Reginele albinelor și cimpanzeii alfa nu sunt votați în funcție, dar asta nu înseamnă că sunt despoți. Oamenii de știință au început să considere multe specii de animale ca fiind democrații de facto, unde regula majorității asigură supraviețuirea mai bine decât tirania. Tendințele democratice ale propriei noastre specii datează cel puțin dinaintea strămoșilor noștri preumani.
Luarea deciziilor în grup este un semn distinctiv al supraviețuirii evoluționiste care ajută la menținerea unor legături sociale stabile între animale. La fel ca la oameni, grupurile mai mici de animale pot adesea obține mai ușor un consens în luarea deciziilor. Deși majoritatea speciilor nu se cramponează de politică așa cum o fac oamenii, rădăcinile noastre democratice pot fi văzute în regnul animal – care, în multe cazuri, se aseamănă mai mult cu o republică animală.
Cerbii roșii
Cerbii roșii din Eurasia trăiesc în turme mari, petrecând mult timp păscând și stând culcați pentru a rumega. Cerbii au ceea ce ați putea numi o cultură a consensului – oamenii de știință au observat că turmele se mișcă doar atunci când puțin peste 60 la sută dintre adulți se ridică în picioare, practic votând cu picioarele. Chiar dacă un individ dominant este mai experimentat și face mai puține greșeli decât subordonații săi, turmele favorizează, de obicei, deciziile democratice în detrimentul celor autocrate.
Un motiv major pentru acest lucru, conform cercetărilor biologilor Larissa Conradt și Timothy Roper, este că grupurile sunt mai puțin impulsive. Aceștia au opinat că luarea deciziilor democratice tinde să „producă decizii mai puțin extreme”, ceea ce atenuează impulsurile fiecărui individ.
Cimpanzeii
Cimpanzeii și bonoboii sunt cele mai apropiate rude biologice ale oamenilor, împărțind aproximativ 98 la sută din genomul nostru, așa că este logic să împărtășim câteva trăsături comportamentale. Cu atât de mult ADN comun, este logic că oamenii și cimpanzeii împărtășesc o propensitate pentru luptele de putere.
Și deși nu există alegeri formale în societatea cimpanzeilor, niciun mascul alfa nu poate domni mult timp fără sprijinul unui bloc de vot vital: femelele. Doar după ce obțin acceptul femelelor, masculii câștigă statut. Chiar și masculul alfa s-ar putea trezi fără o parteneră dacă nu acordă această importantă aprobare feminină. Dacă nu o face, ar putea fi în curând răsturnat de un mascul rival.
Albinele
Deși albinele și alte insecte foarte sociale trăiesc pentru regina lor, ele nu trăiesc în monarhii. Reginele albinelor nu se ocupă cu multă activitate în afară de depunerea ouălor: ele lasă munca grea de gestionare a stupului lucrătoarelor și trântorilor, denumirile pentru albinele de sex feminin și masculin, respectiv. Aceste albine inferioare s-ar putea să nu delibereze conștient ca votanții umani, dar voința lor colectivă stă la baza succesului stupului.
Atunci când albinele cercetașe efectuează un dansul albinelor pentru a propune viitoare locuri de cuib, zeci de albine participă adesea pentru a încerca să convingă restul coloniei. Sună similar cu un concurs de popularitate de la liceul local, dar poate deveni urât. Pentru a grăbi decizia, alte albine vor lovi cu capul orice cercetașă care continuă încăpățânat să danseze pentru un loc mai puțin popular.
Bivolii africani
Asemeni cerbilor roșii, bivolii africani sunt ierbivore de turmă care iau adesea decizii de grup despre când și unde să se deplaseze. În anii 1990, cercetătorii și-au dat seama că ceea ce părea inițial o simplă întindere de zi cu zi este, de fapt, un tip de comportament legat de vot, în care femelele își indică preferințele de deplasare ridicându-se în picioare, privind într-o direcție și apoi așezându-se din nou.
Doar femelele adulte au un cuvânt de spus, ceea ce rămâne valabil indiferent de statutul social al femelei.
Gândacii
Gândacii nu au structuri sociale complexe precum albinele și furnicile, dar pot fi totuși capabili de luare a deciziilor democratice. Pentru a testa această idee, o echipă de cercetători a prezentat 50 de gândaci cu trei adăposturi, fiecare putând găzdui până la 50 de indivizi. Deoarece gândacii preferă întunericul luminii, s-au împărțit rapid în grupuri și s-au refugiat în adăposturi.
Dar în loc să se comporte haotic, gândacii s-au împărțit în grupuri de 25, umplând jumătate din două adăposturi și lăsând al treilea gol. Când au fost introduse adăposturi mai mari, gândacii au format un singur grup într-unul dintre ele. Cercetătorii au concluzionat că gândacii au găsit un echilibru între cooperare și competiție pentru resurse.
Babuinii
Babuinii sunt maimuțe, nu primate, dar stilurile lor de guvernare prezintă totuși unele similarități cu cele ale cimpanzeilor. Asemeni societății cimpanzeilor, masculii babuini dominanți nu pot scăpa cu un comportament dictatorial – sunt ținuți în frâu de consensul feminin. Potrivit primatologilor James Else și Phyllis Lee, deciziile de grup ale babuinilor galbeni cu privire la deplasarea cetei pot fi influențate de orice adult, dar masculii și femelele de rang înalt par să aibă ultimul cuvânt. Autorii notează că dacă cele două femele cele mai influente și un mascul adult sunt de acord cu o sugestie de la un membru al cetei, o decizie consensul poate fi, posibil, atinsă mai ușor.
Porumbeii
Porumbeii primesc rareori respect pe străzile orașului, dar au ierarhii sociale complexe care par a fi oarecum democratice prin natura lor. Cercetătorii au descoperit că, deși porumbeii își aleg lideri, cei aleși nu sunt despotic în stăpânirea lor; își bazează deciziile pe tendințele celorlalți porumbei din stol.
Mai mult, un alt studiu privind structurile sociale ale porumbeilor a descoperit că procesul colectiv de luare a deciziilor pentru a alege o cale de călătorie dura mai mult în stolurile mai mari. Acest lucru este în concordanță cu ideea că, cu cât sunt mai mulți porumbei într-un stol, cu atât mai multe opinii trebuie ascultate.
Suricatele
La fel ca oamenii, suricatele au o abordare mai vocală în luarea deciziilor. Atunci când decid unde să se deplaseze în continuare, suricatele emit un sunet blând, numit sugestiv „chemare de mișcare”. Când mai multe suricate emit chemarea, se creează un cor acustic care ghidează următoarea mișcare a grupului; conform unui studiu, zona cu cele mai multe suricate care strigă devine un „punct vocal fierbinte” la care celelalte suricate din apropiere se vor alătura probabil. A-l numi un vot ar putea fi o exagerare, dar este cu siguranță o cheie a modului eficient în care funcționează grupurile de suricate.
