8 fapte uimitoare despre anghilele electrice

Anghila electrică nu este de fapt o anghilă, ci un pește. Corpul lor lung și subțire le conferă aspectul unei anghile, dar abilitatea lor de a genera descărcări electrice de înaltă tensiune este unică. Cele trei specii de anghile electrice ocupă fiecare regiuni distincte în America de Sud. Sunt toate prădători de vârf, având puține lucruri de care să se teamă în habitatele lor.

De la capacitatea lor de a sări din apă pentru a ataca prada până la sistemul lor senzorial extrem de complex, descoperă cele mai fascinante fapte despre anghilele electrice.

Fapte rapide

• Nume comun: Anghilă electrică
• Nume științific: Electrophorus electricus
• Durata medie de viață în sălbăticie: Necunoscută
• Durata medie de viață în captivitate: 10 până la 22 de ani
• Statut IUCN Lista Roșie: Cel mai puțin preocupant
• Populația actuală: Necunoscută

Nume comun

Nume științific

Durata medie de viață în sălbăticie

Durata medie de viață în captivitate

Statut IUCN Lista Roșie

Populația actuală

1. Anghilele electrice nu sunt anghile

În ciuda numelui său comun înșelător, anghila electrică este o specie sud-americană de pește-cuțit și este înrudită cu somnul. Este atât de unică încât are propriul gen: Electrophorus. Timp de secole, oamenii de știință au crezut că există o singură specie de anghilă electrică, dar în 2019, cercetătorii folosind analiza ADN-ului au descoperit că există de fapt trei specii distincte: Electrophorus voltai, Electrophorus varii și Electrophorus electricus. Fiecare specie locuiește într-o regiune diferită – electricus se găsește în Scutul Guianei, voltai în Scutul Braziliei, iar varii în bazinul Amazonului de jos. Toate sunt asemănătoare ca aspect, cu excepția faptului că voltai are un cap mai oval decât celelalte două.

Deși nu sunt anghile, au un aspect alungit, cilindric, asemănător cu al șerpilor, la fel ca anghilele adevărate. Spre deosebire de anghile, anghilele electrice sunt pești de apă dulce care își petrec cea mai mare parte a timpului pe fundul râurilor și pâraielor noroioase.

2. Ele generează un șoc considerabil

Anghilele electrice își primesc numele dintr-un motiv întemeiat – în funcție de specie, pot genera un șoc electric de până la 860 de volți. Acest mecanism de apărare este creat de trei organe găsite în toate cele trei specii de anghilă electrică: organul principal, organul lui Hunter și organul lui Sach. Cele mai puternice descărcări electrice sunt cauzate de organul principal și de organul lui Hunter care funcționează împreună, în timp ce organul lui Sach produce descărcări electrice de tensiune mai mică.

Oamenii de știință au descoperit că cele mai puternice descărcări de înaltă tensiune, de până la 860 de volți, provin de la specia Electrophorus voltai, în timp ce Electrophorus electricus și Electrophorus varii produc descărcări de înaltă tensiune de până la 480 de volți și, respectiv, 572 de volți.

3. Pot sări din apă

Anghilele electrice nu numai că sunt capabile să genereze un șoc electric de înaltă tensiune, dar sunt, de asemenea, cunoscute pentru a sări din apă pentru a ataca prădătorii. Biologul de la Universitatea Vanderbilt, Ken Catania, a făcut descoperirea din întâmplare în timp ce manipula anghile electrice într-un rezervor folosind o plasă cu un tija metalică. El a observat că atunci când tija metalică se apropia, anghilele săreau din apă pentru a o ataca cu șocuri electrice.

Deoarece tija conduce electricitatea, anghilele au văzut-o ca pe un animal mare. Atunci când au fost folosite materiale neconductoare, anghilele au ignorat ținta și nu au atacat. În același studiu, anghilele și-au îndoit gâtul pentru a menține contactul cu ținta, asigurându-se că orice prădător împotriva căruia se apără simte furia lor deplină. Deși anghila electrică este un prădător de vârf care are puține lucruri de care să se teamă în sălbăticie, această strategie este deosebit de benefică în timpul sezonului uscat, când anghilele pot fi prinse în iazuri mici și sunt deosebit de vulnerabile.

4. Depun ouă în cuiburi din salivă

În timpul sezonului uscat, anghilele electrice femele își depun ouăle într-un cuib spumos din salivă. Masculii sunt responsabili pentru construirea cuibului din salivă și pentru păzirea ouălor până când acestea eclozează în timpul sezonului ploios. Din cuibul bine păzit vor ecloza în medie 1200 de pui de anghilă. Se crede că anghilele electrice sunt reproducători fracționali care depun trei serii de ouă în fiecare ciclu de reproducere.

5. Sunt respiratori bucali

Deși au branhii mici pe părțile laterale ale capului, anghilele electrice își iau cea mai mare parte a oxigenului de la suprafața apei. Anghilele electrice obțin aproximativ 80% din oxigenul lor înghițind aer cu gura — o adaptare pentru apele noroioase, slab oxigenate în care trăiesc. Deoarece anghilele electrice sunt respiratori obligatorii de aer, trebuie să iasă la suprafață pentru a supraviețui.

6. Își folosesc sarcina electrică ca un radar

Deoarece au o vedere slabă și trăiesc într-un mediu noroios, anghilele electrice s-au adaptat să-și folosească puterea electrică pentru un alt scop — localizarea prăzii rapide. Un studiu al impulsurilor electrice descărcate de anghilele electrice a arătat că există trei tipuri distincte. Anghilele utilizează un impuls de joasă tensiune pentru electrolocare; impulsuri scurte, de înaltă tensiune pentru vânătoare; și impulsuri de cea mai mare frecvență și intensitate atunci când sunt în modul de atac.

După ce își descarcă șocul asupra prăzii, anghilele vor urma câmpul electric ca un radar, concentrându-se asupra prăzii lor incapacitate fără a folosi vederea sau atingerea.

7. Se rotesc pentru a-și concentra puterea de șoc

Anghilele electrice folosesc o strategie inteligentă pentru a face față prăzii mari sau dificile. Se înfășoară în jurul ei, ținând prada aproape de coadă — care sunt, în esență, doi poli electrici. Minim, această strategie dublează electricitatea și, astfel, cantitatea de șoc pe care o primește prada. Acest comportament este deosebit de eficient deoarece permite anghilelor să imobilizeze și să repoziționeze prada, astfel încât să poată fi consumată cu ușurință.

8. sunt compuse în mare parte din organe electrice

Deși anghilele electrice pot atinge o lungime a corpului de până la 2,4 metri, numai 20% din această lungime conține organele lor vitale. Întregul posterior al anghilei, 80% din corpul său, este alcătuit din organe electrice. Chiar și pielea lor este acoperită de celule electroreceptoare tuberoase și ampulare. Toate organele lor interne sunt strânse într-un spațiu mic lângă cap.

• De ce anghilele electrice nu se electrocutează singure?

  Anghilele electrice se pot și se electrocutează accidental pe ele însele și pe alte anghile. Acest lucru, de obicei, nu este letal sau prea dăunător, deoarece șocurile pe care le generează sunt destinate peștilor mici. Experții cred că dimensiunea mare a anghilelor și aranjarea organelor (cu organele spre cap și curentul electric provenind din coadă) sunt motivele pentru care pot supraviețui propriilor șocuri.

• Ar putea o anghilă electrică să aprindă un bec?

  Anghilele electrice pot genera până la 860 de volți de electricitate, iar un bec DC de 40 de wați are nevoie doar de aproximativ 120. Așadar, animalul ar putea alimenta un bec și, de fapt, acest lucru a fost deja testat la Acvariul din Tennessee. În 2019, acvariul a conectat rezervorul anghilei electrice la un brad de Crăciun.

• Cum generează animalele electricitate?

  Organele animalelor electrogenice sunt umplute cu celule numite electrocite, care sunt încărcate pozitiv la exterior și negativ la interior. Atunci când creierul animalelor trimite semnale către organele lor, o parte din aceste electrocite se schimbă la încărcată negativ la exterior și pozitiv la interior, creând un șoc electric.

• Sunt anghilele electrice periculoase pentru oameni?

  Deși rar, se știe că oamenii au murit după ce au fost electrocutați de o anghilă electrică. Un singur șoc ar putea face o persoană să se înece chiar și în apă puțin adâncă, iar șocurile multiple ar putea duce la insuficiență respiratorie sau cardiacă. Cel mai bine este să evitați complet teritoriul lor — și acest lucru se aplică atât pescuitului, cât și înotului.

Anghilele electrice se pot și se electrocutează accidental pe ele însele și pe alte anghile. Acest lucru, de obicei, nu este letal sau prea dăunător, deoarece șocurile pe care le generează sunt destinate peștilor mici. Experții cred că dimensiunea mare a anghilelor și aranjarea organelor (cu organele spre cap și curentul electric provenind din coadă) sunt motivele pentru care pot supraviețui propriilor șocuri.

Anghilele electrice pot genera până la 860 de volți de electricitate, iar un bec DC de 40 de wați are nevoie doar de aproximativ 120. Așadar, animalul ar putea alimenta un bec și, de fapt, acest lucru a fost deja testat la Acvariul din Tennessee. În 2019, acvariul a conectat rezervorul anghilei electrice la un brad de Crăciun.

Organele animalelor electrogenice sunt umplute cu celule numite electrocite, care sunt încărcate pozitiv la exterior și negativ la interior. Atunci când creierul animalelor trimite semnale către organele lor, o parte din aceste electrocite se schimbă la încărcată negativ la exterior și pozitiv la interior, creând un șoc electric.

Deși rar, se știe că oamenii au murit după ce au fost electrocutați de o anghilă electrică. Un singur șoc ar putea face o persoană să se înece chiar și în apă puțin adâncă, iar șocurile multiple ar putea duce la insuficiență respiratorie sau cardiacă. Cel mai bine este să evitați complet teritoriul lor — și acest lucru se aplică atât pescuitului, cât și înotului.