Megafauna sunt animale mari. Exemple includ elefanții, girafele, balenele, vacile, căprioarele, tigrii și chiar oamenii. Megafauna poate fi găsită pe fiecare continent și în fiecare țară.
Pentru fiecare specie vie de megafaună, există un număr mare de specii de megafaună dispărută. În era dinainte de așezările pe scară largă, fără presiunile interferenței umane, animalele erau libere să evolueze în forme cu adevărat impresionante. Imaginați-vă castori de mărimea urșilor sau porci sălbatici mai mari decât rinocerii moderni, sau chiar leneși mari cât elefanții.
Istoria megafaunei și extincția
Oamenii pot fi învinuiți pentru împingerea multor specii de megafaună dispărută recent până la limitele lor. Se consideră în general că populațiile multor animale mari au scăzut drastic în primele aproximativ o mie de ani după ce oamenii au ajuns pe un continent. Cei mai timpurii noștri strămoși ar fi urmărit, destul de rezonabil, cele mai mari animale pentru a-și hrăni familiile și ar fi ucis cei mai mari prădători pentru a reduce competiția și atacurile. Amestecați ingeniozitatea umană, schimbările climatice și sute de mii de ani, și veți obține în curând un peisaj lipsit de megafaună.
Dacă vom perfecționa vreodată călătoria în timp, ecologiștii se vor alinia pentru călătorii pentru a studia zoologia bizară a trecutului. Având în vedere acest lucru, iată nouă exemple de pe altă lume de megafaună dispărută acum.
Glyptodon
Glyptodonii erau mamifere uriașe, blindate, care au dispărut acum aproximativ 10.000 de ani. Aproximativ de mărimea unui VW Beetle, glyptodonul era bine blindat împotriva atacurilor prădătorilor. Rude ale armadilo-lor moderni, nu-și puteau trage capul în carapace ca țestoasele și se bazau pe armura groasă a craniului și pe țepi ascuțiți pentru apărare. Coada lor groasă putea fi folosită ca o bâtă și avea la capăt un nod osos. Mâncau cam orice, de la plante la insecte și hoituri.
Argentavis
Argentavisul are distincția de a fi cea mai mare pasăre zburătoare descoperită vreodată. Pasărea masivă putea crește până la 7,3 metri, de la un capăt al aripii la celălalt, de două ori mărimea condorului Anzi, care este una dintre cele mai mari păsări din lume astăzi. Se crede că Argentavisul se baza pe curenții termici pentru a rămâne în aer. Dimensiunea uriașă a creaturilor ar fi făcut decolările mai dificile, și probabil își făceau casele în munți, unde puteau folosi pantele montane și vânturile frontale pentru a ajuta la lansare.
Deși ar fi cu siguranță înfricoșător să te afli sub un Argentavis în zbor, cei vii nu ar fi avut prea multe motive de îngrijorare — se crede că pasărea era un necrofag care prefera mesele deja moarte. Faptul că se hrănea cu hoituri, spre deosebire de vânătoare, ar fi fost o modalitate pentru Argentavis de a conserva energia necesară mișcării corpului său masiv.
Când vine vorba de reproducere, se crede că Argentavisul probabil creștea puțini pui pentru perioade lungi. Rămânerea mai mult timp cu părintele ar fi crescut șansele de supraviețuire ale puilor.
Paraceratherium
Paraceratherium erau fiare uriașe care au trăit acum aproximativ 25 de milioane de ani în ceea ce este acum Asia (China, India, Kazahstan și Pakistan). Atingând aproape 6,1 metri înălțime la umeri, Paraceratherium rămân cea mai mare specie cunoscută de mamifer care a pășit pe Pământ.
Înregistrarea noastră fosilă a Paraceratherium este relativ rară, deci este greu de spus cum arătau exact, dar consensul științific general este că aveau gâturi lungi, musculoase și capete nu prea diferite de un rinocer fără corn. Ajungerea lor înaltă le permitea să pască din copaci înalți, ceea ce înseamnă că probabil ocupau o nișă ecologică similară cu cea a unei girafe, cu puțină competiție din partea creaturilor mai mici și mai scurte. Se crede că Paraceratherium avea buze musculoase care îi permiteau să prindă și să manipuleze hrana înainte de a o mânca.
Megalania
Megalania (Varanus priscus), al cărei nume se traduce prin „mare rătăcitor antic”, a fost o șopârlă monitor gigantică, carnivoră, care ar fi putut crește până la 7,0 metri lungime și cântărea peste 1.814 kilograme. Această șopârlă monitor locuia în pajiștile, pădurile deschise și zonele împădurite din estul Australiei în timpul Erei Pleistocenului și probabil se hrănea cu alte animale medii și mari, inclusiv mamifere, șerpi, păsări și alte șopârle, folosind dinții săi zimțați ca lame. Ar fi putut fi veninoasă, și dacă era, ar fi cel mai mare vertebrat veninos cunoscut.
Leneșul de pământ
Leneșul de pământ este unul dintre puținele mamifere terestre care ar fi putut concura cu Paraceratherium. Cântărind până la 4.082 kilograme și atingând 6,1 metri în lungime, leneșul de pământ se plimba prin pădurile și pajiștile din America de Sud chiar acum 10.000 de ani, susținându-se prin consumul de ierburi, arbuști și frunze. Leneșul de pământ a avut ghinionul de a se suprapune cu domnia umanității și a fost probabil vânat până la extincție pe măsură ce noi ne-am infiltrat din America de Nord. Deoarece leneșii care trăiau la sol „nu aveau experiență anterioară cu prădătorii umani”, probabil ar fi fost „pradă ușoară pentru vânătorii preistorici”.
Megalodon
Deși toate intrările din această listă erau creaturi mari, niciuna dintre ele nu era cu adevărat ceva de care o persoană ar trebui să-și facă griji. Dar nu și aceasta. Megalodonul (al cărui nume înseamnă „dinte gigantic”) poate fi cel mai bine descris ca un rechin mare alb gigantic – de fapt, cel mai mare rechin care a trăit vreodată.
Era un prădător extrem de capabil, situat în vârful lanțului trofic. Putea crește până la peste 15,2 metri în lungime și avea dinți de 17,8 centimetri lungime. Megalodonul se hrănea cu balene, delfini, marsuini și țestoase marine gigantice. Unele fosile de oase de balenă au fost găsite cu urme de dinți de megalodon încrustate în ele.
Se crede că megalodonul a dispărut când planeta a intrat într-o perioadă de răcire globală, după Era Pliocenului (acum 2,6 milioane de ani). Acest lucru i-ar fi redus habitatul, deoarece îi plăceau apele tropicale calde, și ar fi redus accesul la hrană. Apele de coastă puțin adânci unde probabil năștea pui ar fi putut deveni, de asemenea, prea reci pentru a rămâne viabile.
Daeodon
Daeodonul, la fel ca megalodonul, merită o doză sănătoasă de teamă. Erau turnuri uriașe, masive, de porci musculoși care au trăit acum aproximativ 20 de milioane de ani în America de Nord. Puteau crește până la 1,8 metri înălțime la umeri și cântăreau mii de kilograme. Faptul că aparțin unei familii de animale poreclite „porcul iadului” și „porcul terminator” este un indicator al dominației lor în lanțul trofic.
Rămășițele fosilizate ale dinților lor sugerează că erau omnivori, hrănindu-se atât cu animale (unele mari cât vacile moderne) cât și cu plante. Se crede că operau ca necrofagi de hoituri, urmărind alți prădători „doar pentru a le fura prada”. Probabil avea un simț al mirosului fin reglat pentru a detecta unde se putea găsi următoarea masă.
Vidra gigantică
Acum aproximativ 6 milioane de ani, vidre gigantice (Siamogale melilutra) de mărimea lupilor și cântărind până la 50 de kilograme (de două ori mărimea vidrelor moderne) trăiau în ceea ce este acum Asia. În 2017, paleontologi americani care excavau un vechi pat de lac în Provincia Yunnan din sud-vestul Chinei au găsit un craniu complet, o mandibulă și dinți.
Dinții au arătat că creaturile blănoase se hrăneau cu moluște și crustacee foarte mari, pe care le spărgeau cu o mandibulă puternică. De ce era atât de mare, totuși, rămâne un mister. De obicei, animalele cresc pentru a-și subjuga prada, dar această vidră gigantică mânca doar creaturi mici precum moluștele, care nu ar fi necesitat să fie depășite fizic.
Castorul gigantic
Castorii gigantici, dispăruți acum aproximativ 11.000 de ani, erau versiuni supradimensionate ale micilor ingineri peisagiști blănoși de astăzi și cel mai mare rozător din ultima eră glaciară. Puteau crește până la peste 2,4 metri în lungime și cântăreau 91 de kilograme. Gândiți-vă la un castor de mărimea unui urs negru – acesta este un animal mare.
Dovezile sugerează că castorii gigantici construiau baraje la fel ca castorii moderni. Erau cel mai frecvent găsiți în zona la sud de Marile Lacuri din centrul Americii de Nord, în ceea ce este acum Illinois și Indiana, deși fosile au fost găsite la fel de departe ca Florida, Toronto și Yukon.
Principalele idei: Megafauna
- Megafauna sunt animale mari, precum elefanții, balenele și chiar oamenii. Se găsesc în întreaga lume, dar multe dintre ele sunt acum dispărute din cauza interferenței umane și a schimbărilor climatice.
- Megafauna dispărută include creaturi precum Glyptodonul, care era mare cât un VW Beetle, și Argentavisul, cea mai mare pasăre zburătoare descoperită vreodată, cu o anvergură a aripilor de 7,3 metri.
- Alte specii fascinante de megafaună dispărută au fost Megalodonul, un rechin masiv de peste 15,2 metri lungime, și castorul gigantic, care creștea până la 2,4 metri în lungime.
