Există foarte multe broaște pe această planetă – peste 5.000 de specii, iar oamenii de știință descoperă în continuare specii noi în fiecare an. Această diversitate și variație este uimitoare; aceste creaturi amfibiene au evoluat pentru a se specializa în mediile lor într-un mod pe care nici cei mai creativi scriitori de ficțiune nu l-ar putea imagina.
Dimensiunile speciilor variază de la mărimea unei unghii până la peste 30 de centimetri lungime, iar altele au adaptări extraordinare, precum pielea otrăvitoare, capacitatea de a „zbura” și supraviețuirea frigului prin simplul fapt că îngheață (și se dezgheață când se încălzește din nou). Din păcate, aceste specializări pot face broaștele sensibile la pierderea habitatului, iar ele sunt din ce în ce mai amenințate și se confruntă cu extincția într-un ritm rapid.
Iată 15 specii incredibile care demonstrează diversitatea acestor amfibieni și provocările cu care se confruntă.
Broasca de sticlă cu inima goală a lui Diane
Descoperită în 2015, broasca de sticlă cu inima goală a lui Diane (Hyalinobatrachium dianae) are un nume lung, dar o statură mică. Această specie de 2,5 centimetri lungime este una dintre cele peste 100 de specii de broaște de sticlă, unice datorită pielii lor translucide, care lasă organele interne vizibile. Creatură nocturnă, este originară din poalele împădurite ale Costa Ricăi, unde se hrănește cu insecte mici. Broaștele sunt adesea considerate specii indicatoare, iar descoperirea acestei specii este considerată un semn promițător al sănătății pădurilor din Costa Rica, în ciuda amenințării defrișărilor la nivel mondial.
Paedophryne amauensis
Broaștele de sticlă pot fi mici, dar nu se compară cu Paedophryne amauensis, care, cu o lungime de doar 0,8 centimetri, nu este doar cea mai mică broască, ci cea mai mică vertebrată din lume. Are mărimea unei muște și a evoluat probabil pentru a mânca nevertebrate minuscule, cum ar fi acarienii, pe care prădătorii mai mari îi trec cu vederea.
Această specie originară din Papua Noua Guinee a fost descoperită în 2009 de cercetători care au auzit strigătul ei înalt, după care au adunat frunze uscate într-o pungă de plastic pentru a afla ce făcea zgomotul. Pe lângă dimensiunea sa mică, este unică prin faptul că nu are stadiu de mormoloc, eclozând în schimb ca o mini-replică a adultului.
Broasca de ploaie deșertică
Broasca de ploaie deșertică (Breviceps macrops) este o specie rară găsită doar de-a lungul unei fâșii de coastă de 10 kilometri lățime din Namibia și Africa de Sud. Este, de asemenea, una dintre rarele broaște care au devenit virale, datorită vocii sale țipătoare.
Este nocturnă și se îngroapă sub nisip ziua, unde poate rămâne răcoroasă și umedă, apoi iese noaptea pentru a se hrăni cu insecte și larve. După cum a fost relatat pe PlanetaNoastra, „Fâșia mică de lume pe care o locuiesc este predispusă la ceața de mare, care menține nisipul umed într-o regiune altfel aridă. Au o pată pe burtă care nu este doar transparentă, ci are numeroase vase de sânge și capilare prin care pot absorbi apa din nisip.”
Obiceiul specializat al broaștei de a se îngropa este amenințat de așezările umane și de mineritul de diamante la suprafață, iar oamenii de știință sunt preocupați de faptul că populația de broaște este în scădere. Este listată ca „aproape amenințată” pe Lista Roșie a IUCN.
Broasca cu coarne ornate
Broasca cu coarne ornate (Ceratophrys ornata) este cunoscută și sub numele de broasca Pacman, și pe bună dreptate. Are un apetit insațiabil ambalat într-un corp de 15 centimetri, din care jumătate este gură – literalmente. Aceste broaște sunt cunoscute pentru comportamentul lor curajos și vor vâna orice, de la șopârle la rozătoare și alte broaște. S-a descoperit chiar că se sufocă cu prada mare pe care au ales să o consume în ciuda riscului – un caz din viața reală de „a-ți mușca mai mult decât poți mesteca”, cum spune vechea zicală. Specia este endemică în Argentina, unde coloritul său pestriț roșu și verde o ajută să se ascundă pe podeaua pădurii.
Broasca păroasă
Broasca păroasă (trichobatrachus robustus) este o altă specie cu un nume bine meritat. Cunoscută și sub numele de broasca horror sau broasca wolverine, își va rupe intenționat oasele de la degete atunci când este amenințată, care apoi ies prin piele pentru a acționa ca gheare. Aceste oase se retrag mai târziu, iar țesutul deteriorat se vindecă. Este singurul animal despre care știu cercetătorii că are un astfel de mecanism de apărare. „Unele alte broaște au spini osoși care ies din încheietura mâinii, dar la acele specii pare că oasele cresc prin piele mai degrabă decât o străpung atunci când este nevoie de apărare”, a spus un om de știință.
Numele de broască horror este potrivit și datorită creșterilor asemănătoare părului de pe părțile laterale ale masculilor, numite papile dermice. Se crede că această creștere ajută masculii reproducători să consume mai mult oxigen, ceea ce este util în timpul perioadelor lungi petrecute sub apă, păzind ouăle depuse de femele. Trăiesc în principal în Camerun, în Africa central-vestică.
Broasca otravă aurie
Broasca otravă aurie (Phyllobates terribilis) ar putea fi mică, dar are o putere mare. Fiecare broască de 5 centimetri are suficientă toxină pentru a ucide doi elefanți sau zece oameni adulți. Modul în care broaștele minuscule reușesc să fie atât de toxice este încă un mister pentru cercetători, dar o ipoteză este că poate fi urmărită până la plantele otrăvitoare consumate de propria lor pradă de insecte. Broaștele crescute în captivitate nu devin niciodată toxice; numai broaștele sălbatice sunt letale. Istoric, oamenii indigeni Emberá foloseau veninul pe vârfurile sulițelor pentru o vânătoare mai eficientă.
Broasca este abundentă în habitatul său de pădure tropicală din Columbia de coastă, dar dimensiunea mică a acestei păduri în scădere a plasat broasca pe listele speciilor pe cale de dispariție.
Broasca indiană de bivol
Nu toate broaștele galbene te vor ucide. Unele, cum ar fi broasca indiană de bivol (Hoplobatrachus tigerinus), te vor distra doar cu abilitățile lor vocale și culorile vii. Pentru cea mai mare parte a anului, aceste broaște au o culoare verde-măsliniu plictisitoare. Cu toate acestea, în timpul sezonului de împerechere, masculii devin galbeni strălucitori, cu saci vocali indigo pe gât. Având un corp de aproximativ 15 centimetri lungime, aceasta este cea mai mare dintre speciile indiene de broaște.
În anii 1990, oamenii au început să crească broaștele ca sursă de hrană (picioarele lor erau considerate de dorit). Au devenit, de asemenea, o specie invazivă introdusă în Insulele Andaman. Trăiesc în medii de apă dulce, atât naturale, cât și artificiale, în special orezării.
Broasca cu coarne braziliană
La fel ca broasca cu coarne ornate, broasca cu coarne braziliană (Ceratophrys aurita) este un prădător agresiv. Crește la o dimensiune și mai mare, până la 20 de centimetri lungime, și este un prădător „așteaptă și vezi”, îngropându-se în frunziș cu numai ochii vizibili și așteptând ca prada să treacă pe lângă ea. Va ataca orice este în apropiere, folosindu-și maxilarul anormal de puternic pentru a ataca animale de toate dimensiunile, inclusiv animale mai mari pe care nu le consideră pradă. Locuiește în câmpiile tropicale și subtropicale, mlaștini de apă dulce și iazuri și este endemică în Brazilia.
Broasca zburătoare a lui Wallace
Numele broaștei zburătoare a lui Wallace dezvăluie secretul său. Această specie găsită în jungla Malaeziei și Borneo are capacitatea unică de a zbura – sau mai precis, de a desfășura o parașută acționată de picioare. Are degete lungi, palmate, care se pot îndoi și întinde pentru a acționa ca niște mici vele, pe care le folosește atunci când se simte amenințată. Pentru a scăpa de pericol, va sări de pe ramuri, întinzându-și picioarele pentru a plana până la 15 metri în siguranță.
Își petrece aproape toată viața în copaci, aventurându-se la sol doar pentru a se împerechea și a depune ouă. Femela depune ouă într-un cuib suspendat deasupra apei. Când embrionii s-au dezvoltat în mormoloci în interiorul ouălor, cuibul se deschide și mormolocii cad în apa de dedesubt, unde cresc și se dezvoltă mai departe. Dacă cuibul se întâmplă să se deschidă pe uscat, mormolocii se vor usca și vor muri.
Broasca mușchi vietnameză
Broasca mușchi vietnameză (Theloderma corticale) trăiește în pădurile din nordul Vietnamului, unde își petrece zilele prefăcându-se că este o stâncă acoperită de mușchi. Cu coloritul său verde și negru și pielea denivelată acoperită cu spini, este bine adaptată la sarcina de a se ascunde. Preferă un mediu semiacvatic, vânând gândaci și greieri în peșteri și paturi de râu. Pentru a respinge prădătorii, care includ șerpi și mamifere arboricole, își poate duce deghizarea cu un pas mai departe rostogolindu-se într-o minge și jucându-se mort.
Broasca pietricică din Venezuela
Broasca pietricică din Venezuela (Oreophrynella nigra) este o broască mică (broaștele sunt tipuri de broaște care preferă climatele mai uscate) care trăiește în Podișul Guiana din Venezuela. A evoluat o tehnică defensivă unică care funcționează doar pe pantele abrupte ale habitatului său montan. Când este amenințată, își strânge mușchii pentru a deveni rigidă și se rostogolește pe pantă în siguranță. Deoarece este atât de ușoară, sărirea pe fața stâncii nu rănește broasca mică și poate ateriza nevătămată în bălți (atâta timp cât nu sunt adânci) sau fisuri. Strategia oferă o evadare rapidă de la prădători, cum ar fi tarantulele sau șerpii, și compensează lipsa de abilitate de sărit.
Broasca din Surinam
Broasca din Surinam (Pipa pipa) este o specie sud-americană care se distinge prin dimensiunea sa mare, spatele plat și ochii mici. De asemenea, nu are limbă și nu poate croiți. În schimb, lovește două oase din gât pentru a scoate un sunet de clic înalt și ascuțit. Această broască este un vânător de ambuscadă acvatică, camuflându-se ca o frunză pe fundul râurilor și zonelor împădurite inundate și așteptând până când apare prada. Mănâncă pești mici, crustacee, viermi și alte nevertebrate.
Obiceiurile sale reproductive sunt poate cea mai ciudată caracteristică. Broaștele se împerechează sub apă, iar femela eliberează serii de 3 până la 10 ouă pe rând, pe care masculul le așază pe spatele ei. Ouăle se scufundă în piele, formând buzunare care țin puii prin stadiul de mormoloc. Când urmașii ei ies în cele din urmă, sunt broaște complet dezvoltate.
Broasca purpurie
Broasca purpurie (Nasikabatrachus sahyadrensis) se poate găsi doar în lanțul muntos Western Ghats din India și este cunoscută mai ales pentru forma sa fără formă, umflată și stilul de viață subteran. De fapt, iese la suprafață doar două săptămâni pe an, în timpul sezonului musonic, pentru a se împerechea, și își petrece restul vieții ca animal săpător. Deși nu este singura broască care trăiește sub pământ, este singura care se poate hrăni singură fără să iasă la suprafață, bazându-se doar pe termite și furnici pe care le găsește în sol.
Cunoscută și sub numele de broasca cu bot de porc datorită botului său lung, această specie poate mulțumi 120 de ani de evoluție independentă pentru caracteristicile sale unice. Este amenințată de extinderea așezărilor umane și de pierderea a până la 90% din habitatul său împădurit.
Broasca curcubeu malgașă
Impresionanta broască curcubeu malgașă (Scaphiophryne gottlebei) din Madagascar are multe nume neoficiale, inclusiv săritoarea ornamentată și broasca de ploaie roșie. Poate că acest lucru se datorează faptului că un singur nume nu poate descrie cu exactitate coloritul său, care variază de la alb la roșu la verde, cu dungi negre între ele. Este bună la săpat și la cățărat pe stânci; această din urmă abilitate este bună pentru a scăpa de inundațiile bruște.
Specia a fost listată ca fiind critic amenințată din 2004 până în 2008, până când cercetătorii au descoperit că era mai abundentă decât se credea odată. Rămâne o specie pe cale de dispariție din cauza reducerii habitatului și a cererii mari în comerțul cu animale de companie, deși exportul său este ilegal din 2014.
Broasca cu coarne malaeziană
Broasca cu coarne malaeziană sau broasca cu coarne cu nas lung (Megophrys nasuta) este o broască care trăiește pe sol și care trăiește în pădurile tropicale din Asia de Sud-Est. Are un corp unghiular, pestriț maro, complet cu un nas triunghiular și coarne proeminente deasupra ochilor, care o ajută să se ascundă în frunziș, unde își găsește prada. De fapt, este puțin probabil să o vezi deloc, cu excepția cazului în care se mișcă pentru a prinde prada. Această specie mare poate crește până la peste 12,5 centimetri lungime și este o talentată croitoare cu un strigăt puternic de „claxonare”.
