Este ușor să vrei să salvezi specii pe cale de dispariție care sunt adorabile, și majoritatea dintre noi pot găsi chiar ceva drăguț la cele care sunt mai puțin atractive — dar când vine vorba de salvarea păianjenilor, gândacilor și muștelor, nu mulți oameni sunt de acord. De la locuitorii orbi din peșteri la gândaci nocturni care nu zboară, iată nouă insecte care sunt pe cale de dispariție și merită protejate.
Păianjenul de mlaștină
Păianjenul de mlaștină este unul dintre cei mai mari și mai rari păianjeni din Regatul Unit. Măsurând 2.03 cm lungime, acest păianjen își face casa în mlaștini și smârcuri. În loc să construiască o pânză, se simt confortabil să vâneze pe suprafața apei — folosind frunze și tulpini de plante ca puncte temporare de observație, și apoi atacând prin alergarea pe tensiunea superficială a apei. Găsit doar în Europa Centrală și în trei zone din Regatul Unit, păianjenul de mlaștină este pe cale de dispariție și este protejat conform Legii privind fauna și flora sălbatică și zonele rurale. Descoperiți în 1956, aceștia sunt în pericol din cauza scăderii numărului de zone umede care le oferă habitatul.
Păianjenul de brad-molid și mușchi
Păianjenul de brad-molid și mușchi este un păianjen minuscul care trăiește doar în vârfurile înalte ale Munților Apalași în brazii și molizii după care este numit. Variază în mărime de la aproximativ 0.25 cm la 0.38 cm și sunt de culoare maro deschis până la galben sau maro roșcat. Conform Serviciului pentru Pește și Faună Sălbatică al SUA, păianjenul de brad-molid și mușchi construiește pânze tubulare între pietre și mușchi în pădurile de brad și molid din Carolina de Nord și Tennessee, dar au nevoie ca condițiile să fie exact potrivite (nici prea umed, nici prea uscat). Deoarece pădurile s-au micșorat din cauza schimbărilor climatice, a infestării cu insecte și a exploatărilor forestiere și arderilor anterioare, cea mai mare amenințare pentru acest păianjen pe cale de dispariție provine din pierderea habitatului.
Păianjenul lup din peștera Kauaʻi
Acest arahnid lung de 3.81 cm este diferit de alți păianjeni lupi prin faptul că nu are ochi. La fel ca păianjenul de mlaștină, își vânează prada și o prinde în loc să construiască o pânză și depinde de artropodul peșterii Kauaʻi, care este pe cale de dispariție, pentru hrană. Femela depune până la 30 de ouă deodată și poartă puii de păianjen pe spate până când sunt suficient de mari pentru a se descurca singuri. Descoperit în 1971, păianjenul lup din peștera Kauaʻi a fost clasificat ca fiind pe cale de dispariție în 2000. Pe măsură ce dezvoltarea și agricultura au preluat zonele din jurul habitatelor peșterilor păianjenilor, populația de păianjeni lupi din peștera Kauaʻi s-a diminuat.
Păianjenul katipō
Unul dintre cei doar doi păianjeni endemici din Noua Zeelandă, katipō este un păianjen văduvă. Arealul de răspândire al katipō-ului este limitat la zonele de coastă ale plajelor, unde este amenințat din cauza dislocării cauzate de dezvoltare și a scăderii calității habitatului său nativ.
Deși mușcăturile sunt rare, femelele, care sunt mai mari decât masculii, sunt mai periculoase. Mușcătura lor poate provoca durere, transpirație, dificultăți de respirație și crampe abdominale.
Molianul sfinx Blackburn
Originar din Hawaii, molianul sfinx Blackburn, pe cale de dispariție, este cea mai mare insectă nativă a statului, cu o anvergură a aripilor de până la 12.7 cm. Considerat dispărut până la descoperirea unei noi populații în 1984, molii se găsesc în Maui, Kahoʻolawe și pe Insula Mare. Amenințările pentru molii sfinx Blackburn sunt scăderea numărului de plante native pentru larve, pierderea habitatului și prădătorii nou introduși.
Gândacul tigru de pârâu sărat
Gândacul tigru de pârâu sărat este o specie pe cale de dispariție și una dintre cele mai rare insecte din Statele Unite. Se găsește doar în șesurile saline din estul Nebraskăi, chiar la nord de Lincoln. Populația sa a scăzut din cauza pierderii habitatului său umed salin.
Măsurând doar 1.27 cm în lungime, gândacul tigru de pârâu sărat, care își petrece majoritatea celor doi ani de viață subteran, este un prădător care își folosește mandibulele asemănătoare celor de tigru pentru a prinde prada.
Gândacul de pe insula Frégate
Uriașul gândac tenebrionid de pe insula Frégate, lung de 2.54 cm, se găsește doar pe insula Frégate din Seychelles. Considerat o specie vulnerabilă, gândacii au supraviețuit unui aflux de oameni și dezvoltării. Datorită habitatului lor limitat, sunt deosebit de susceptibili la introducerea speciilor non-native și a bolilor.
Acești gândaci nocturni care nu zboară trăiesc în copaci și bușteni căzuți și ies doar pentru a se hrăni.
Furnica cu ghimpi roșii
Deși furnica cu ghimpi roșii trăiește în toată Europa, distribuția sa mică în Insulele Scilly și pe două mici situri de conservare din Surrey o face pe cale de dispariție în Regatul Unit.
Victimă a pierderii habitatului din cauza dezvoltării și a producției agricole, furnica necesită un habitat uscat, însorit, pentru cuibărit și căutarea hranei. Alte amenințări includ deranjarea cuiburilor, incendiile și speciile de furnici prădătoare.
Musca iubitoare de flori din nisipurile Delhi
Pe cale de dispariție din 1993, musca iubitoare de flori din nisipurile Delhi din California trăiește într-o zonă de opt mile (aproximativ 12.87 km) din sud-vestul comitatului San Bernardino și nord-vestul comitatului Riverside din California. Este prima și singura muscă care a primit statut de protecție conform Legii privind speciile pe cale de dispariție. Habitatele din nisipuri Delhi ale muștei sunt amenințate de construcțiile noi de case, afaceri și drumuri.
Musca se hrănește cu nectar din hrișca de California, iar adulții sunt activi doar în lunile de vară.
