8 lucruri pe care nu le știai despre pisica de nisip

Pisica de nisip are urechi pufoase, ochi mari și un nas mic, ceea ce o face ușor de confundat cu un pui de pisică adorabil pe care ai vrea să-l iei acasă. Totuși, ar fi o mare greșeală. Deși împărtășesc câteva trăsături fizice cu pisicile domestice, pisicile de nisip sunt sălbatice. Sunt vânători feroce și adevărați supraviețuitori ai deșertului.

Iată câteva lucruri pe care probabil nu le știai despre această creatură adorabilă, dar nu tocmai prietenoasă.

1. Pisicile de nisip își împart numele cu o băutură alcoolică

Această mică felină este cunoscută sub numele de „pisica de nisip” sau „pisica de dune”, dar numele său științific este mai interesant: Felis margarita. Nu, numele nu are legătură cu celebra băutură. A fost denumită astfel în onoarea generalului francez Jean Auguste Margueritte, liderul expediției care a dus la descoperirea speciei în 1858. Alegerea numelui a fost făcută de Victor Loche, un soldat și naturalist francez, care a descris pentru prima dată această pisică după ce a întâlnit-o în deșertul Sahara din Algeria.

2. Sunt singurele pisici care trăiesc exclusiv în deșert

Deși alte specii de pisici, precum râsul, pot trece prin peisaje deșertice, pisica de nisip este singura felină care trăiește exclusiv în deșerturi, fie ele pietroase sau nisipoase. Pentru a supraviețui, s-au adaptat acestui climat dur în două moduri principale.

În primul rând, și-au dezvoltat un mod de a se proteja de condițiile extreme, precum temperaturile de suprafață care pot ajunge până la 51°C ziua și scad la -1°C noaptea. Au blană groasă pe labe, inclusiv între degete, ceea ce le ajută să se izoleze de căldura arzătoare sau frigul pătrunzător. Pisicile de nisip din deșertul Asiei Centrale își cresc blana de iarnă, aceasta ajungând până la 5 cm lungime.

În plus, pisicile de nisip nu au nevoie de prea multă apă. Pot trăi săptămâni întregi fără să bea, obținând toată umiditatea necesară din prada consumată.

În deșert, pisicile de nisip caută zone cu vegetație rară, nu dunele goale de nisip, deoarece acolo este mai probabil să-și găsească prada.

3. Sunt vânători feroce

Pisicile de nisip pot semăna cu niște pisicuțe domestice adorabile, dar nu te lăsa păcălit – sunt prădători de temut. Se hrănesc în principal cu rozătoare mici, dar sunt oportuniști și vânează și păsări, iepuri sau insecte. Adesea atacă șerpi, inclusiv vipere veninoase, fără teamă.

Fiind animale în general nocturne, pisicile de nisip își desfășoară cea mai mare parte a activităților de vânătoare noaptea. Sunt extrem de agile, strecurându-se aproape de sol cu picioarele îndoite, pregătite să sară. Folosesc auzul sensibil pentru a detecta prada, chiar și sub pământ.

Dacă prind mai multă pradă decât pot consuma, își îngroapă resturile în nisip pentru a le mânca mai târziu.

4. Populațiile de pisici de nisip se reproduc în perioade diferite

Pisicile de nisip au perioade de reproducere care variază în funcție de locație și climat, ceea ce ajută la adaptarea lor la mediul deșertic.

Pisicile de nisip sălbatice nu au o singură perioadă de reproducere comună. În schimb, sezonul de împerechere variază în funcție de locație, posibil din cauza factorilor precum resursele disponibile și clima. De exemplu, pisicile de nisip din deșertul Sahara se reproduc de obicei din ianuarie până în aprilie; în Turkmenistan, sezonul începe abia în aprilie; iar în Pakistan, acesta are loc din septembrie până în octombrie.

În captivitate, pisicile de nisip nasc adesea mai multe rânduri de pui pe an. O serie de pui conține, de obicei, doi până la trei pui.

5. Sunt maeștri ai săpăturilor

Când nu sunt active pe timpul nopții, pisicile de nisip trăiesc în principal în vizuini pentru a scăpa de căldură. Acest lucru înseamnă că sunt săpători prolifici—o vizuină înregistrată avea o lungime de 4,5 metri. Ghearele lor nu se retractează complet, ceea ce le ajută să sape, deși acest proces probabil le tocește.

Așa cum procedează cu vânatul, pisicile de nisip sunt oportuniste și în ceea ce privește vizuinile lor. Deși își pot săpa complet propria vizuină, au fost observate ocupând vizuini abandonate de alte animale, cum ar fi gerbilii sau popândăii, și extinzându-le.

Multe dintre animalele mici care fac parte din dieta pisicilor de nisip sunt, de asemenea, săpători, așa că felinele trebuie să fie capabile să le scoată din pământ.

Pisicile de nisip stau la intrarea vizuinilor lor la începutul și sfârșitul nopții, observând zona timp de aproximativ 15 minute înainte de a pleca.

6. Pisicile de nisip latră ca niște câini

Pisicile de nisip nu scot prea multe sunete, dar atunci când o fac, sunetul este neașteptat. Când iau o pauză de la stilul lor de viață solitar pentru a căuta un partener, pisicile de nisip folosesc mieunături și vocalizări asemănătoare lătratului pentru a atrage un partener. Aceste sunete au fost comparate cu țipetele ascuțite ale câinilor mici, precum chihuahua. Deoarece de obicei există distanțe mari între pisicile de nisip, aceste chemări sunt destul de puternice. Ele comunică, de asemenea, prin pulverizarea urinei și prin marcaje olfactive pentru a-și semnala prezența.

7. Sunt imposibil de urmărit

Pisicile de nisip sunt greu de găsit atât pentru prădători, cât și pentru cercetători. Pe lângă protejarea împotriva căldurii, blana de pe labele lor acționează ca o pernă care le permite să meargă pe nisip fără a se afunda. Cu alte cuvinte, pisicile de nisip nu lasă urme în nisip care să le trădeze prezența.

Au fost observate închizându-și ochii pe timp de noapte atunci când oamenii se apropie, pentru a elimina reflexia și a se camufla complet în mediu.

8. Pisicile de nisip sunt amenințate de degradarea habitatului

În 2002, IUCN a clasificat pisica de nisip ca „aproape amenințată,” dar această distincție a fost schimbată la „cea mai mică preocupare” în 2016 și rămâne așa începând cu 2020. Totuși, aceasta nu înseamnă că amenințările la adresa speciei au dispărut. În mod special, pisica de nisip este amenințată de degradarea habitatului, deoarece ecosistemele aride, precum cele în care trăiește, sunt vulnerabile la activitățile umane și așezările, inclusiv pășunatul animalelor domestice.

Alte amenințări includ introducerea câinilor sălbatici și domestici în apropierea habitatului pisicilor de nisip, transmiterea bolilor și scăderea bazei de pradă din cauza secetelor.

Deși unii nomazi din deșert consideră pisicile de nisip o amenințare pentru găinile lor, poporul Toubou, care trăiește la nord-vest de Lacul Ciad, le respectă. Acest respect provine dintr-o tradiție religioasă care susține că aceste mici pisici au fost însoțitoarele Profetului Mohammed și ale fiicei sale.