Jupiter este cea mai mare planetă din sistemul nostru solar și a cincea de la soare. Gigantul gazos are o masă de 2,5 ori mai mare decât masa tuturor celorlalte planete care orbitează în jurul soarelui nostru. Planeta a fost numită după zeul roman Jupiter, care conducea peste legi și ordinea socială.
Datorită mai multor misiuni ale NASA — inclusiv orbiterul Juno, survolurile Voyager și Cassini, orbiterul Galileo și telescopul Hubble — putem înțelege cel mai mare vecin planetar al nostru ca niciodată înainte.
Deși calendarul este incert, este probabil să mai urmeze și alte misiuni. La un moment dat, s-a discutat despre Congres care ar cere legal NASA să lanseze o pereche de misiuni către Jupiter cât mai curând, în 2022 și 2024, pentru a studia Europa, una dintre lunile lui Jupiter. De ce Europa? Misiunile anterioare au confirmat că Europa este acoperită de o crustă de gheață albă strălucitoare, iar suprafața este fracturată și frecvent refăcută, ceea ce înseamnă că probabil există un ocean adânc de apă dedesubt. Și unde există apă, s-ar putea să existe viață.
Între timp, iată o colecție de fotografii ale lui Jupiter realizate de nave spațiale NASA care au survolat sau au orbitat planeta.
Juno
Sonda spațială Juno orbitează în jurul lui Jupiter din iulie 2016, cu scopul de a ne îmbunătăți înțelegerea planetei. Orbiterul, alimentat cu energie solară, va studia originile lui Jupiter, structura internă, atmosfera profundă și magnetosfera folosind o suită impresionantă de instrumente științifice pe care lumea nu le-a mai văzut. Planul inițial era să petreacă un total de 20 de luni pe orbita lui Jupiter și apoi să ardă în atmosfera planetei la începutul anului 2018, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Misiunea a fost extinsă până cel puțin în iulie 2021.
Sonda spațială primește o avalanșă de informații de fiecare dată când face cea mai apropiată trecere pe lângă planetă, dar orbita sa s-a schimbat, și acesta este o parte din motivul finanțării continue, conform Space.com. În loc de explozii de informații la fiecare 14 zile, acum sunt la fiecare 53 de zile din cauza unei probleme cu o supapă a propulsorului. Totuși, cu finanțarea continuă, mai sunt multe de învățat.
Galaxie de furtuni turbionare
Juno a realizat această imagine pe 2 februarie 2017, de la o altitudine de aproximativ 14.484 de kilometri deasupra straturilor superioare ale norilor gigantului planetar, conform NASA. Aceasta arată o pată mare întunecată pe partea dreaptă a fotografiei, care este de fapt o furtună întunecată. Pe partea stângă se află o furtună luminoasă, de formă ovală, cu nori mai înalți și mai strălucitori, pe care NASA o descrie ca fiind o reminiscență a unei galaxii turbionare.
„Savantul cetățean” Roman Tkachenko a accentuat culorile din fotografie înainte ca NASA să o facă publică. Dacă ești interesat să transformi una dintre imaginile lui Juno despre Jupiter într-o operă de artă, alătură-te comunității JunoCam.
Polul sud
Sonda spațială Juno a capturat această imagine a polului sud al lui Jupiter și a atmosferei sale turbionare, iar fotografia a fost îmbunătățită cromatic de către savantul cetățean Roman Tkachenko, conform NASA. Sonda spațială se uita direct la polul sud jovian pe 2 februarie 2017, de la o altitudine de aproximativ 102.038 de kilometri. Vârtejurile sunt cicloane, iar furtuni albe, ovale, pot fi văzute pe partea stângă a fotografiei.
Marea pată roșie cu luna Io
Această imagine a fost realizată de sonda spațială Cassini a NASA pe 1 decembrie 2000. Ea dezvăluie Marea Pată Roșie (MPR) a lui Jupiter în detaliu. Marea Pată Roșie a lui Jupiter este similară cu un uragan pe Pământ. Gigantul gazos, care a fost observat pentru prima dată de Galileo Galilei în 1610, este atât de masiv încât este mai mare decât Pământul. Totuși, această pată iconică nu va dura pentru totdeauna. NASA prezice că va dispărea în timpul vieții noastre.
Compoziția atmosferei lui Jupiter este similară cu cea a soarelui, în mare parte hidrogen și heliu. Pe lângă prezentarea planetei, această fotografie arată și luna mare a lui Jupiter, Io (în stânga).
Prim-plan al marii pete roșii
Această fotografie a fost realizată de Voyager 1 în timp ce a survolat Jupiter în 1979. Această fotografie dezvăluie diferitele culori ale petei roșii, arătând că norii se rotesc în sens invers acelor de ceasornic în jurul petei, la altitudini diferite. Petele albe sunt înnorate cu o ceață de amoniac. De când a fost făcută această fotografie, NASA notează că norii lui Jupiter s-au luminat considerabil.
Aurora
Această imagine ultravioletă este oferită de Telescopul Spațial Hubble. Realizată pe 26 noiembrie 1998, arată o auroră albastră electrică pe gigantul gazos planetar. Aceste aurore sunt diferite de orice am vedea aici, pe Pământ. Aceste aurore arată „amprentele” magnetice ale trei dintre cele mai mari luni ale lui Jupiter, conform NASA. Acestea sunt „imaginea de la Io (de-a lungul marginii din stânga), Ganymede (aproape de centru) și Europa (chiar sub și la dreapta amprentei aurorale a lui Ganymede)”.
Rară eclipsă triplă
Această fotografie, realizată de telescopul Hubble în martie 2004, arată o rară eclipsă triplă pe Jupiter. Lunile Io, Ganymede și Callisto sunt aliniate pe suprafața planetei. Umbra lui Io este în centru și la stânga, Ganymede este pe marginea stângă a lui Jupiter și Callisto este lângă marginea dreaptă. Jupiter are 79 de luni cunoscute, cele mai multe dintre oricare planetă din sistemul nostru solar.
Galileo
Această reprezentare artistică arată sosirea lui Galileo la Jupiter pe 7 decembrie 1995. Io este văzută ca o semilună în stânga. Trimis în spațiu pe 18 octombrie 1989, de către naveta spațială Atlantis, Galileo a lansat prima sondă în atmosfera lui Jupiter. Apoi a orbitat planeta, realizând observații până în 2003, când NASA a trimis-o să se prăbușească în atmosfera joviană. Acest lucru a fost făcut pentru a evita orice posibilă contaminare a lunilor lui Jupiter cu bacterii de pe Pământ.
Magnetosferă
Această fotografie, realizată de sonda spațială Cassini în 2000 în timp ce a survolat Jupiter în drum spre Saturn, dezvăluie magnetosfera lui Jupiter. Jupiter are cel mai puternic câmp magnetic al sistemului, care înconjoară planeta și ajută la crearea magnetosferei. O magnetosferă se formează atunci când un flux de particule încărcate de la soare (vântul solar) este deviat de câmpul magnetic al planetei — în acest caz, învăluind planeta ca o lacrimă gigantică. Așa cum o descrie NASA, o „magnetosferă este o bulă de particule încărcate prinse în mediul magnetic al planetei”. Această bulă particulară se întinde pe o distanță de aproximativ 2,9 milioane de kilometri în spațiu.
Chandra examinează Jupiter
Pe 28 februarie 2007, sonda spațială New Horizons a NASA, Chandra, a făcut cea mai apropiată trecere pe lângă Jupiter în drum spre Pluto. Această imagine este rezultatul unei expuneri de cinci ore concepută pentru a explora puternicele aurore cu raze X observate în apropierea polilor lui Jupiter. Aceste aurore sunt ” considerate a fi cauzate de interacțiunea ionilor de sulf și oxigen din regiunile exterioare ale câmpului magnetic jovian cu particulele care se deplasează departe de soare în așa-numitul vânt solar”, conform NASA.
Variații la latitudini înalte
Această imagine a fost realizată pe 13 decembrie 2000, de către sonda spațială Cassini a NASA. Arată cum fâșiile lui Jupiter lasă loc unui aspect mai marmorat pe măsură ce norii ating altitudini mai înalte. Acest efect de tapiserie este rezultatul schimbărilor atmosferice, conform NASA. Cei mai vizibili nori sunt compuși din amoniac. „Dungile” planetei sunt centuri întunecate și zone luminoase create de vânturi puternice de la est la vest în atmosfera superioară a lui Jupiter. Experții cred, de asemenea, că Jupiter emite aproape la fel de multă căldură pe cât absoarbe de la soare și face acest lucru mai mult la poli.
De ce spațiul contează pentru PlanetaNoastra
Spațiul este casa planetei noastre, iar minunile sale ne ajută să ieșim în aer liber și să cultivăm aprecierea pentru natură. Explorarea spațiului și a cosmosului ne poate ajuta, de asemenea, să învățăm despre ceea ce se întâmplă pe Pământ. Tehnologiile spațiale ne-au ajutat să înțelegem mai bine schimbările climatice, ciclurile apei și chiar calitatea aerului.
