Vestea proastă este că insulele dispar constant – de exemplu, cele cinci Insule Solomon pierdute recent din cauza creșterii nivelului mării – dar vestea bună este că noi insule apar tot timpul pentru a le lua locul. Cele mai multe sunt rezultatul activității vulcanice subacvatice, în timp ce unele sunt cauzate de desprinderea de uscat sau de acumularea de nămol sau nisip. Deși câteva sunt doar temporare – erodându-se rapid după ce se materializează – multe devin structuri permanente care primesc nume și sunt locuite de plante, animale și, în cele din urmă, de oameni.
De la insula de nisip potențial efemeră de pe coasta Germaniei, până la masa terestră japoneză în continuă creștere, Nishinoshima, iată opt insule noi formate în ultimele două decenii (inclusiv una aflată încă în stadiu embrionar).
Hunga Tonga
Pe 19 decembrie 2014, un vulcan submarin numit Hunga Tonga-Hunga Haʻapai a început să erupă în națiunea insulară Tonga din Pacificul de Sud, pentru a doua oară în cinci ani. A început cu un penaj alb de abur care se ridica din ocean. Pe parcursul următoarelor săptămâni, s-a intensificat, cu penaje de cenușă ajungând la 9.100 de metri, urmate de roci mari și cenușă groasă aruncate sute de metri în aer.
Până la 16 ianuarie 2015, se formase o nouă insulă stâncoasă, măsurând peste 1.6 kilometri lungime și ridicându-se la peste 90 de metri deasupra nivelului mării. S-a extins rapid pentru a se uni cu o altă insulă din apropiere, iar craterul vulcanului din centrul său s-a umplut cu apă de smarald sulfuroasă. Deși insula este de așteptat să se erodeze în câteva decenii, aceasta găzduiește în prezent o populație considerabilă de păsări și este studiată de NASA ca model pentru formele vulcanice de pe Marte.
Nishinoshima
În noiembrie 2013, o erupție vulcanică subacvatică lângă insula japoneză Nishinoshima, situată la aproximativ 1.000 de kilometri sud de Tokyo, a creat o insulă mai mică în apropiere, numită inițial Niijima. Până la sfârșitul anului, mica insulă s-a extins și a fuzionat cu Nishinoshima, care fusese ea însăși formată de același vulcan submarin în anii 1970. Insula unită – o nouă și mai mare Nishinoshima – a continuat să crească pe măsură ce lava curgea în toate direcțiile în lobi și tuburi ciudat de răsucite.
De la prima erupție din 1974, Nishinoshima și-a triplat dimensiunea (de la aproximativ 1.3 kilometri pătrați la aproximativ 4.1 kilometri pătrați). A devenit, de asemenea, un fel de sanctuar izolat pentru floră și faună, fiind acum considerată o Arie Importantă pentru Păsări de către grupul de conservare BirdLife International.
Norderoogsand
În 2003, cercetătorii au observat un mic banc de nisip care creștea chiar în largul coastei germane, în Marea Nordului. În deceniul care a urmat, acesta a apărut ca o insulă complet dezvoltată, de 13.8 hectare, deja gazdă pentru 50 de specii diferite de plante și mai multe tipuri de păsări, inclusiv gâște cenușii și șoimi călători. Insula incipientă, numită fie Norderoogsand, fie Insula Păsărilor, este neobișnuită deoarece majoritatea bancurilor de nisip din apele de coastă puțin adânci ale Mării Nordului nu reușesc să supraviețuiască furtunilor de iarnă feroce. Deși o super-furtună ar putea încă șterge duna colosală, Norderoogsand își menține pretenția la 24 de kilometri de coasta Schleswig-Holstein.
Tugtuligssup Sarqardlerssuua
În ultimii 60 de ani, Ghețarul Steenstrup din nord-vestul Groenlandei s-a retras cu peste 9.6 kilometri, parțial din cauza schimbărilor climatice. Topirea a scos la iveală mai multe insule noi, cea mai recentă în 2014. Cercetătorii cred că Tugtuligssup Sarqardlerssuua – numită după muntele care se află pe ea – ar fi putut ajuta la ancorarea ghețarului. Acum că este liber, Steenstrup s-ar putea retrage chiar mai repede, generând mai multe insule și transformând în continuare coasta Groenlandei.
Insula Misterioasă din Lacul Pinto
În primăvara anului 2016, furtunile extreme alimentate de El Niño din California au dus la un fenomen ciudat în Lacul Pinto: o bucată de 0.2 hectare de zonă umedă acoperită cu copaci și iarbă s-a desprins de una dintre maluri și a început să se deplaseze în zigzag în jurul lacului de 48.5 hectare, situat lângă Watsonville, într-o dimineață. Oficialii au denumit chiar fenomenul plutitor „Insula Roomba” deoarece experții în mediu sperau că rădăcinile sale ar ajuta la absorbția nutrienților din îngrășăminte care provoacă numeroasele înfloriri toxice de alge ale lacului. Pentru moment, insula misterioasă pare să se fi blocat de un mal și ar putea rămâne acolo sau, în cele din urmă, să se descompună.
Bhasan Char
Bhasan Char – cunoscută și sub numele de Char Piya și numită anterior Thengar Char – este o masă terestră de aproximativ 39 de kilometri pătrați, creată de nămolul himalayan, situată în Golful Bengal, la aproximativ 60 de kilometri de continentul Bangladeshului. La aproximativ un deceniu după formarea sa în 2006, guvernul din Bangladesh a ordonat ca 100.000 de refugiați Rohingya, care fuseseră cazați pe continent, să se relocheze pe insula de nămol, în ciuda descurajării din partea Agenției ONU pentru Refugiați. După construirea a mii de locuințe pe insulă, toate la aproximativ 1.2 metri deasupra solului pentru a le proteja de inundații, primii oameni Rohingya au fost trimiși pe insulă în 2020.
Insula Sif
Insula Sif este o placă de granit acoperită cu gheață, de peste 300 de metri, care a fost descoperită în Golful Pine Island, Antarctida de Vest, în 2020. Se crede că este rezultatul retragerii constante, de-a lungul anilor, atât a Ghețarului Pine Island, cât și a Ghețarului Thwaites, ceea ce a redus considerabil greutatea de pe sol și a făcut ca bucăți stâncoase precum Sif să se ridice printr-un proces numit rearanjare postglaciară. Bucata de gheață a fost văzută pentru prima dată de cercetătorii proiectului Thwaites Glacier Offshore Research (THOR) și a fost numită după o zeiță nordică a pământului.
Muntele Submarin Lō’ihi
Deși nu este încă o insulă din punct de vedere tehnic, Muntele Submarin Lō’ihi, situat în largul coastei Hawaii, merită o mențiune onorabilă deoarece se află la doar aproximativ 975 de metri sub nivelul mării și este probabil să devină următoarea bucată de uscat a Hawaii în următoarele milenii. Vulcanul submarin activ crește de 400.000 de ani, ridicându-se acum la aproximativ 3.050 de metri de la fundul mării (mai înalt decât Muntele St. Helens înainte de erupția sa din 1980).
La fel ca toate insulele hawaiiene, Lō’ihi este un vulcan de tip punct fierbinte, ceea ce înseamnă că este format de o zonă de căldură intensă sub crusta Pământului, mai degrabă decât de-a lungul limitelor plăcilor tectonice, ca alți vulcani. Activitatea vulcanică regulată și noile curgeri de lavă construiesc încet înălțimea lui Loihi cu o rată de aproximativ trei centimetri pe an.
