8 Fapte Peculiare Despre Găina Islandeză

Găina islandeză este o rasă robustă, utilitară, ideală pentru fermierii cu mult teren divers și spațiu generos. Cunoscută ca o rasă locală (landrace), găinile islandeze au fost crescute și dezvoltate de secole pe insula nordică. Datorită izolării geografice și a suprafeței relativ mici de teren, crescătorii au putut selecta găini cu cele mai bune și mai rezistente trăsături pentru a duce mai departe genele. Rezultatul a fost o rasă de găini capabilă să se adapteze la temperaturi reci, cu o sănătate generală bună și un temperament blând.

În ultimii ani, au câștigat popularitate în Statele Unite, dar aceste găini sunt native în Islanda încă din secolul al IX-lea. Se crede că au fost aduse pentru prima dată de triburile nordice care s-au stabilit pe toată insula.

Aceste găini nu au un aspect particular și variază în culoare, dimensiune, stil de creastă și model. Totuși, o trăsătură care le identifică sunt picioarele fără pene. Sunt bine cunoscute ca bune ouătoare și căutătoare de hrană și pot trăi până la 15 ani într-un coteț sigur și adăpostit. Temperamentul lor care necesită puțină întreținere le face potrivite pentru fermierii începători. Deoarece sunt practic autosuficiente, necesită puțină îngrijire și sunt considerate ușor de întreținut. Comparativ cu alte rase, găinile islandeze sunt puțin mai mari în dimensiune și cântăresc aproximativ 1,36 kilograme.

Iată opt fapte intrigante pe care ar trebui să le cunoașteți dacă vă gândiți să adăugați găini islandeze în cotețul dumneavoastră.

1. Găinile islandeze sunt excelente căutătoare de hrană

O parte din motivul pentru care aceste găini sunt atât de populare este că se descurcă destul de bine în a-și căuta singure hrana. Le place să se aventureze în câmpuri deschise, pășuni și zone împădurite pentru a-și găsi mesele. Pentru un fermier cu un buget limitat, aceasta poate însemna economii considerabile la cheltuielile cu hrana. Găinile islandeze vor rătăci peste tot și vor găsi o mulțime de insecte, viermi și molii pe care să le mănânce din grămezi de compost, frunze și arbuști deși. În lunile de iarnă, pot necesita mai mulți nutrienți suplimentari pentru a obține vitaminele și mineralele necesare, dar altfel reușesc să se hrănească fără prea multe probleme.

2. Sunt în Islanda încă din secolul al IX-lea

Conform înregistrărilor istorice, triburile nordice sau vikingii au adus pentru prima dată aceste găini în Islanda în secolele IX și X. Se crede că aceste găini au fost alese pentru adaptabilitatea și versatilitatea lor la mediu. De asemenea, erau o sursă foarte bună de carne și ouă pentru primii coloniști.

Găinile islandeze au rămas relativ izolate pe insulă până în jurul anilor 1930, când alte rase de găini comerciale au început să fie importate. Paraziții și bolile au fost introduse, ceea ce a amenințat linia „pură” a găinilor islandeze autentice, așa că au fost adoptate legi stricte pentru a proteja găinile.

3. Pot depune până la 180 de ouă pe an

În medie, o găină sănătoasă, clocitoare, poate depune între 100 și 180 de ouă în fiecare an. Asta înseamnă aproape 15 ouă pe lună. Prin comparație, o găină White Leghorn sau Rhode Island Red poate depune aproape dublu, până la 280 anual. Ouăle de găină islandeză sunt de culoare albă sau bej și de dimensiune medie spre mare. În funcție de factorii de mediu, găinile pot începe să depună ouă încă de la vârsta de patru luni.

În afară de o pauză pentru năpârlire sau pentru a-și pierde penele, ele vor depune ouă pe tot parcursul anului. În general, regula este un cocoș la 10 găini, dar asta poate depinde de personalitate, agresivitate și de cât timp a trăit împreună stolul. Când vine vorba de cocoșii islandezi, multe dintre calitățile nedorite, cum ar fi lupta și agresivitatea, atât față de alte găini, cât și față de oameni, au fost eliminate prin selecție. Deși nu sunt crescute tipic pentru carne, carnea de găină islandeză este nutritivă și plină de savoare.

4. Există patru tipuri diferite de găini islandeze

Astăzi există patru „linii” distincte. Toate intră sub denumirea generală de găină islandeză, dar provin din stoluri sau ferme separate de pe insulă, iar linia lor genealogică poate fi urmărită. De asemenea, datorită anilor de izolare într-un singur bazin genetic, ele poartă multe gene care nu mai sunt evidente la rasele moderne.

Cele patru tipuri sunt cunoscute ca linia Sigrid, linia Behl, linia Hlesey și linia Husatoftir. Numele provin de la familiile care dețineau fermele și au dezvoltat liniile genealogice specifice. Deoarece găinile islandeze variază atât de mult în aspectul fizic, nu există un aspect sau o colorare specifică asociată cu aceste linii. Totuși, un acord comun între toți crescătorii este că găinile islandeze nu ar trebui să aibă picioare cu pene.

5. Găinile islandeze au multe nume

Aceste găini au mai multe porecle. În Islanda, traducerea numelui lor din islandeză însemna „găini ale coloniștilor”, „găina așezării” sau „găina vikingă”. În Statele Unite, ele sunt denumite în general „Icies” sau „găini de grămada” datorită afinității lor pentru cățărat. Găinile islandeze stau adesea deasupra grămezilor de compost, vegetație și chiar bălegar pentru a se odihni și a căuta insecte.

Un alt termen adesea folosit interschimbabil este găina „landrace”. Acesta se referă la o găină care a fost selectată și crescută pe o perioadă de mulți ani pentru cele mai dorite trăsături ale sale, pentru a crea o rasă mai bună și mai rezistentă. O rasă locală (landrace) nu este specifică doar Islandei, deoarece există găini de acest tip și în locuri precum Danemarca și Finlanda.

6. Sunt zburătoare foarte bune

Găinilor islandeze le place să zboare și sunt foarte bune la asta. De fapt, vor fi adesea văzute cocoțate pe un acoperiș sau pe o șură, mult deasupra cotețului lor. Aceasta este încă o trăsătură care le face excelente pentru viața într-o fermă cu creștere liberă, deoarece le oferă un instrument de apărare împotriva prădătorilor. Într-o zonă rurală, aceștia pot fi orice, de la coioți și păsări mari la ratoni și vulpi. Cu toate acestea, aceste găini sunt foarte vigilente, observatoare și se mișcă rapid dacă simt pericolul. Noaptea, ele necesită în continuare siguranța unui adăpost sigur și protector, dar în timpul zilei sunt adesea găsite rătăcind și umblând liber. Acest lucru este valabil mai ales pentru puii tineri care sunt încă vulnerabili și slabi.

Găinile islandeze nu se descurcă foarte bine în facilitățile concepute pentru a le reține sau pentru a le împiedica să se aventureze singure în aer liber. Ele vor putea cu siguranță să sară un gard sau să scape dintr-un țarc dacă sunt reținute în mod intenționat de la înclinația lor naturală de a rătăci.

7. Pot rezista la temperaturi scăzute

Având în sânge secole de vreme islandeză aspră, aceste găini s-au adaptat la majoritatea tipurilor de vreme nefavorabilă, cu relativ puține probleme. Au o natură rezistentă la frig și se descurcă bine în toate tipurile de climate, deși preferă temperaturile mai reci. Nu numai că supraviețuiesc bine, dar prosperă și se dezvoltă. Vor rămâne în aer liber, căutând hrană și rătăcind, și vor continua să depună ouă.

Nu sunt complet imune la temperaturi înghețate, dar atâta timp cât au un adăpost cald și acoperit în care să se ascundă dacă este necesar, se vor descurca bine pe parcursul lunilor de iarnă. De asemenea, sunt obișnuite cu medii cu soare scăzut și lumină redusă, așa că nu necesită neapărat lămpi de căldură sau iluminare suplimentară, așa cum o fac multe alte rase de găini. Pe de altă parte, dacă temperaturile cresc la valori foarte ridicate, vor avea nevoie de un loc unde să se răcorească și să scape de căldură.

8. Există doar aproximativ 5.000 de găini islandeze în lume

În timp ce majoritatea stolurilor de găini islandeze se află încă în Islanda, aproximativ 1.000 de păsări pot fi găsite acum în Statele Unite. Aceste păsări sunt atât de rare încât Livestock Conservancy le consideră a fi într-un statut amenințat și lucrează pentru a restabili populațiile în scădere.

Datorită reglementărilor stricte de import și pentru a se asigura că aceste linii de patrimoniu rămân libere de probleme de sănătate sau boli, odată ce o găină (sau orice animal) părăsește Islanda, nu i se mai permite niciodată să se întoarcă. La un moment dat, cu ani în urmă, găinile islandeze se aflau la un nivel critic de risc de dispariție, iar crescătorii s-au unit pentru a intensifica eforturile de conservare. Acum, există mai multă educație și conștientizare în jurul acestei rase, iar populațiile cresc din nou, în special în Statele Unite. Datorită multitudinii de grupuri online și resurse educaționale disponibile, fermierii care sunt noi în această rasă primesc informațiile necesare pentru a crește stoluri sănătoase și prospere.