Există ceva inerent romantic în a arunca un mesaj în ocean și a vedea cui soarta — ajutată de curenți și vânt — ar putea să-i livreze misiva marină.
Mesaje au fost introduse în sticle și expediate în călătorii misterioase cel puțin din anul 310 î.Hr., când filosoful grec Theophrastus a folosit tactica pentru a-și testa teoria că Atlanticul se varsă în Marea Mediterană. Și de fapt, așa-numitele „sticle purtate de curenți” sunt încă folosite ca mijloc de cartografiere a curenților oceanici.
Dar pe lângă cercetătorii care studiază circulația oceanică, există multe alte motive care îi determină pe oameni să-și astupe cu dop cuvintele și să le trimită în aventuri pe mare. De la apeluri de salvare și adio-uri triste la note întâmplătoare, mesajele în sticle sunt un antidot curios la modurile de comunicare de mare viteză cu care ne-am obișnuit. Urmează câteva dintre cele mai remarcabile povești care descriu călătoriile mesajelor livrate de mare.
O amintire dulce-amară
O simplă sticlă maro scoasă din Marea Baltică de un pescar i-a oferit unei femei o imagine a bunicului pe care nu-l cunoscuse niciodată.
Pescarul Konrad Fischer (prezentat mai sus) a găsit sticla la 101 ani după ce Richard Platz a aruncat-o în Marea Baltică în timp ce făcea o drumeție pe coasta Germaniei. Deși Platz a murit în 1946, un genealogist a urmat indiciile și a ajuns la ușa nepoatei sale, Angela Erdmann. Platz a murit cu șase ani înainte ca Erdmann să se nască, ceea ce a făcut livrarea cărții poștale dulce-amară.
„A inclus și două timbre din acea vreme care erau tot în sticlă, astfel încât cel care găsește să nu suporte niciun cost”, a declarat Erdmann pentru The Guardian. „Dar nu se gândise că va dura 101 ani.”
Traversând atlanticul în 9 ani
În timp ce vizitau o plajă din Rockport, Massachusetts, Max Vredenburgh și tatăl său au sigilat un mesaj într-o sticlă și l-au aruncat în mare. Asta se întâmpla în august 2010, când Vredenburgh avea 10 ani.
Mesajul includea numele lui Vredenburgh și câteva dintre interesele sale de atunci, împreună cu adresa sa și o cerere de răspuns. Curând a uitat de expedierea sa, dar Oceanul Atlantic nu a făcut-o. În noiembrie 2019, Vredenburgh — acum student la Universitatea Suffolk din Boston — a primit un mesaj de la tatăl său spunând că mesajul a primit răspuns. Răspunsul a venit de la cineva pe nume „G Dubois”, care se pare că a găsit sticla pe o plajă în octombrie. Acea plajă nu era însă în Massachusetts, și nici măcar în America de Nord — era în Franța.
„Va fi durat 9 ani pentru a acoperi cei 6000 de kilometri care ne separă”, se arată în răspuns. „Ai crescut mult în acest timp: de la 10 la 19 ani.” Vredenburgh, care a postat poze cu ambele scrisori pe Twitter, a adăugat că „din cauza cererii populare, voi ține pe toată lumea la curent cu situația!”
O comoară găsită în texas
În ianuarie 2019, Jim și Candy Duke se bucurau de una dintre distracțiile lor preferate de sâmbătă — plimbându-se de-a lungul Padre Island National Seashore din Texas — când au descoperit o sticlă de sticlă încurcată cu ramuri de copac pe țărm. În mod miraculos, sticla nu era acoperită de scoici și arăta aproape nouă. Sticla conținea un mesaj pe hârtie portocalie care spunea „SPARGEȚI STICLA”.
Au dus sticla acasă și s-au chinuit să o deschidă. „A fost foarte greu, pentru că dopul de cauciuc se umflase în partea gâtului sticlei care era puțin mai largă, făcând extracția mai dificilă”, a declarat Candy Duke pentru PlanetaNoastra. „Am rupt chiar și un desfăcător de vin al unui vecin încercând să îl scoatem.”
Hârtia din interior era de fapt o carte poștală cu instrucțiuni pentru a completa data și locația unde a fost recuperată sticla, a o trimite prin poștă înapoi la Laboratorul Galveston al Biroului American de Pescuit Comercial (cunoscut acum sub numele de NOAA Fisheries) și a primi o recompensă de 50 de cenți.
Din februarie 1962 până în decembrie 1963, laboratorul a lansat 7.863 de sticle în Golful Mexic, în largul coastei Texasului. Scopul a fost studierea curenților de apă și a rolului lor în mișcarea creveților tineri de la zonele de reproducere la zonele de creștere. Soții Duke au trimis cartea poștală înapoi, dar au cerut laboratorului să nu le trimită recompensa.
Naufragiați descoperiți
În 1794, un marinar japonez pe nume Chunosuke Matsuyama și cei 43 de tovarăși ai săi au fost prinși într-o furtună și au naufragiat pe o insulă din Pacificul de Sud. Fără provizii, toți membrii echipajului au murit în cele din urmă; dar nu înainte ca Matsuyama să scrie un mesaj povestind despre nenorocirea lor, sculptat în lemn de nucă de cocos și strecurat într-o sticlă. Nimeni nu a știut ce s-a întâmplat cu grupul până când sticla a fost descoperită 150 de ani mai târziu, lângă satul japonez Hiraturemura.
Mesaj fantomă de pe titanic
Verișorii irlandezi Jeremiah Burke, în vârstă de 19 ani, și Nora Hegarty, în vârstă de 18 ani, s-au îmbarcat pe nefericitul Titanic în 1912 pentru a se întâlni cu surorile lui Burke care se stabiliseră în Boston cu câțiva ani înainte. Înainte de a pleca, mama lui Burke i-a dat o sticlă cu apă sfințită. Pe măsură ce Titanic a început să se scufunde în mare, Burke a reușit să scrie un mesaj: „De pe Titanic, adio tuturor, Burke din Glanmire, Cork”, pe care l-a pus în sticla cu apă sfințită. Verișorii au murit în tragedie, iar un an mai târziu, sticla a fost adusă de valuri pe țărm la câțiva kilometri de casa familiei sale. Artefactele au fost păstrate în familie aproape un secol înainte de a fi donate Centrului Patrimoniului Cobh în 2011.
Și 85 de ani mai târziu…
În 1914, soldatul britanic din Primul Război Mondial, soldatul Thomas Hughes, a scris o scrisoare soției sale, a sigilat-o într-o sticlă de ginger ale și a aruncat-o în Canalul Mânecii. A murit două zile mai târziu, luptând în Franța. Sărim la anul 1999, când un pescar a găsit sticla în râul Tamisa. Era prea târziu pentru a livra scrisoarea doamnei Hughes, care a murit în 1979, dar nu prea târziu pentru fiica de 86 de ani a lui Hughes, care avea doar 1 an când tatăl ei a murit. Mesajul i-a fost livrat la casa ei din Noua Zeelandă.
Un experiment german
În 2018, Tonya Illman se plimba printre dunele de nisip de pe Wedge Island (lângă Perth, Australia) când a descoperit o veche sticlă de gin cu o hârtie rulată legată cu sfoară în interior. Hârtia era datată 12 iunie 1886 și provenea de la o navă germană. Se pare că, din 1864 până în 1933, mai multe nave germane aruncau peste bord sticle cu mesaje în interior. Notele conțineau coordonatele navei, data și ruta sa. Observatorul Naval German dorea să afle mai multe despre curenții oceanici, la fel ca și „sticlele purtate de curenți” din antichitate. Prin urmare, notele cereau oamenilor să scrie unde și când au descoperit sticla și să o returneze. Un muzeu maritim local a verificat nota, iar sticla este în prezent expusă.
Unul dintre cele mai vechi
În 2011, un pescar scoțian pe nume Andrew Leaper își strângea captura lângă Insulele Shetland când a zărit o sticlă în plasă. Înăuntru, a descoperit o scrisoare veche, o scrisoare foarte veche — de fapt, la acea vreme, a fost certificată ca fiind cel mai vechi mesaj într-o sticlă descoperit vreodată de Guinness Book of World Records, deși sticla de pe Wedge Island și-a revendicat acum acest titlu. Mesajul a fost mâzgălit de Căpitanul C. Hunter Brown de la Glasgow School of Navigation și a fost trimis în larg în 1914 împreună cu alte 1.889 de sticle. O agenție guvernamentală din Aberdeen continuă să urmărească proiectul lui Brown; până în prezent, 315 dintre sticlele sale au fost recuperate.
Afacere neterminată
Când transatlanticul Lusitania a fost lovit de o torpilă în timpul călătoriei sale din 1915 de la New York la Liverpool, i-au trebuit doar 18 minute pentru a se scufunda. Dar asta a fost suficient de mult timp pentru ca un pasager să scrie, se pare, cel mai poignant și tulburător mesaj într-o sticlă recuperat până acum: „Încă pe punte cu câțiva oameni. Ultimele bărci au plecat. Ne scufundăm repede. Câțiva bărbați de lângă mine se roagă cu un preot. Sfârșitul este aproape. Poate că această notă va…” Ce a sperat scriitorul că ar putea face nota este un secret înghițit pentru totdeauna de mare.
Poțiune de dragoste
În 1956, cu mult înainte ca match.com să fie o opțiune, un marinar suedez îndrăgostit pe nume Ake Viking și-a dus căutarea iubirii pe apele sărate. Un mesaj rapid, „Către cineva frumos și departe”, a fost astupat cu dop într-o sticlă și expediat în ocean. Doi ani mai târziu, cererea lui Viking a primit răspuns de la o femeie siciliană pe nume Paolina. „Nu sunt frumoasă, dar mi se pare atât de miraculos că această mică sticlă a călătorit atât de departe și de mult pentru a ajunge la mine încât trebuie să-ți trimit un răspuns”, a replicat ea. Cei doi au început o corespondență care s-a încheiat cu mutarea lui Viking în Sicilia pentru a se căsători cu partenera sa aleasă de mare.
Bilet către mamă
La începutul anilor 2000, o fetiță de 10 ani din Manhattan își vizita prietenii în Long Island când a mâzgălit un mesaj și l-a aruncat în ocean, închis într-o sticlă de ginger ale. Sticla conținând misiva scrisă de Sidonie Fery a fost descoperită în 2012 de către muncitorii parcurilor din Patchogue care curățau resturile de pe plajă rămase de la Superstorm Sandy. Dar ceea ce a făcut această descoperire, și returnarea ei ulterioară, atât de poignantă este faptul că Fery a murit într-o cădere tragică de pe o stâncă în Elveția în 2010. Mesajul, care a fost transmis mamei îndurerate a lui Fery, a fost o amintire simplă, dar profundă: „Fii bun cu tine însuți, amice.”
Salvatorul
În 2005, peste 80 de migranți, majoritatea adolescenți, au fost abandonați pe o barcă în largul coastei Costa Ricăi. Lăsați pe vasul avariat de către echipajul care transporta ilegal pasagerii, erau în derivă fără niciun mijloc de comunicare obișnuit. Au avut ingeniozitatea să pună un SOS într-o sticlă, care a fost curând găsită miraculos de pescari, care au livrat apoi mesajul „Vă rugăm să ne ajutați” locuitorilor unei insule din Patrimoniul Mondial aflată în apropiere. Lucrătorii de acolo au alertat sediul lor, cei pierduți pe mare au fost salvați, iar grupul a fost dus pe insulă pentru a se recupera.
