Animalele care nu se împerechează nu-și vor transmite genele. Acest imperativ biologic duce la o lume incredibil de diversă a strategiilor reproductive. Pentru multe creaturi, împerecherea este plină de pericole și decepții. Unele animale fac giumbușlucuri sălbatice pentru a-și impresiona perechea, în timp ce altele se nasc cu părți corporale ciudate, ornamentale. Altele riscă să fie mâncate, adesea de chiar animalul cu care încearcă să se împerecheze.
Iată nouă dintre cele mai bizare obiceiuri de împerechere la animale găsite în natură.
Planari
Deoarece planarii sunt hermafrodiți, capabili să fie mascul sau femelă în timpul reproducerii sexuale, prima regulă în împerechere pentru orice pereche a acestor îndrăgostiți este să decidă cine joacă ce rol. Pentru a stabili acest lucru, se angajează într-o activitate numită „împrejmuire cu penisuri”, care este cam ceea ce sună. Folosindu-și penisurile ca pe săbii, cei doi planari se luptă pentru a vedea cine îl poate insemina pe celălalt primul, ceea ce se realizează prin înjunghierea celuilalt pe partea inferioară. Cel care pierde ajunge să fie responsabil pentru depunerea și îngrijirea ouălor, ceea ce reprezintă o povară considerabilă pentru planar.
Păsări constructoare
Masculii păsări constructoare sunt ultimii designeri de case ai regnului animal. Pentru a atrage o pereche, construiesc sanctuare elaborate, colorate, numite „bowers” (colibe/foișoare). Acestea sunt adesea decorate cu obiecte strălucitoare, care variază în funcție de specie. Bowers au fost construite cu orice, de la flori, fructe de pădure și scoici, la mărgele de plastic și capace de sticle, monede, sticlă spartă sau chiar cartușe de pușcă. Masculii speciei mari de păsări constructoare folosesc chiar perspectiva forțată pentru a face bowerul să pară mai măreț.
O femelă își alege apoi perechea pe baza măiestriei sale artistice. Deoarece femelele pot fi destul de pretențioase, masculii trebuie să-și intensifice eforturile, uneori furând decorațiuni din alte bowers. Masculii de succes își aranjează apoi bowerul și îl refolosesc pentru a atrage o altă femelă.
Greieri de apă
Greierii de apă sunt cel mai bine cunoscuți pentru capacitatea lor de a merge pe apă, dar viața lor sexuală ar putea fi ceea ce îi diferențiază cu adevărat. Masculii greieri de apă trec direct la împerechere în loc să încerce să curteze o parteneră femelă. Femela are totuși un cuvânt de spus în această privință, deoarece are un scut genital pe care îl poate folosi pentru a preveni penetrarea.
Pentru a constrânge femela, masculii greieri de apă își bat picioarele de suprafața apei într-un model care atrage peștii prădători. Oamenii de știință speculează că acest comportament riscant încurajează femela să se împerecheze rapid, deoarece știe că va fi prima mâncată dacă apare un pește. Acesta este motivul pentru care femelele încearcă să stea cât mai departe de masculi.
Porci spinoși
Împerecherea porcilor spinoși este un amestec de ritualuri ciudate. Femela are o fereastră de opt până la 12 ore în care este fertilă. Își anunță disponibilitatea pulverizând un parfum care este o combinație de urină și mucus vaginal. Acest mosc este combinat cu un strigăt de împerechere care seamănă cu o pisică țipând.
Femela își alege o pereche, atrasă de mărimea și densitatea țepilor săi ca indicatori de sănătate și vigoare, care apoi păzește baza copacului în care aceasta se urcă – uneori timp de până la trei zile. De la el se așteaptă să respingă rivalii potențiali într-un fel de „maraton epuizant„. Alți porci spinoși masculi se adună și luptă pentru dreptul de a se împerechea. Acest lucru implică pierderea unor țepi de către masculi și poate duce la moartea lor.
Masculul câștigător, care ar putea avea o sută sau mai mulți țepi în față în acest moment, se apropie apoi de femelă pe picioarele posterioare, grohăind. Îi pulverizează fața și corpul cu un jet gros de urină. Ea răspunde la aceasta expunându-și zona genitală, care este lipsită de țepi. Apoi se împerechează. Când femela termină cu masculul, se îndreaptă spre un alt copac și țipă din nou la el.
Manakin cu cap roșu
Masculul spectaculos de manakin cu cap roșu a câștigat titlul de pasărea care face moonwalk datorită dansului său impresionant de curtare. Masculii se adună într-un grup numit lek. Femelele interesate se opresc pentru a-și alege o pereche. Masculul începe apoi un dans elaborat de curtare care îl face să alunece în sus și în jos pe o creangă. Ei însoțesc acest lucru cu o compilație de sunete beatbox de zgomote, clicuri și pocnete din mișcările aripilor și ale penelor cozii.
Există aproximativ 60 de subspecii de manakin, toate angajându-se în ritualuri de curtare și etalări elaborate unice. S-a sugerat că, deoarece păsările trăiesc în regiuni tropicale cu o abundență de fructe pentru hrană, este necesar un singur părinte pentru a crește puii. Tatăl este astfel eliberat să urmărească mai multe femele și, prin urmare, trebuie să-și intensifice tehnicile de atracție, profitând la maximum de „libertatea de a se împerechea cu multe femele, concurând în același timp împotriva păsărilor rivale.”
Foci cu glugă
Femelele focilor cu glugă au câteva preferințe neobișnuite la partener: sunt atrase de masculii cu cele mai arătoase baloane nazale. Acestea fac parte din vezicile nazale cu glugă care dau numele focilor. Masculii focilor cu glugă au cavități nazale specializate, roz-roșiatice, pe care le umflă pentru a intimida alți masculi și a atrage o femelă.
Pentru a atrage atenția unei femele, masculul își umflă balonul, care se întinde pe față, și îl mișcă. Foca cu glugă este listată ca specie vulnerabilă de IUCN. Principalele amenințări sunt vânătoarea, pierderea banchizelor de gheață și pescuitul comercial.
Călugărițe
Masculii călugărițe sunt expuși riscului de canibalism sexual. Dacă o călugăriță femelă este flămândă în timpul împerecherii, va începe să mănânce capul masculului, urmat de restul corpului său. Corpul său va continua să copuleze cu femela chiar și după ce aceasta i-a devorat capul. Acest lucru chiar sporește înflăcărarea masculului, deoarece inhibiția sa dispare odată cu capul său.
Acest canibalism aduce beneficii atât masculului, cât și femelei. Ea obține o masă din asta, iar nutriția ajută la asigurarea transmiterii genelor masculului către următoarea generație. Uneori, masculul reușește să se împerecheze fără să devină o masă; undeva între 13% și 28% dintre întâlnirile sexuale devin mortale.
Pești undițari
Când oamenii de știință au început să captureze pești undițari pentru a-i studia, au fost uimiți de ce toate specimenele erau femele. Deși masculii nu erau de găsit nicăieri, femelele de pește undițar erau rareori descoperite singure. Multe veneau cu paraziți mici atașați de ele. După o examinare mai amănunțită, oamenii de știință au aflat că acei paraziți sunt masculi de pește undițar.
Se pare că evoluția masculului de pește undițar l-a lăsat extrem de redus. La unele specii, masculii nu sunt nici măcar capabili să se hrănească singuri. În schimb, trebuie să găsească o femelă de care să se atașeze, altfel mor. După atașare, sistemele lor circulatorii fuzionează, iar ea îi furnizează substanțe nutritive prin sângele ei, în timp ce el îi furnizează spermă. Femela este singura cu undița luminoasă, capabilă să pândească prădătorii; masculul măsoară doar câțiva centimetri și este parazit, nu prădător.
Papagali Amazon cu frunte albă
Papagalii Amazon cu frunte albă sunt printre puținele animale care se sărută gură la gură. După ce se îngrijesc reciproc, acești papagali încep să se sărute. Acesta nu este doar ciocnirea ciocurilor; este un sărut complet, cu implicarea limbii. Când papagalul mascul devine excitat, apoi vomită în gura partenerei sale. Acest lucru se numește alofeedare. Îi oferă femelei hrană suplimentară pentru a o ajuta să se reproducă cu succes și, de asemenea, întărește legătura dintre păsări.
