4 motive pentru care nu ar trebui să hrănești rațele cu pâine

Simpla observare a rațelor într-un iaz poate fi benefică pentru tine, datorită beneficiilor biofiliei precum reducerea anxietății și creșterea creativității. Mulți oameni încearcă să returneze favoarea aruncând mâncare păsărilor acvatice, de obicei pâine. Numai în Anglia și Țara Galilor, vizitatorii parcurilor hrănesc rațele sălbatice cu aproximativ 3,5 milioane de pâini în fiecare an.

Cu toate acestea, în ciuda poftei rațelor, pâinea nu este cea mai bună alegere pentru a le hrăni. Rațele au nevoie de o dietă variată. Prea multă mâncare gratuită de orice fel poate pune în pericol puii de rață, învățându-i să ceară mâncare în loc să caute singuri, ceea ce poate duce la malnutriție. Chiar și pâinea pe care nu o mănâncă poate afecta calitatea apei locale.

Apărătorii faunei sălbatice din SUA și Marea Britanie au promovat această problemă de ani de zile, atât pentru a proteja păsările acvatice, cât și iazurile, lacurile și râurile în care trăiesc. În speranța de a ajuta rațele de pretutindeni să depășească excesul de pâine, iată patru motive pentru care pâinea nu este potrivită pentru păsări – plus câteva alimente alternative care se potrivesc.

Pâinea este dăunătoare pentru sănătatea păsărilor

Mâncarea naturală a rațelor variază în funcție de specie, dar majoritatea au o dietă destul de diversă. Rațele sălbatice, de exemplu, mănâncă un amestec de plante și semințe, precum și insecte, viermi, melci și crustacee. Pâinea poate oferi calorii, dar are puțini dintre nutrienții pe care rațele îi pot obține din mediul lor – acest lucru este valabil mai ales pentru pâinea albă, care are cea mai mică valoare nutritivă. Odată ce sunt sătule cu pâine, nu mai vor să caute hrană.

Unii experți sugerează că la păsările tinere, malnutriția poate duce la aripă de înger, o malformație în care aripile ies în afară în loc să se plieze, făcând adesea imposibil zborul. Acest lucru se poate datora unei diete bogate în calorii, mai ales dacă este săracă în vitamina D, vitamina E și mangan. Combinația de energie suplimentară și nutrienți inadecvați face ca aripile păsării să depășească articulațiile încheieturii mâinii, provocând o deformare care este de obicei incurabilă la vârsta adultă.

Prevalența relativă a aripilor de înger în unele parcuri este adesea atribuită pâinii, deși unii experți spun că aripile de înger și consumul de pâine sunt total necorelate.

Probleme asociate cu supraaglomerarea

Rațele și gâștele își găsesc în mod natural habitate care oferă suficientă hrană, dar darurile pot atrage mulțimi mari în zone care în mod normal nu le-ar putea susține. În timp ce alimentele naturale sunt împrăștiate pe scară largă, permițând păsărilor să mănânce în relativă intimitate, competiția este adesea acerbă și stresantă la locurile de hrănire artificiale.

Zonele foarte concentrate pot deveni, de asemenea, un risc pentru sănătate; prea multe păsări înseamnă prea multe excremente. După cum subliniază Departamentul pentru Conservarea Mediului din New York, „bolile care, în general, nu sunt transmisibile într-un mediu sălbatic găsesc condiții supraaglomerate și insalubre foarte favorabile”.

Schimbări comportamentale

Hrănirea rațelor poate stimula, de asemenea, alte schimbări negative în comportamentul păsărilor. Când rațele adulte devin obsedate de pâinea gratuită, de exemplu, este posibil să nu-și ofere puilor o educație suficientă în căutarea hranei, compromițându-le astfel viețile petrecute cerșind. Odată ce păsările devin dependente de daruri, ele tind să-și piardă teama de oameni și să se comporte mai agresiv.

La o scară mult mai mare, hrănirea artificială este cunoscută pentru scurtarea sau chiar eliminarea tiparelor de migrație ale păsărilor acvatice. Este posibil să ezite să părăsească o sursă de hrană sigură, în ciuda debutului iernii, și apoi să se lupte pentru a supraviețui odată cu scăderea temperaturilor – mai ales dacă temperaturile scăzute îi țin pe hrănitorii lor umani în interior.

Poluarea cu pâine

O parte din pâinea pe care o aruncăm păsărilor acvatice scapă inevitabil din ghearele lor. Dacă se acumulează suficiente alimente bogate în calorii într-un iaz, acestea – împreună cu toate excrementele suplimentare de rață – pot declanșa înfloriri de alge care epuizează oxigenul din apă. Cunoscută sub numele de hipoxie, aceasta poate elimina viața din iaz și poate priva păsările de sursele naturale de hrană.

Pe uscat, orice resturi rămase ar putea fi, de asemenea, deosebit de periculoase dacă rațele le mănâncă. Oamenii ar trebui cu siguranță să evite să hrănească rațele cu pâine care s-a stricat deja. Mucegaiul verde care se dezvoltă pe pâine poate fi bun pentru oameni să mănânce în porții mici, dar poate duce la aspergiloză, o boală respiratorie potențial fatală, la păsări.

Alimente mai bune pentru hrănirea rațelor

Nimic din toate acestea nu înseamnă că este neapărat greșit să hrănești păsările acvatice. Principala lecție pe care experții în păsări și apărătorii faunei sălbatice doresc să o transmită este moderarea, ceea ce înseamnă limitarea dimensiunii darurilor, precum și evitarea iazurilor în care mulți alți oameni aruncă deja mâncare. Puțină pâine ar putea fi chiar în regulă din când în când, deși mai multe alte alimente umane se apropie de a oferi combinația potrivită de energie și nutrienți.

Multe grupuri de conservare descurajează hrănirea faunei sălbatice în general (și pe bună dreptate), dar altele speră să îmbunătățească hrana rațelor în loc să încerce să prevină practica în totalitate. Care sunt aceste gustări alternative, te întrebi?

• Porumb (conservat, congelat sau proaspăt)
• Orez (fiert sau nefiert)
• Salată și alte legume verzi (rupte în bucăți mici)
• Mazăre congelată (dezghețată)
• Fulgi de ovăz (integral sau instant)
• Semințe (inclusiv semințe pentru păsări sau alte soiuri)