Mirajele sunt versiunea naturii a iluziilor optice. Variabile precum traiectoria particulelor de lumină, curbura Pământului și temperatura aerului pot crea imagini false pe care ochiul este convins că sunt reale. Fata Morgana, care face ca pământul și navele să pară că plutesc în aer deasupra mării, au neliniștit marinarii de secole, în timp ce mirajele care implică oaze au oferit speranțe false multor călători însetați prin deșert.
Majoritatea mirajelor pot fi explicate științific prin viteza de mișcare a fotonilor (particule de lumină). Fotonii se mișcă mai repede prin aerul cald mai puțin dens decât prin aerul rece. Acesta este motivul pentru care mirajele sunt comune în deșerturi, oceane și alte locuri cu temperaturi calde sau extrem de variate.
Iată nouă tipuri diferite de miraje și o privire asupra modului, motivului și locului în care acestea apar.
Fata Morgana
Pentru marinari, Fata Morgana, un tip de miraj superior, poate fi terifiantă. Iluzia apare deasupra orizontului pe oceane și mări, în special în regiunile polare. Face ca obiectele îndepărtate, cum ar fi o altă navă sau linia coastei, să pară că plutesc pe cer. Acesta nu este doar un fenomen oceanic; Fata Morgana poate apărea și pe lacuri sau în deșerturi.
Numite după vrăjitoarea Morgan le Fay din legenda Regelui Arthur, Fata Morgana apar atunci când lumina este refractată (sau „îndoiată”) de temperaturile contrastante ale aerului. Aerul de lângă suprafața oceanului este uneori răcit de apă, astfel încât temperatura este mai caldă la altitudini mai mari. Lumina trece mai ușor prin aerul fierbinte, așa că ajunge la ochii unui privitor îndepărtat după ce se refractă deasupra aerului mai rece. Așteptându-se ca lumina să călătorească în linie dreaptă, creierul privitorului percepe că obiectul îndepărtat plutește deasupra suprafeței.
Soare fals
Un soare fals (uneori scris și „sun dog”) este un fenomen atmosferic care face ca pete luminoase să apară pe ambele părți — și adesea pe ambele părți — ale soarelui. Mirajul este de obicei văzut la răsăritul sau apusul soarelui. Soarele fals poate avea, de asemenea, un halou slab care pare să se curbeze în jurul soarelui. Indiferent unde în lume sunt văzute aceste lumini, ele apar la aproximativ 22 de grade față de soare.
Cauzat de lumina care trece prin cristale de gheață, numele meteorologic pentru un soare fals este un parheliu. Gheața este conținută în nori cirrus înalți și subțiri sau, în climatele mai reci, în nori mai joși. Este refractată prin cristale și apare ca surse de lumină complet separate. O versiune nocturnă a mirajului, numită „lună falsă” (moondog), a fost, de asemenea, documentată.
Miraj de deșert
La fel ca Fata Morgana, mirajele de deșert apar deoarece lumina se îndoaie pentru a se deplasa prin aerul mai cald și mai puțin dens. În deșert, iluziile cauzate de refracție sunt cunoscute sub numele de miraje inferioare, deoarece apar sub orizont. Acesta este motivul pentru care mirajele inferioare de deșert apar de obicei ca imagini asemănătoare apei pe sol.
În deșert, aerul este cel mai fierbinte lângă suprafață și se răcește pe măsură ce se ridică. Lumina se refractă în jos, făcând ochiul să vadă culori asemănătoare cerului (sau apei) sub orizont. O iluzie similară este foarte comună pe asfaltul fierbinte al autostrăzilor. Drumul pare adesea ud sau acoperit cu bălți în depărtare într-o zi deosebit de însorită. Acest lucru este cauzat de același fenomen care creează oaze false în deșert.
Spectrul Brocken
Spectrul Brocken, numit după cel mai înalt vârf din Munții Harz din Germania, a fost observat pentru prima dată de alpiniști. Ei au remarcat fenomenul vizual în care figuri fantomatice, asemănătoare oamenilor, păreau să-i privească prin ceața de mare altitudine. În realitate, își vedeau propria umbră.
Spectrul apare atunci când soarele este în spatele observatorului. Lumina proiectează o umbră, nu pe pământ, ci pe nori sau ceață care apar cel mai adesea la altitudini mari. Lumina soarelui care strălucește în jurul individului creează o aură asemănătoare unui halou. Când norii se mișcă, figura poate părea să se miște și ea. Acest fenomen necesită o sursă de lumină puternică ce strălucește la un unghi mic. Poate apărea și la nivelul solului în zilele cețoase cu o lumină artificială puternică, cum ar fi faza lungă a farurilor unei mașini.
Deal magnetic
Un deal magnetic (sau deal gravitațional) este mai degrabă o iluzie optică artificială decât un miraj bazat pe lumină. Unul dintre cele mai cunoscute dealuri magnetice se află în provincia indiană Ladakh. Autostrada Srinagar-Leh are o porțiune de drum care pare să urce un deal. Cu toate acestea, dacă vă puneți vehiculul în punctul mort, veți continua de fapt să vă mișcați înainte în loc să rulați înapoi (la vale).
Această iluzie nu are nimic de-a face cu gravitația sau magnetismul. În schimb, are legătură cu peisajele din jurul drumului. Dealurile adiacente sunt înclinate în așa fel încât pare că drumul urcă o pantă. Cu toate acestea, dacă ați reuși să blocați indiciile vizuale din jur, ați vedea că drumul înainte este în pantă descendentă. Iluzia este deosebit de pronunțată în Ladakh, dar există multe exemple documentate de dealuri gravitaționale în întreaga lume.
Stâlpi de lumină
Stâlpii de lumină — un fenomen caracterizat prin fascicule nefirești care par să se înalțe spre cer sau să coboare spre pământ — pot fi cauzați atât de lumină naturală, cât și de lumină artificială. Acest lucru se întâmplă atunci când lumina se reflectă pe cristalele de gheață din aer. Deoarece este implicată gheața, stâlpii de lumină provocați de lumina artificială care apar aproape de sol sunt observați frecvent iarna în climatele reci.
Stâlpii de lumină pot fi uneori cauzați de lumina soarelui (sunt denumiți stâlpi solari). Când se întâmplă acest lucru, cristalele de gheață se găsesc de obicei în nori înalți. Forma cristalelor care creează un stâlp de lumină este importantă. Cristalele sunt de obicei plate și cad mai mult sau mai puțin orizontal, ceea ce le face mai ușor să capteze continuu lumina.
Cer de apă
Cerul de apă este un fenomen în care reflexia apei în depărtare creează pete nefiresc de întunecate pe norii joși. Aceste zone întunecate sunt o indicație a prezenței apei în depărtare. Primii călători polari au folosit cerul de apă ca instrument de navigație. I-a ajutat să-și aleagă ruta în timp ce călătoreau departe de zonele acoperite de gheață.
Un alt fenomen, „iceblink” (sclipirea gheții), creează o parte inferioară nefiresc de luminoasă pe norii joși. Luminozitatea neobișnuită provine de la lumina zilei care se reflectă pe gheața de sub nor. Adesea, câmpul de gheață va fi prea departe pentru a fi văzut cu ochiul liber, dar „iceblink” este folosit și de călătorii din regiunile polare pentru a prezice prezența gheții.
Fulger verde
Fulgerile verzi sunt un eveniment meteorologic care apare chiar înainte de apusul soarelui sau imediat după răsărit. Numele „fulger” este destul de potrivit. Fenomenul, de obicei o pată verde deasupra marginii circulare normale a soarelui, rareori durează mai mult de câteva secunde. Deși imaginea apare și dispare rapid, nu provoacă un fulger pe întregul cer.
Cauza unui fulger verde este interacțiunea luminii cu atmosfera Pământului. Datorită duratei scurte, fenomenul este dificil de observat. Vă puteți mări șansele de a observa un fulger verde găsind un orizont nivelat, cum ar fi pe ocean, și așteptând răsăritul sau apusul soarelui.
Soare Omega
Soarele Omega are aspectul literei grecești omonime atunci când se află chiar deasupra apei la orizont. „Picioarele”, sau partea de jos, a formei omega sunt create de apa caldă care încălzește aerul mai rece chiar deasupra suprafeței. Forma omega poate fi destul de pronunțată dacă apa este calmă.
La fel ca alte miraje de orizont oceanic, soarele Omega este cauzat de refracția luminii prin aerul mai cald (în acest caz, aproape de suprafața apei). Deoarece apa — în special într-un ocean, mare sau lac mare — are o temperatură mai constantă decât aerul, soarele Omega este comun în climatele mai reci în timpul iernii.
