Uneori, pur și simplu vrei să evadezi din tot—să te refugiezi pe o mică insulă în mijlocul oceanului, poate la mii de kilometri distanță de cel mai apropiat vecin, sau să te retragi într-un oraș din Anzii Peruvieni, la peste 4.800 de metri deasupra nivelului mării. Unele dintre cele mai izolate locuri de pe Pământ sunt, într-adevăr, locuite de oameni. Aceste populații deosebit de rezistente s-au adaptat la circumstanțele lor neobișnuite, fie că este vorba de viața pe o insulă vulcanică din Pacific sau la Polul Sud.
Localitățile de pe această listă sunt la fel de departe pe cât se poate de orice altceva. Sunt unele dintre cele mai izolate locuri de pe pământ, iar ajungerea acolo implică zboruri lungi, călătorii cu mașina de o zi, călătorii cu barca de o săptămână și—într-un caz—o drumeție de 12.9 kilometri. Dacă îți plac extremele, încearcă să vizitezi aceste 15 insule, orașe și așezări îndepărtate din întreaga lume.
Tristan Da Cunha, Oceanul Atlantic de Sud
Insula vulcanică Tristan Da Cunha din Oceanul Atlantic de Sud are onoarea de a fi cel mai îndepărtat punct de pe Pământ locuit de oameni. Parte dintr-un arhipelag de cinci insule care îi poartă numele, Tristan Da Cunha este la 2.816 kilometri de Cape Town, Africa de Sud, și ocupă doar 98 de kilometri pătrați.
Edinburgh of the Seven Seas este principala așezare de pe Tristan Da Cunha și are 238 de locuitori permanenți, conform datelor din 2024—toți cetățeni britanici (este un Teritoriu Britanic de peste Mări). Pământul este deținut în comun, iar străinilor le este interzis să cumpere proprietăți. Economia se bazează pe agricultura de subzistență și pescuit, vânzarea de timbre și turism limitat.
Nu există aeroport, așa că singura modalitate de a ajunge acolo este cu barca din Africa de Sud, o călătorie care durează șase zile. Bărci de pescuit sosesc de opt sau nouă ori pe an.
Insulele Pitcairn, Oceanul Pacific de Sud
Insulele Pitcairn, un grup de patru insule vulcanice din Oceanul Pacific de Sud, fac, de asemenea, parte din Teritoriile Britanice de peste Mări. Doar una, masa de uscat de 5 kilometri pătrați care este Insula Pitcairn, este locuită. Conform site-ului guvernului, „Oamenii din Pitcairn descind din răzvrătiții navei HMAV (Her Majesty’s Armed Vessel) Bounty și din companionii lor tahitieni.”
În deceniul care a urmat unui scandal de abuz sexual asupra copiilor din 2004, în care primarul și alți cinci bărbați au fost închiși, populația Insulei Pitcairn a scăzut. De atunci, guvernul a încercat să ofere gratuit terenuri pentru a crește comunitatea. Conform Pitcairn Island Economic Review, populația este de doar aproximativ 50 de persoane.
Insula este deschisă turismului. Acum poți lua o navă cargo din Noua Zeelandă către insule sau poți verifica programul obișnuit de navigație.
Insula Paștelui, Chile
Insula Paștelui, sau Rapa Nui, este tehnic parte a Chile, deși insula îndepărtată se află la aproximativ 3.540 de kilometri de coastă. Este la peste 4.184 de kilometri de Tahiti (de unde călătoresc mulți turiști), la 1.931 de kilometri de Insula Pitcairn și la 2.575 de kilometri de cea mai mare dintre Insulele Gambier din Polinezia Franceză, Mangareva.
Insula este faimoasă pentru cele 887 de statui monolitice, numite moai, care au fost sculptate din rocă vulcanică de către indigenii Rapa Nui între anii 1250 și 1500 e.n. Insula este acum un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, găzduind mai puțin de 8.000 de rezidenți permanenți.
Coincidență, această insulă îndepărtată este cea mai apropiată masă de uscat de polul oceanic de inaccesibilitate. Cunoscut și sub numele de Point Nemo, este o locație în ocean (48°52.6′S 123°23.6′V) care este cea mai îndepărtată de uscat. Point Nemo este la peste 1.600 de kilometri de coastele Insulei Paștelui, Insulei Ducie (una dintre Insulele Pitcairn) și Insulei Maher de lângă coasta Antarcticii.
Insula Devon, Canada
Insula Devon (cunoscută sub numele de Tallurutit în Inuktitut) din Teritoriul Nunavut din Canada este cea mai mare insulă nelocuită de pe planetă, cu un peisaj atât de rece, stâncos și izolat încât oamenii de știință au petrecut două decenii acolo pretinzând că este Marte. Expedițiile de simulare sezoniere sunt centrate în jurul și numite după craterul de impact meteoritic Haughton al Insulei Devon, cu un diametru de 20.1 kilometri și o vechime de 23 de milioane de ani. Acesta este locul unde NASA a testat roboți, costume spațiale, burghie și alte instrumente spațiale încă din anii 1990.
Deși nu este la fel de îndepărtată ca Insula Paștelui, vei fi totuși destul de departe de cea mai apropiată civilizație. Insula Cornwallis, cu o populație de aproximativ 200 de persoane, este la 80 de kilometri distanță.
Insulele Kerguelen, Oceanul Indian de Sud
Situate la peste 3.219 de kilometri distanță de civilizație, aceste insule din sudul Oceanului Indian sunt cunoscute și sub numele de Insulele Dezolării datorită locației lor incredibil de izolate. Grande Terre este cea mai mare insulă din arhipelagul vulcanic, un teritoriu francez constând din 300 de insule care acoperă o suprafață de aproximativ 6.500 de kilometri pătrați.
Niciun popor nativ nu trăiește pe Insulele Kerguelen, dar o mică populație de oameni de știință, variind de la aproximativ 50 iarna la 100 vara, locuiește și desfășoară cercetări în singura așezare, Port-aux-Français. Aceștia studiază geografia puternic glaciază, care include ghețari activi și vârfuri de aproape 1.981 de metri înălțime. Singura modalitate de a călători pe Insulele Kerguelen este pe o navă care pleacă doar de patru ori pe an.
Ittoqqortoormiit, Groenlanda
Înghețată nouă luni pe an, Ittoqqortoormiit este ascunsă între Parcul Național al Groenlandei (cel mai mare din lume, întinzându-se pe aproximativ 1.564.000 de kilometri pătrați) și Scoresby Sound (cel mai mare fiord de pe Pământ, acoperind o suprafață de 61.124 de kilometri pătrați).
Dintre cei aproximativ 56.000 de oameni estimați să trăiască în Groenlanda, 450 dintre ei locuiesc în această mică așezare îndepărtată, presărată cu case în culorile curcubeului, munți și ghețari, înconjurată de aproximativ 966 de kilometri de teren nelocuit pe toate părțile.
Zona este cunoscută pentru viața sălbatică și marină, cum ar fi urșii polari, focile, boii moscați, halibutul și balenele. Ittoqqortoormiit are un pub local care se deschide o singură seară pe săptămână. Locuitorii iau un elicopter către și de la cel mai apropiat aeroport. Pe vreme mai caldă, aceștia pot folosi și o barcă.
Oymyakon, Rusia
Oymyakon, Rusia, este situată mai aproape de Cercul Arctic decât de cel mai apropiat oraș important—Yakutsk, la 927 de kilometri distanță. Aproximativ 500 de oameni rezistenți locuiesc în acest colț al Siberiei, care deține recordul pentru cel mai friguros loc locuit de pe Pământ. Temperatura minimă record este de minus 67.8 grade Celsius, care a fost înregistrată pe 6 februarie 1933.
O poziție atât de extrem de nordică înseamnă că cerul este întunecat timp de 21 de ore pe zi iarna. Vara, este întuneric doar trei ore pe zi. Clima este atât de ostilă încât avioanele nu pot ateriza iarna, făcând orașul la două zile de mers cu mașina de cel mai apropiat oraș important.
Dar localnicii au trucuri pentru supraviețuire, cum ar fi o dietă bazată pe lapte de ren și cal, care conțin micronutrienți, și carne de bou, care furnizează corpului suficiente calorii pentru a lupta împotriva elementelor.
Changtang, Tibet
Înălțimile fără precedent ale acestei regiuni i-au câștigat porecla „Acoperișul Lumii”. Changtang, situat pe Platoul Tibetan (el însuși la peste 4 kilometri deasupra nivelului mării), se înalță la aproximativ 6.4 kilometri deasupra nivelului mării. Cu alte cuvinte, este unul dintre cele mai înalte puncte de pe Pământ.
Clima aici este extrem de rece datorită altitudinii, cu ierni asemănătoare celor din Arctic. Verile pot fi calde, dar scurte, cu furtuni bruște și grindină. Regiunea se mândrește cu zone înalte vaste și lacuri gigantice, iar fauna sălbatică este abundentă, conform Wildlife Conservation Society.
Cele câteva sute de mii de nomazi (numiți Changpa) care numesc Changtang acasă își împart teritoriul cu chiru, leopardi de zăpadă, kiang, urși bruni, cocori cu gât negru și iaci sălbatici. O mare parte a zonei este protejată în cadrul Rezervației Naturale Changtang, a doua cea mai mare rezervație naturală terestră din lume.
Baza Polului Sud Amundsen–Scott, Antarctica
Baza Amundsen-Scott South Pole din Antarctica se află la 2.743 de metri deasupra nivelului mării, pe o calotă de gheață în derivă, la 850 de mile nautice sud de Baza McMurdo. Polul Sud vede doar o zi și o noapte pe an—fiecare durând șase luni consecutive. Temperaturile pot scădea până la minus 90 de grade Celsius, făcându-l unul dintre cele mai friguroase locuri de pe planetă.
Nu este locuită permanent, așa că nu concurează cu Oymyakon, Rusia, pentru cel mai friguros loc de locuit, dar baza a fost ocupată continuu de 50 până la 200 de cercetători americani de când a fost construită, în noiembrie 1956.
Villa Las Estrellas, Antarctica
Villa Las Estrellas este un sat și o bază de cercetare chiliană, gazdă pentru mai puțin de 200 de oameni, situată pe Insula King George, la aproximativ 121 de kilometri de coasta Antarcticii și aproape 3.219 de kilometri de sudul Chile. Este atât de îndepărtată încât oamenii care locuiesc aici trebuie să își scoată apendicele înainte de a sosi, a raportat BBC, deoarece cel mai apropiat spital important este la 966 de kilometri distanță.
Villa Las Estrellas (în spaniolă înseamnă „orașul stelelor”) a fost înființată în 1984 și găzduiește acum mai puțin de 200 de oameni. Comunitatea include 14 case, o sucursală a Băncii de Credit, o școală publică cu mai puțin de o duzină de elevi, un oficiu poștal, o sală de sport, o pensiune și un magazin de suveniruri. Majoritatea oamenilor care locuiesc aici sunt oameni de știință sau personal militar chilian.
Din păcate, câinii nu sunt permiși, deoarece aceștia ar putea introduce boli canine în ecosistemul delicat al faunei sălbatice antarctice. Locuitorii trebuie să se mulțumească cu priveliști asupra pinguinilor Adélie adorabili și a focilor elefant.
Insula Palmerston, Oceanul Pacific
Acest mic atol (2.590 de kilometri pătrați) situat printre Insulele Cook din Oceanul Pacific este format din insulițe nisipoase conectate printr-un recif de corali în formă de diamant. Insula Palmerston este vârful unui vechi vulcan de pe fundul oceanului, iar cel mai înalt punct al insulei se ridică la doar 4 metri deasupra nivelului mării.
Reciful de corali se află prea sus în apă pentru a permite hidroavioanelor să aterizeze, iar în afara recifului, oceanul este prea agitat. Prin urmare, insula, care este un protectorat al Noii Zeelande, este deservită de nave doar de câteva ori pe an. Doar aproximativ 50 de oameni locuiesc pe insulă și se crede că toți descind din Căpitanul James Cook, care s-a stabilit acolo acum 150 de ani.
Satul Supai, Arizona
Departamentul de Agricultură al SUA a numit Supai, Arizona, situat în Canionul Havasu, cea mai izolată comunitate din cele 48 de state continentale. Este capitala Rezervației Indiene Havasupai, care include aproximativ 600 de oameni. Nu există drumuri; singura modalitate de a intra sau ieși din sat este cu elicopterul sau pe un traseu de drumeție de 12.9 kilometri, așa că poșta este livrată cu catâri.
Deși satul este situat lângă Marele Canion, Tribul Havasupai administrează terenul, care se află în afara graniței și jurisdicției Parcului Național Grand Canyon. Vizitatorii pot face drumeții către zona de camping, deși toate călătoriile au fost temporar suspendate din cauza pandemiei.
Adak, Alaska
Acest oraș din Alaska „unde vânturile bat și prieteniile cresc” are distincția de a fi cel mai vestic punct din SUA și cea mai sudică comunitate din Alaska. Este situat pe Insula Adak din grupul de insule Andreanof, la 1.931 de kilometri (un zbor de trei ore) de Anchorage. Proximitatea sa față de Rusia a determinat odată Marina SUA să construiască o bază și să mute 6.000 de personal militar pe insulă. Conform Recensământului Decenal din 2020, găzduiește doar aproximativ 171 de oameni.
În comparație cu alte locații îndepărtate, Adak are o mulțime de activități pentru vizitatori și rezidenți, inclusiv observarea păsărilor, vânătoarea de caribu, pescuitul somonului, drumețiile pe tundră și chiar mese la restaurantul mexican local. Adak are o climă oceanică subpolară. Așa cum sugerează sloganul său, furtunile de iarnă pot produce rafale de vânt de 193 de kilometri pe oră—sau chiar mai mari.
Longyearbyen, Norvegia
Longyearbyen este cea mai nordică așezare din lume. Este situată pe insula Spitsbergen din arhipelagul Svalbard, care se află la aproximativ 1.046 de kilometri sud de Polul Nord și la o distanță similară nord de Norvegia. În ciuda îndepărtării sale, Longyearbyen este ușor accesibil prin Aeroportul Svalbard (un zbor de trei ore de la Oslo) și are cea mai mare așezare din arhipelag.
Cei aproximativ 2.400 de oameni care provin din 53 de țări diferite și care numesc totuși acest oraș acasă trebuie să respecte câteva reguli neobișnuite, cum ar fi „fără moarte”—sau, mai degrabă, „fără înmormântări aici”—deoarece permafrostul și temperaturile sub zero sunt un pic prea bune la conservare. Așadar, persoanele în fază terminală sunt transportate cu avionul la Oslo.
Oricine se aventurează în afara limitelor orașului trebuie să poarte o armă și să știe cum să o folosească împotriva populației rezidente de urși polari. Toate casele din Longyearbyen sunt construite pe piloni, astfel încât, atunci când stratul de permafrost al insulei se topește vara, casele să nu se scufunde și să alunece. Orașul are un magazin alimentar și o universitate.
La Rinconada, Peru
La Rinconada este un oraș din Anzii Peruvieni, situat la baza unui ghețar enorm, la peste 4.8 kilometri deasupra nivelului mării, fiind cea mai înaltă așezare permanentă din lume. Singura modalitate de a ajunge acolo este cu mașina, o călătorie de patru ore de la Puno pe drumuri montane abrupte și periculoase.
În ciuda faptului că nu are apă curentă și nici sistem de canalizare, aproximativ 50.000 de oameni trăiesc în La Rinconada. Bărbații lucrează în principal în minele de aur nereglementate, dar există și restaurante și alte afaceri în oraș. De obicei, acestea nu sunt încălzite, deși temperatura medie se menține în jurul valorii de 1 grad Celsius. A face acest lucru ar consuma prea multă electricitate, care a ajuns abia în 2002.
Este descris ca fiind un „teren pustiu înghețat” și o „catastrofă ecologică”, cu ape menajere curgând pe străzi (ca rezultat al lipsei instalațiilor sanitare interioare) și gunoi înghețat de-a lungul marginilor drumurilor (lipsa serviciului municipal de colectare). Dar oportunitățile de minerit de aur atrag oamenii, totuși.
