Cu aproximativ 14.000 de ciuperci descrise care locuiesc în prezent pe soluri umede de pădure, pe trunchiuri de copaci în descompunere și pe grămezi de bălegar, este firesc să existe și soiuri cu aspect ciudat. Unele se îndepărtează complet de silueta clasică de burete – forma stereotipă din povești – având țepi lungi ca părul, forme de scoică în evantai, petale asemănătoare florilor și modele tip plasă. Altele, deși nu au o formă unică, sunt fantastice prin culorile lor: albastru regal, indigo și chiar bioluminiscente. Multe dintre cele mai bizare ciuperci de pe planetă sunt extrem de greu de găsit.
De la o ciupercă cu „dinte care sângerează” la una care pare să poarte un voal, iată 13 dintre cele mai ciudate, mai rare și mai frumoase ciuperci din lume.
Coama leului (Hericium erinaceus)
Această ciupercă poartă multe nume – coama leului, dinte bărbos, arici, arici bărbos, barba Satirului sau ciuperca pom pom – și este cunoscută pentru aspectul său ciudat, fibros. „Firele” sunt de fapt țepi care cresc dintr-un singur punct al ciupercii și coboară în cascadă ca firele unui mop. Ciupercile Coama leului sunt de obicei de culoare albă și de formă rotundă. Ele sunt, din punct de vedere tehnic, ciuperci cu dinți și pot fi găsite pe copaci cu lemn de esență tare din America de Nord, Asia și Europa.
Ce este ciuperca cu dinți?
Ciuperca cu dinți, cunoscută științific sub numele de ciupercă hidnoidă, este un grup de ciuperci al căror corp fructifer produce proiecții asemănătoare țepilor, orientate în jos, care conțin spori. Ciupercile cu dinți aparțin genului Hydnum.
Buretele pufos (Basidiomycota)
Există destul de multe soiuri de bureți pufoși, toate aparținând diviziunii Basidiomycota și având propriile caracteristici unice. O trăsătură neobișnuită pe care o împărtășesc este că nu dezvoltă o pălărie deschisă cu lamele purtătoare de spori; în schimb, sporii se dezvoltă intern, iar ciuperca dezvoltă o apertură sau se deschide pentru a elibera sporii. Pe lângă aspectul lor general – similar cu o ciupercă albă obișnuită, dar adesea mult mai mare și uneori acoperită cu țepi asemănători părului – ele sunt numite bureți pufoși pentru că nori de spori „pufnesc” atunci când se sparg sau sunt loviți, de exemplu, de picături de ploaie.
Lactarius indigo
Această frumusețe albăstruie-purpurie emană un „lapte” de culoare indigo, adică latex, atunci când ciuperca este tăiată sau ruptă. Își împărtășește tendința de a se scurge sau de a „sângera” cu toate ciupercile din genul Lactarius. Lactarius indigo poate fi găsit în pădurile de conifere și foioase din estul Americii de Nord, estul Asiei și America Centrală. Cu cât corpul este mai albastru, cu atât specimenul este mai proaspăt.
Clathrus ruber
Clathrus ruber, sau coșul fetid, este numit astfel datorită exteriorului său spongios, care seamănă cu o cușcă roșie. Aspectul său este doar jumătate din ceea ce face ca această ciupercă să fie extrem de ciudată: are și un miros neplăcut, de unde și „fetid” în numele său. Aceste ciuperci roșiatice pot fi găsite crescând în litiera de frunze, pe locuri ierboase, pe solul din grădini sau în mulci în locuri calde, cum ar fi regiunea mediteraneeană și coasta Americii de Nord.
Hydnellum peckii
În funcție de cum o privești, ciuperca cu dinte care sângerează poate părea destul de înfricoșătoare sau, dimpotrivă, gustoasă. Când este tânără, este ușor de identificat pentru că emană un suc roșu aprins, asemănător sângelui (tehnic, picături de sevă de xilem) din porii pălăriei sale albe. Dar această abilitate de a „sângera” dispare pe măsură ce îmbătrânește; cu timpul, devine o ciupercă cu aspect obișnuit, gri-maroniu. Hydnellum peckii poate fi găsit în America de Nord, Europa, Iran și Coreea.
Laccaria amethystina
Nuanța sa purpurie vie face ca Laccaria amethystina să fie hotărât ciudată. Asemenea ciupercii cu dinte care sângerează, aceste anomalii colorate își pierd calitatea definitorie odată cu vârsta. Pe măsură ce îmbătrânesc, își pierd culoarea și se ofilesc – de unde și numele de „amăgitoare” – dar sunt splendid de luminoase și ușor de observat în pădurile de foioase și conifere din zonele temperate din America de Nord, America Centrală și de Sud, Europa și Asia atunci când sunt proaspete.
Phallus indusiatus
Deși fusta dantelată dramatică a ciupercii Phallus indusiatus este ceea ce atrage inițial privirea, această ciupercă sofisticată își folosește de fapt și pălăria pentru a atrage atenția. Aceasta este acoperită cu un strat de mucus verzui-maroniu care conține spori – și același mucus atrage muștele și insectele care ajută la dispersarea sporilor. Delicatul Phallus indusiatus poate fi găsit în grădini și păduri din sudul Asiei, Africa, Americi și Australia.
Ciuperca bioluminescentă (Mycena chlorophos)
Trucul de petrecere al acestei ciuperci este că poate lumina în întuneric. Emite cea mai puternică lumină verde atunci când temperatura ambiantă este exact de 27 de grade Celsius și timp de aproximativ o zi după ce pălăria se formează și se deschide. După aceea, lumina se diminuează până devine (din păcate) nedetectabilă cu ochiul liber. În mod natural, ciuperca bioluminescentă, denumită pe bună dreptate, preferă climatele tropicale și subtropicale, cum ar fi în Asia și Pacific, unde poate lumina nestingherită. Semnificația ecologică a bioluminescenței fungice rămâne un subiect popular de studiu astăzi.
Mutinus caninus
Mutinus caninus începe ca un corp fructifer asemănător unui ou, ascuns în litiera de frunze din soluri, iar când oul se sparge, ciuperca devine o tulpină ciudată, cu vârf maro, de culoare galbenă spre roz. Ciuperca se extinde la înălțimea sa maximă în doar câteva ore. Vârful ciupercii columnare este acoperit cu un mucus urât mirositor, purtător de spori, care atrage insectele, ajutând astfel la dispersarea sporilor. Mutinus caninus se găsesc în Europa, Asia și estul Americii de Nord.
Entoloma hochstetteri
Ca ceva desprins dintr-un basm, Entoloma hochstetteri este de un albastru regal, datorită unei triple combinații de pigmenți de azulen, și are o pălărie în formă de con. Aproape că pare falsă printre frunzele moarte în Noua Zeelandă natală – unde indigenii Māori au numit-o inițial werewere-kokako după pasărea kōkako – și în India. În 2002, ciuperca albastră a fost inclusă într-un set de timbre cu fungi emis în Noua Zeelandă. De asemenea, a apărut pe spatele bancnotei de 50 de dolari neozeelandezi.
Coada de curcan (Trametes versicolor)
Numită după posteriorul în evantai al unei anumite păsări terestre celebre din America de Nord, coada de curcan este chiar mai ornamentală decât numele său. Culorile sale – uneori maro-ruginiu, gri sau negru – variază în funcție de vârstă și locație. Ocazional, veți întâlni chiar și cozi de curcan cu frumoase inserții verzi în interiorul inelelor lor cu nuanțe de cupru, creând un curcubeu de culori pe ciuperci în formă de scoică.
Trabucul diavolului (Chorioactis geaster)
Trabucul diavolului este o ciupercă extrem de rară, găsită doar în locații foarte specifice din Texas și Japonia. Oamenii de știință nu înțeleg încă de ce ciuperca are această distribuție disjunctă. În 1939, micologul Fred Jay Seaver a scris: „Ar fi într-adevăr dificil să-i găsim o explicație, și pur și simplu acceptăm faptele așa cum sunt.”
Nici aspectul ei nu este unul obișnuit. În loc de formatul tradițional tulpină-și-pălărie al ciupercilor, trabucul diavolului seamănă mai mult cu o floare cu petale sau cu o stea (de fapt, o altă poreclă este „steaua din Texas”).
Ciuperca creier (Gyromitra esculenta)
Numită și zbârciog fals, ciupercile creier dezvoltă pălării care seamănă cu forma unui creier și cu șanțurile sale. Deși sunt cele mai concentrate în Marea Britanie și Irlanda, această ciupercă cu formă obscură poate fi găsită și în toată Europa și America de Nord. Este deosebit de parțială să crească în pădurile de conifere din regiunile muntoase.
Ciupercile creier pot fi uneori confundate cu zbârciogii adevărați (de unde și porecla) deoarece împărtășesc trăsătura lobilor neregulați. Cu toate acestea, imitatorul are mai mulți lobi și nu are niciuna dintre adânciturile asemănătoare craterelor, specifice zbârciogului adevărat.
