Pământul se află cel mai probabil în mijlocul celei de-a a şasea extincţii în masă. Planeta a trecut prin cel puţin cinci astfel de catastrofe înainte, dar aceasta este prima din istoria omenirii — şi prima cu amprenta umană.
Un raport al World Wildlife Fund (WWF) oferă detalii sumbre despre acest declin, care a redus deja populațiile de vertebrate sălbatice ale planetei cu o medie de 60% în doar 40 de ani. Raportul Planeta Vie dezvăluie amploarea îngrijorătoare a acestei şi a altor crize de mediu din întreaga lume, dar scoate în evidenţă şi modalităţile prin care putem proteja şi reabilita ceea ce a mai rămas.
„Ştiinţa ne arată realitatea dură cu care se confruntă pădurile, oceanele şi râurile noastre din cauza noastră”, spune Marco Lambertini, directorul WWF International, într-o declarație. „Încentimetru cu centimetru şi specie cu specie, reducerea numărului de animale sălbatice şi a spațiilor sălbatice este un indicator al impactului şi presiunii enorme pe care le exercităm asupra planetei, subminând însăşi structura vie care ne susţine pe toţi: natura şi biodiversitatea.”
Raportul Planeta Vie este publicat de WWF la fiecare doi ani. Raportul complet se întinde pe 140 de pagini dense într-un PDF de 15 megabytes, iar aşa cum a recunoscut şeful de ştiinţă al WWF, Jon Hoekstra, în 2014, aceste rapoarte „pot părea foarte copleșitoare şi complexe”. Iată câteva concluzii cheie:
1. Populațiile de vertebrate sălbatice sunt în declin
Populația de vertebrate sălbatice a Pământului — toate mamiferele, păsările, reptilele, amfibienii şi peştii — a cunoscut un declin general de 60% între 1970 şi 2014, ultimul an cu date disponibile. (Prin comparație, edițiile din 2016 şi 2014 au raportat un declin de 58% şi respectiv 52% din 1970.)
2. Mulți cercetători au lucrat la raport
Peste 50 de cercetători din întreaga lume au contribuit la raportul din 2018, analizând un total de 16.704 populații de animale din 4.005 specii.
3. Pierderea habitatului este cea mai mare amenințare la adresa vertebratelor
Principala cauză a declinului este pierderea şi degradarea habitatului, care reprezintă aproape jumătate din toate amenințările din fiecare grup taxonomic, cu excepția peștilor (28%). Amenințările comune la adresa habitatului vieții sălbatice includ „agricultura nesustenabilă, exploatarea forestieră, transportul, dezvoltarea rezidențială sau comercială, producția de energie şi mineritul”, remarcă raportul, adăugând că „fragmentarea râurilor şi a cursurilor de apă şi extracția apei” sunt, de asemenea, cauze frecvente în ecosistemele de apă dulce.
4. Ecosistemele sunt distruse
Acest fenomen micşorează unele dintre cele mai emblematice ecosisteme ale Pământului — aproximativ 20% din pădurea amazoniană a dispărut în doar 50 de ani, de exemplu, în timp ce aproximativ jumătate din toate recifele de corali din apele puţin adânci s-au pierdut în ultimii 30 de ani. Cu toate acestea, amenință, de asemenea, multe alte habitate mai puțin cunoscute, cum ar fi zonele umede, care au pierdut 87% din suprafața lor în era modernă, potrivit raportului.
5. Supraexploatarea este o altă amenințare gravă la adresa vertebratelor
A doua cauză generală este supraexploatarea, care se referă nu numai la vânătoarea deliberată, braconajul şi recoltarea faunei sălbatice, ci şi la uciderea neintenționată a speciilor ne-țintă, cunoscută sub numele de captură accidentală. Supraexploatarea este o problemă deosebit de mare pentru pești, reprezentând 55% din amenințările cu care se confruntă populațiile de pești.
6. Alte activități umane prezintă, de asemenea, amenințări majore
Alte amenințări majore includ speciile invazive, bolile, poluarea şi schimbările climatice. Acestea din urmă sunt raportate cel mai frecvent ca o amenințare pentru populațiile de păsări şi pești, remarcă raportul, reprezentând 12% şi respectiv 8% din amenințări.
7. Habitatele de apă dulce au fost afectate în mod deosebit
Cel mai rapid declin al vieții sălbatice se înregistrează în habitatele de apă dulce, care au pierdut 83% din populațiile lor de vertebrate între 1970 şi 2014. Numărul total de vertebrate de apă dulce scade cu aproximativ 4% în fiecare an.
8. Regiunile tropicale sunt, de asemenea, deosebit de vulnerabile
Regiunile tropicale ale planetei își pierd speciile de vertebrate cu o rată deosebit de dramatică, America de Sud şi Centrală suferind un declin de 89% din 1970. Acesta este cel mai pronunțat declin al oricărui „imperiu biogeografic”, potrivit raportului, urmat de Indo-Pacific (64%), Afrotropical (56%), Palearctic (31%) şi Nearctic (23%).
9. Disponibilitatea habitatului pentru vertebrate este, de asemenea, în declin
Pe lângă monitorizarea declinului populației, raportul din 2018 analizează, de asemenea, indicatori suplimentari referitori la distribuția speciilor, riscul de extincție şi biodiversitate. Indicele de habitat al speciilor (SHI), de exemplu, oferă „o măsură agregată a extinderii habitatului potrivit disponibil pentru fiecare specie”. Tendințele generale ale SHI pentru mamifere au scăzut cu 22% din 1970, cea mai abruptă scădere regională fiind raportată în Caraibe, la 60%. Alte regiuni cu declinuri mai mari de 25% au fost America Centrală, Asia de Nord-Est şi Africa de Nord.
10. Biodiversitatea este, de asemenea, în declin
Raportul oferă, de asemenea, un Indice de Integritate a Biodiversității (BII) care variază de la 100 la 0%, cu 100 reprezentând „un mediu natural nedisturs sau nealterat, cu puține sau deloc urme umane”. Estimările globale cele mai recente sugerează că BII a scăzut de la 81,6% în 1970 la 78,6% în 2014.
11. Biodiversitatea este vitală pentru civilizația umană
Biodiversitatea nu este doar un lux „pe care este plăcut să îl avem”, așa cum se menționează în raport, ci un element esențial al civilizației umane, care ne oferă resurse vitale. La nivel mondial, aceste servicii ecosistemice valorează aproximativ 125 de trilioane de dolari pe an. Ca exemplu, raportul examinează cât de mult ne bazăm pe polenizatorii planetei — care sunt responsabili pentru o producție de culturi de 235 miliarde până la 577 miliarde de dolari pe an — şi modul în care abundența, diversitatea şi sănătatea lor sunt afectate de schimbările climatice, agricultura intensivă, speciile invazive şi bolile emergente.
***
„Statisticile sunt înfricoșătoare, dar nu s-a pierdut toată speranța”, spune Ken Norris, director științific al Societății Zoologice din Londra, într-o declarație cu privire la raport. „Avem ocazia să proiectăm o nouă cale înainte, care să ne permită să coexistăm în mod sustenabil cu viața sălbatică de care depindem. Raportul nostru stabilește o agendă ambițioasă pentru schimbare. Vom avea nevoie de ajutorul dumneavoastră pentru a o realiza.”
Pentru mai multe informații — inclusiv idei despre ce se poate face pentru a salva viața sălbatică rămasă — aruncați o privire la Raportul complet Planeta Vie (pdf). Şi pentru o prezentare generală mai rapidă, consultați acest nou videoclip WWF despre raport:
