peste buză și sub ochi. Are o serie de 20 până la 65 de benzi negre în jurul corpului său neted.
O specie amfibie care depune ouă pe uscat și bea apă dulce, dar se hrănește în ocean, kraitul de mare cu benzi are nări cu valvă și o coadă asemănătoare unei vâsle care îi permit să înoate și să vâneze prada în apă. Șarpele poate să-și țină respirația pentru perioade lungi de timp înainte de a fi nevoit să iasă din ocean pentru aer. Prada este paralizată de venin și înghițită întreagă. În acel moment, șarpele se întoarce pe uscat și poate petrece câteva săptămâni digerând masa.
Poate fi găsit în apele tropicale din jurul estului Oceanului Indian și vestului Oceanului Pacific și îi place să stea pe recife de corali și coaste stâncoase. Se crede că kraiții de mare cu benzi nu reprezintă o amenințare pentru oameni; interacționează rar, cu excepția cazului în care sunt prinși accidental de pescari, iar adesea kraiții mor fiind prinși prea mult timp.
Boa curcubeu brazilian (Epicrates cenchria)
În principal maro sau maro-roșcat, trăsătura care iese cel mai mult în evidență la această specie de boa este strălucirea iridescentă a solzilor săi. Această caracteristică remarcabilă este cea mai proeminentă după năpârlire. Boa curcubeu brazilian, care poate varia între 1,22 și 1,83 metri lungime, are dungi negre pe partea superioară a capului și inele negre de-a lungul spatelui. Femelele tind să crească mai mari decât masculii.
Trăiesc în America Centrală inferioară, locuind în păduri tropicale și păduri umede, dar și în savane. Pot fi găsiți în bazinul râului Amazon, de-a lungul coastei Guyanei, Guianei Franceze, sudului Venezuelei și Surinamului. La fel ca alte boa, sunt neveninoși, folosind în schimb constricția pentru a ucide prada.
Șarpele cu solzi ciudați din Formosa (Achalinus formosanus)
O altă specie de șarpe care strălucește cu irizații curcubeu este șarpele cu solzi ciudați din Formosa, găsit în Taiwan și în insulele sudice ale Japoniei. Șarpele are un cap mic și ochi mici, negri, asemănători unor mărgele. Coloritul cel mai comun la adulți este măsliniu, gri-bej sau negru. Șerpii tineri cu solzi ciudați din Formosa sunt de obicei negri. La lumină, întregul corp pare iridescent.
Șerpii cu solzi ciudați – dintre care sunt recunoscute 23 de specii – sunt numiți astfel deoarece solzii lor stau plați în loc să se suprapună. Acest șarpe este nocturn, vânând râme, melci și broaște. Este neveninos și docil. Este un șarpe destul de mic, nedepășind 0,91 metri lungime.
Șarpele de porumb fără solzi (Pantherophis guttatus)
Șerpii de porumb vin într-o varietate de culori, de la portocaliu la galben-maroniu, în funcție de vârstă și de locul unde se găsesc. Alte caracteristici de identificare includ marcaje alternante alb-negru pe partea ventrală. O variație interesantă a șarpelui de porumb este șarpele de porumb fără solzi, care are puțini sau deloc solzi pe corp.
Lipsa solzilor este o mutație genetică naturală (o trăsătură recesivă) care a fost observată în sălbăticie. Chiar și șerpii fără solzi au de obicei solzi ventrali pe burtă care îi ajută să se deplaseze pe diverse terenuri; altfel, nu ar putea să se miște.
Ochii șerpilor fără solzi par mai mari, dar asta pentru că nu au solzi în jurul lor, ceea ce îi face să proemine mai mult. Acești șerpi își năpârlesc totuși pielea, deși aceasta se desprinde într-o singură bucată în formă de tub. Este profund netedă și a fost descrisă de unii oameni ca având o senzație asemănătoare cu cea a unui bezea sau chiar a pielii umane.
Șerpii de porumb au o natură docilă, blândă și sunt neveninoși, ceea ce i-a făcut populari ca animale de companie.
Ce scop au diferitele culori și modele la șerpi?
Diversitatea modelelor și culorilor la șerpi este practic nelimitată. În mare parte, corpurile lor sunt menite să îi protejeze cât mai mult posibil de prădători și să îi ajute la vânătoare. Studiile au arătat că dungile longitudinale se corelează cu viteza rapidă de evadare, indicând că ar putea ajuta la camuflarea șerpilor în timpul mișcării. Modelele pătate sunt asociate cu vânătoarea prin ambuscadă, iar modelele cu pete cu „proximitatea strânsă față de acoperire”.
Deși legătura dintre venin și pigmentație este încă neclară, mulți șerpi veninoși prezintă „culori de avertizare” foarte saturate.
