9 Curiozități Fascinante Despre Furnicar

Furnicarul face parte din subordinea Vermilingua, care înseamnă în mod potrivit „limbă de vierme”. Există patru specii de furnicari: furnicarul gigantic, furnicarul mătăsos (sau pitic), tamandua nordică și tamandua sudică. Furnicarii sunt abundenți în America Centrală și de Sud, cu excepția furnicarului gigantic, care este clasificat ca vulnerabil pe Lista Roșie a IUCN.

Furnicarii sunt adesea confundați cu două animale cu bot lung, oricteropii și echidnele. Oricteropii sunt mamifere africane mici, parte din familia Orycteropodidae. Deși au unele caracteristici fizice similare, furnicarii au destul de multă blană și urechi scurte, în timp ce oricteropul este aproape lipsit de blană și are urechi lungi. Echidnele, adesea numite „furnicari spinoși”, sunt mamifere care depun ouă, originare din Australia și Noua Guinee.

Următoarele informații despre furnicar vor arunca o lumină asupra acestei creaturi adesea neînțelese, dar captivante.

1. Limbile Furnicarilor Sunt Acoperite cu Spini

Furnicarii își folosesc limbile ca instrument principal pentru a aduna hrană. Aceste organe pot avea până la 0,6 metri lungime și sunt acoperite cu mici proeminențe spinoase și salivă lipicioasă. Forma și designul permit furnicarului să-și manevreze limba în spațiile înguste unde își fac tunele furnicile și termitele. Mușuroaiele de furnici și termitierele nu fac față furnicarului, care își prinde hrana cu mișcări rapide ale limbii, devorând sute odată.

2. Au Gheare ca Niște Cuțite

Deși au patru picioare, doar degetele din față au gheare. Interesant este că, atunci când merg, furnicarii își strâng picioarele ca într-un pumn pentru a-și proteja ghearele și a preveni tocirea lor. Pe lângă limbile lor inteligent concepute, furnicarii își folosesc ghearele ascuțite ca briciul în multe scopuri. Aceste gheare sunt incredibil de periculoase; ele sunt cea mai bună apărare a animalului împotriva atacurilor.

Marile feline, precum puma și jaguarul, sunt principalii prădători ai furnicarilor. Când sunt în pericol, furnicarii își mențin poziția pe picioarele din spate și își folosesc ghearele pentru a tăia și a mutila. Furnicarii își folosesc ghearele și pentru a sparge cuiburile de insecte și a ajunge la hrana din interior.

3. Furnicarii Nu Mănâncă Doar Furnici

Un furnicar gigantic mediu mănâncă până la 30.000 de furnici și termite pe zi. Folosesc mișcări rapide de smulgere pentru a-și culege și aspira hrana, până la câteva sute de mișcări pe minut. Totuși, includ și alte elemente în dietele lor zilnice. Se știe că se hrănesc cu fructe, ouă de păsări, o varietate de viermi și insecte, și chiar albine. Furnicarii nu beau foarte mult și de obicei obțin apa de care au nevoie din hrana lor.

4. Furnicarii Nu Au Dinți

În termeni științifici, un animal fără dinți este cunoscut sub numele de edentat. Leneșii și armadillo sunt și ei edentați.

Lipsa dinților nu pare să le creeze probleme furnicarilor, deoarece limbile și ghearele lor fac toată treaba când vine vorba de căutarea hranei. Boturile lor ajută de asemenea limba, funcționând ca un aspirator pentru a reține insectele și a le inhala printr-o mișcare de sucțiune. De asemenea, deoarece se hrănesc cu furnici și termite, nu au nevoie de dinți, deoarece nu există carne tare de mestecat sau mușcat.

5. Au Cea Mai Scăzută Temperatură Corporală Dintre Toate Mamiferele

Când vine vorba de mamifere terestre, furnicarul are cea mai scăzută temperatură corporală, de aproximativ 32 de grade Celsius. Acest lucru se datorează probabil faptului că hrana lor principală are puțină sau nicio valoare nutritivă sau energetică, în ciuda cantităților mari pe care le consumă. Cu toate acestea, corpurile lor se adaptează prin conservarea energiei ori de câte ori este posibil. Furnicarii se mișcă încet, dorm cea mai mare parte a zilei și își folosesc blana și cozile pentru a-și menține căldura corporală. Este destul de rar să vezi un furnicar angajându-se în activități solicitante precum cățăratul, alergatul sau înotul pe perioade lungi de timp.

6. Femelele Furnicar Nascn În Picioare

Furnicarii sunt de obicei animale solitare, dar se adună în timpul sezonului de împerechere. Masculii părăsesc apoi familia, în timp ce femelele continuă să trăiască și să călătorească cu puii lor timp de aproximativ doi ani. Când vine timpul să nască, femelele nasc într-o poziție verticală, folosindu-și coada pentru sprijin. Au doar un singur pui la un moment dat, iar nou-născuții sunt numiți pui. Până când sunt suficient de puternici să meargă singuri, puii călătoresc pe spatele mamelor lor. Odată ce au crescut complet și sunt capabili să supraviețuiască în sălbăticie, furnicarii își părăsesc mamele și pleacă singuri.

7. Sunt Alergători Rapizi

De cele mai multe ori nu vei vedea un furnicar mișcându-se mai repede decât un mers târșâit lent. Chiar și cei care își petrec majoritatea timpului printre crengile copacilor nu vor fi văzuți făcând mai mult decât să lenevească sau să se târască încet. Cu toate acestea, dacă se sperie sau tresar, pot alerga destul de repede, până la 48 km/h. Dacă sunt încolțiți și nu pot fugi, furnicarii se ridică pe picioarele din spate și își folosesc ghearele din față pentru a lupta. Sunt, de asemenea, capabili să înoate și să se cațere în copaci cu ușurință, deși nu este la fel de obișnuit. În general, singura apă pe care o caută este puțin adâncă și nămoloasă, pentru a se îmbăia sau a se răcori în căldură.

8. Diferă Ușor, În Funcție de Specie

Sub subordinea Vermilingua, există patru tipuri distincte de furnicari. Aceștia sunt furnicarul gigantic, furnicarul mătăsos, tamandua nordică și tamandua sudică. În general, sunt destul de similari în aspect fizic și comportament, cu câteva mici diferențe. Furnicarul gigantic, care poate cântări până la 40 de kilograme la maturitate, este uneori numit „urs furnicar” datorită marcajelor și mărimii sale. Furnicarul mătăsos, cunoscut și sub numele de pitic, este mult mai mic și mai deschis la culoare. Este cel mai mic dintre cei patru și își petrece majoritatea timpului în copaci.

Tamanduaua nordică, care trăiește în zonele tropicale din America Centrală, are o colorație neagră inconfundabilă pe umeri și tors și, la fel ca furnicarul mătăsos, este predominant arboricolă. Tamandaua sudică poate fi găsită în locuri precum Venezuela, Trinidad și Uruguay. Are marcaje similare cu rudele sale nordice și trăiește o viață solitară în zone dens împădurite.

9. Furnicarul Gigantic Este Vulnerabil la Extincție

Din păcate, furnicarul gigantic suferă mult din cauza oamenilor. Clasificat ca vulnerabil de către IUCN, populațiile din America de Sud, în special, au fost victime ale arderii plantațiilor de trestie de zahăr. Pe lângă decesele și rănirile cauzate de incendii, sunt, de asemenea, uciși de mașini și câini. „Furnicarii gigantici sunt vânați pentru hrană pe întregul lor areal de răspândire și, în plus, sunt vânați ca dăunători, pentru animale de companie sau pentru comerț ilegal în unele părți ale arealului lor”, spune IUCN.

Nu este clar câți furnicari gigantici mai rămân în sălbăticie, dar sunt cu siguranță din ce în ce mai „neobișnuiți până la rari”.