Unele regiuni ale lumii sunt definite de peisajele lor – deșerturile din sud-vestul Americii, Alpii din Europa Centrală, Outback-ul arid din interiorul Australiei. Însă unele caracteristici sfidează definiția. Aceste locuri neobișnuite s-ar potrivi mai degrabă într-o carte de povești. Aspectul capricios al acestor peisaje le-a făcut populare printre turiștii care caută ceva diferit, dar unele dintre aceste destinații excepționale rămân neaglomerate, iar distanța conferă sentimentului lor de altă lume o profunzime și mai mare.
Iată opt destinații ca de basm care sunt, de fapt, foarte reale.
Parcul Național Forestier Zhangjiajie (China)
Parcul Național Forestier Zhangjiajie face parte din zona scenică protejată Wulingyuan, mai mare, din provincia Hunan, China. Cei 3.000 de stâlpi impunători de gresie din acest parc imens sunt uimitori. Unii au peste 182,88 metri înălțime, iar majoritatea au vegetație crescând pe laturile și vârfurile lor.
Există mai multe modalități de a vedea acești stâlpi remarcabili. Vizitatorii pot merge pe Podul de Sticlă al Marelui Canion Zhangjiajie, pot lua Telecabina Parcului Național Forestier Zhangjiajie, pot urca cu Liftul Bailong sau pot face o drumeție pe Muntele Tianzi.
Lacul Mono (California)
Lacul Mono este un lac de deșert antic din estul Californiei, cu o concentrație ridicată de sare. Vizitatorii vin să vadă formațiunile stâncoase fenomenale, care se găsesc în diverse puncte în jurul lacului, inclusiv cea mai mare concentrație în Rezervația Naturală de Stat Mono Lake Tufa. Cea mai notabilă trăsătură a Lacului Mono este, însă, turnurile sale fanteziste de tuf. Aceste vârfuri de stâncă și-au căpătat forma printr-un proces care a început atunci când apa lacului alcalină a intrat în contact cu apa proaspătă de izvor.
În ciuda aspectului său, nu este deloc un loc sterp. De fapt, este un refugiu pentru peste 80 de specii de păsări migratoare, iar apa găzduiește o specie de creveți de saramură. Zona este, de asemenea, o destinație populară pentru observatorii de păsări, care vin să vadă cele unul până la două milioane de păsări ce vizitează Lacul Mono în fiecare an.
Dealurile de Ciocolată (Filipine)
Dintr-un punct de observație panoramic din provincia Bohol, în centrul Filipinelor, Dealurile de Ciocolată, denumite sugestiv, par să se întindă până la orizont. Există în jur de 1.776 de dealuri care acoperă o suprafață de aproximativ 51,8 kilometri pătrați în orașele Carmen, Batuan și Sagbayan, fiecare având o formă conică aparent perfectă. Dealurile variază de la 30,48 metri la aproape 121,92 metri în înălțime. Cea mai larg acceptată teorie privind originea lor este că acestea constau în depozite de corali care au fost împinse în sus datorită apei de ploaie și eroziunii.
O mare parte a anului, dealurile sunt acoperite cu iarbă verde, ceea ce le accentuează aspectul fermecător. Totuși, în timpul sezonului uscat, iarba devine maro închis, făcând dealurile să arate ca niște bomboane Hershey’s Kisses uriașe și conferindu-le eticheta de „ciocolată”.
Calea Gigantului (Irlanda de Nord)
Situată de-a lungul Coastei Antrim, Calea Gigantului constă din 40.000 de coloane de bazalt negre care se îmbină între ele. Coloanele au forme geometrice distincte la vârfuri, așa că pare aproape că ar fi niște pavele supradimensionate create de om. Din lateral, formațiunile căii par a fi un fel de fortificație fictivă. Oamenii de știință spun că aleea, un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, s-a format natural acum 50 până la 60 de milioane de ani, ca rezultat al unei erupții vulcanice.
Zona a fost o atracție turistică populară încă din secolul al XIX-lea. Un tramvai a fost construit la sfârșitul anilor 1800 pentru a transporta pasagerii către alee din orașul stațiune Portrush, Irlanda de Nord. Deși unele dintre formațiunile de bazalt se află pe proprietate privată, cea mai mare parte a Căii Gigantului este deținută și supravegheată de National Trust, o organizație care întreține situri de importanță istorică și frumusețe naturală în Regatul Unit.
Deadvlei (Namibia)
Deadvlei, scris și Dead Vlei, este o câmpie înconjurată de dune de nisip roșu în Deșertul Namib. În ciuda prezenței unor saline în apropiere, Deadvlei este o depresiune de argilă. Locul este atât de unic deoarece acolo au crescut odată copaci, dar dunele în mișcare și schimbările climatice au ucis vegetația în timp. Aerul era atât de uscat încât copacii nu s-au descompus niciodată, dar nu sunt petrificați.
Acești copaci rari sunt estimați a avea în jur de 900 de ani. Combinația dintre dunele roșii înalte, câmpiile luminoase de argilă și scheletele de copaci se combină pentru a crea o atmosferă suprarealistă care inspiră turiștii să viziteze.
Canionul Antelope (Arizona)
Canionul Antelope face parte din Parcul Tribal Navajo Lake Powell din nordul Arizonei. Este un canion de tip „slot”, un tip de formațiune creată atunci când apa cu mișcare rapidă, adesea din inundații rapide recurente, erodează piatra. Antelope este înalt și foarte îngust, cu pereți care au fost neteziți în forme neobișnuite de secole de eroziune.
Canionul Antelope Superior este mai accesibil, deci este mai popular printre turiști. Vizitatorii pot, de asemenea, să viziteze Canionul Antelope Inferior, deși este o drumeție mai lungă care include cinci rânduri de trepte. Canionul se află pe teritoriul Națiunii Navajo; vizitatorii au permisiunea de a vizita aceste situri doar cu un ghid licențiat.
Pamukkale (Turcia)
Terasele de travertin albe și bazinele cu apă minerală din Pamukkale, care înseamnă „castel de bumbac” în turcă, s-au format de-a lungul mileniilor prin depunerile de minerale din apa care curge din izvoarele subterane. Terasele captivante sunt o priveliște impresionantă și, ca atare, o destinație populară. Pamukkale este una dintre cele mai populare atracții din Turcia, atrăgând aproximativ 1 milion de vizitatori pe an.
Zona face parte dintr-un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Hotelurile și spa-urile construite lângă formațiune au fost demolate pentru ca Pamukkale să poată fi readus la o stare mai naturală. Reglementările de protejare a sitului interzic vizitatorilor accesul pe terase. Cu toate acestea, au fost stabilite zone alternative pentru ca vizitatorii să se bucure de o baie în izvoarele termale.
Lacul Hillier (Australia)
Lacul Hillier se află pe Insula Middle, în largul coastei Australiei de Vest. Este separat de ocean printr-o fâșie subțire de țărm. Hillier este un lac mic, cu o lungime de mai puțin de 609,6 metri, dar atrage atenția oamenilor datorită nuanței sale incredibile de roz strălucitor. Culoarea este deosebit de vizibilă deoarece contrastează cu oceanul albastru adiacent și cu vegetația verde înconjurătoare.
De ce lacul este roz nu este 100% clar, dar teoria predominantă este că este cauzat de interacțiunea dintre salinitatea apei și un tip specific de microalge care prosperă în aceste condiții specifice. Hillier este unul dintre numeroasele lacuri rozalii din această parte a Australiei de Vest și se află într-o zonă îndepărtată. Culoarea este cel mai bine vizibilă din aer – este încă vizibilă de la sol, dar mai puțin distinctă – așa că este obișnuit să fie vizitat cu elicopterul.
