15 Curiozități Remarcabile Despre Panda Roșu

Adorabili, pufoși și cam de mărimea unei pisici domestice, panda roșii sunt endemici în pădurile înalte din Himalaya de Est. Se disting prin blana lor roșie groasă, boturile scurte și urechile ascuțite, dar ceea ce îi diferențiază cu adevărat pe acești mamiferi sunt cozile lor stufoase, inelate, și marcajele în formă de lacrimă de sub ochi.

Panda roșii își petrec majoritatea vieții în copaci, folosindu-și ghearele semi-retractabile pentru a se deplasa între ramuri și a căuta hrană. Panda roșu este o specie pe cale de dispariție cu o populație în declin, deși numărul exact de indivizi supraviețuitori este greu de stabilit datorită naturii sale timide și secrete. Iată 15 alte curiozități pe care poate nu le știați despre aceste mamifere roșii și pufoase.

1. Panda roșii au pseudo-degete mari

La fel ca și panda giganți, panda roșii au un pseudo-deget mare, care este practic un os al încheieturii extins ce poate funcționa ca un deget mare, dar nu este un apendice adevărat. Aceste „degete mari” îi ajută pe panda roșii să prindă și să apuce obiecte precum bambusul și ramurile copacilor pentru a se hrăni și a se deplasa. Potrivit unui studiu din 2015, pseudo-degetele mari au fost moștenite de la un membru primitiv al familiei panda roșu care trăia, de asemenea, în copaci, dar avea obiceiuri alimentare mai carnivore.

2. Nu sunt strâns înrudiți cu panda giganți

Deși împărtășesc un nume, panda roșii nu fac parte din aceeași familie ca panda giganți. Panda roșii au fost inițial descriși ca membri ai familiei ratonilor (Procyonidae) datorită capetelor și cozilor similare. Descoperiri mai recente au plasat panda roșii în propria lor familie științifică distinctă, cunoscută sub numele de Ailuridae, fiind mai strâns înrudiți cu sconcsii și nevăstuicile decât cu ursul panda gigant.

3. Panda roșii au fost recent separați în două specii

Deși panda roșu a fost inițial considerat o singură specie formată din două subspecii, noi studii genetice au constatat că există de fapt două specii distincte de panda roșu: panda roșu himalayan și panda roșu chinezesc. Cercetătorii din China au descoperit că două specii separate s-au format acum aproximativ 250 de mii de ani, când populațiile au fost împărțite de râul Yalu Zangbu. Panda roșu himalayan tinde să aibă mai mult alb pe față, în timp ce panda roșu chinezesc este mai mare și are blana mai închisă la culoare.

4. Se hrănesc predominant cu bambus

Panda roșii se hrănesc selectiv cu vârfurile frunzelor și lăstarii plantei de bambus – preferă lăstarii de bambus scurți și robuști în detrimentul celor înalți. Deși sistemul lor digestiv nu este foarte eficient în procesarea componentelor celulozice ale celulei vegetale, bambusul reprezintă 90% din mesele lor, în timp ce restul de 10% este compus în mare parte din fructe de pădure, ouă, ciuperci, flori, păsări și frunze de arțar și dud.

5. Au sistemul digestiv al unui carnivor

Panda roșii nu sunt vegetarieni stricți; de asemenea, caută insecte, larve și chiar păsări și mamifere mici. Au anatomia digestivă a unui carnivor care se specializează în digestia proteinelor și grăsimilor, mai degrabă decât a fibrelor vegetale și carbohidraților care alcătuiesc majoritatea meselor lor. Panda roșii posedă, de asemenea, urme ale genei receptorului de gust umami TAS1R1, care le permite să perceapă componente ale cărnii și ale altor alimente bogate în proteine.

6. Panda roșii sunt printre fosilele vii ale pământului

Fosilele găsite la situl de fosile Gray din Tennessee sugerează că strămoșii antici ai panda roșu viu au locuit în America de Nord între 4,5 și 12 milioane de ani în urmă. Cunoscut sub numele de panda Bristol (Pristinailurus bristoli), panda antic a fost descoperit pentru prima dată în 2004, când cercetătorii de la East Tennessee State University au găsit fragmente scheletice și un singur dinte la faimosul sit de fosile. S-a constatat că fosilele aparțin unei specii antice nedescoperite, iar un exemplar de maxilar mai complet a fost descoperit câțiva ani mai târziu.

7. Panda roșii se nasc acoperiți de blană

Puii de panda roșu sunt cam la fel de drăguți pe cât v-ați imagina, cântărind între 85 și 113 grame la naștere. Puii se nasc complet acoperiți de blană pentru a-i proteja de mediile reci de la altitudine înaltă. Descendenții de panda roșu rămân cu mamele lor până când ajung la maturitate, ceea ce durează aproximativ un an.

8. Au o rată mare de mortalitate în sălbăticie

Femelele de panda roșu au rate scăzute de natalitate în sălbăticie și, în medie, nasc doar doi pui pe an. Mai rău, rata mortalității puilor de panda este ridicată în habitatele lor sălbatice, unde paraziții reprezintă, de asemenea, o preocupare. Un studiu asupra panda roșilor nepalezi a constatat că aceștia sunt foarte susceptibili la endoparaziți mortali, cu o prevalență a paraziților de 90,80% în populația studiată.

Probleme similare sunt înregistrate și la panda roșii crescuți în captivitate. Înregistrările instituțiilor care dețin panda roșii în captivitate în Europa între 1992 și 2012 au arătat că 40,2% din totalul deceselor panda au fost în rândul puilor sub 30 de zile, pneumonia fiind listată drept cea mai frecventă cauză de deces.

9. Pot digera cianura

Panda roșii pot digera peste 40 de specii diferite de bambus. La fel ca panda giganți, panda roșii au evoluat pentru a neutraliza cianura în intestinele lor în timp ce se hrănesc cu bambus, care conține compuși abundenți de cianură. Combinația microbilor intestinali care digeră cianura cu alte similitudini, precum pseudo-degetele mari și semnătura genomică, sugerează că panda gigant și panda roșu au evoluat aceste trăsături comune și microbiota intestinală independent pentru a se adapta la dieta lor suprapusă pe bază de bambus.

10. Panda roșii adulți stau singuri în afara sezonului de împerechere

Panda roșii adulți trăiesc de obicei singuri, interacționând rar cu alții în afara sezonului de împerechere de la începutul iernii. Femelele de panda nasc primăvara sau vara, după o perioadă de gestație de aproximativ 114 până la 145 de zile, când lucrează, de asemenea, la colectarea de bețe, iarbă și frunze pentru a-și face cuiburi în copaci scobiți sau crăpături de stâncă.

Panda roșii au o fereastră de naștere extrem de restrânsă. Într-un studiu din 2018 care a examinat sezonalitatea reproductivă la mamiferele carnivore, 80% dintre toate nașterile de panda roșu au avut loc într-un interval de 35 de zile una față de alta.

11. Panda roșii sunt limitați la himalaya de est

Panda roșii trăiesc în munții cu păduri înalte, din nordul Myanmarului (Birmania) până în vestul provinciilor Sichuan și Yunnan din China, dar se găsesc și în Nepal, India și Tibet. Pot fi găsiți uneori și în alți munți înalți, dar Fondul Mondial pentru Natură (WWF) consideră că aproximativ 50% din arealul lor este limitat la Himalaya de Est. Pierderea copacilor pentru cuiburi și a bambusului din cauza defrișărilor și a tăierii pădurilor este principalul motiv pentru declinul populațiilor de panda roșu în întregul lor areal.

12. Trăiesc la altitudini mari

Preferând habitatele montane împădurite de mare altitudine, panda roșii s-au adaptat pentru a rezista la altitudini extrem de mari. În Bhutan, de exemplu, un studiu asupra panda roșilor între 2007 și 2009 a constatat că majoritatea panda roșilor erau limitați la păduri răcoroase de foioase și conifere situate între 2377 și 3658 de metri deasupra nivelului mării, pe versanții orientați spre sud și est. Deși acesta a fost majoritatea habitatelor înregistrate, unii au fost găsiți trăind în păduri la aproape 4389 de metri deasupra nivelului mării.

13. Sunt pe cale de dispariție

IUCN listează panda roșii ca fiind pe cale de dispariție și consideră că populația a scăzut cu 50% în ultimele trei generații. Din păcate, se estimează că acest declin va continua din cauza ratei scăzute de supraviețuire a speciei în anumite regiuni, a pierderii și fragmentării habitatului. Speciile de bambus himalayan care alcătuiesc o vastă majoritate din dieta panda roșu sunt, de asemenea, sensibile la degradarea mediului, defrișare, incendii și pășunat excesiv. În plus, acoperirea redusă a coronamentului, pe măsură ce terenurile sunt defrișate pentru agricultură sau dezvoltare, crește stresul cauzat de vânt și apă atât pentru plantele mature de bambus, cât și pentru răsadurile noi.

14. Cererea pentru blănuri de panda roșu este în creștere

O creștere a confiscărilor de blănuri de panda roșu a sugerat un interes sporit pentru comerțul ilegal, iar un studiu din 2020 publicat în Human Dimensions of Wildlife și-a propus să descopere de ce. Cercetătorii au reușit să documenteze perspectivele socio-culturale care afectează conservarea panda în Nepal prin intervievarea localnicilor, revizuirea presei și consultarea experților. Interesant, studiul a constatat că majoritatea oamenilor care trăiesc în habitatele panda roșu nu au manifestat percepții negative despre specie în societate sau percepții pozitive despre valoarea sa economică și că rareori au avut vreo semnificație medicinală, culturală sau religioasă.

15. Conservatorii panda roșu au mari speranțe pentru nepal

În prezent, 14,23% din întregul teritoriu al Nepalului reprezintă un habitat potrivit pentru panda roșu, făcând țara un cadru perfect pentru potențiala conservare a panda. Cu toate acestea, deși un număr limitat de panda roșu se găsesc în Parcul Național Langtang, Zona de Conservare Annapurna, Parcul Național Sagarmatha, Zona de Conservare Manaslu, Parcul Național Makalu Barun și Zona de Conservare Kanchenjunga din Nepal, mai mult de 75% din potențialul habitat al panda roșu din țară se află în afara zonelor protejate.