Orhideea-fantomă este numită astfel pe bună dreptate din mai multe motive. Florile sale albe au un aspect vag spectral și par să plutească în pădure datorită unei iluzii create de planta lipsită de frunze. Acest efect face, de asemenea, ca rara orhidee să fie și mai greu de găsit, mai ales în afara scurtei și imprevizibilei perioade în care înflorește vara.
Din păcate, orhideea-fantomă riscă să își confirme numele și într-un alt sens. Este o specie pe cale de dispariție, limitată la populații dispersate în Cuba, Bahamas și Florida, unde există doar în trei comitate din sud-vest.
Locuiește în păduri mlăștinoase îndepărtate și pe mici insule împădurite, totuși se confruntă cu o serie de amenințări din partea oamenilor, și anume braconajul, schimbările climatice, pierderea polenizatorilor și pierderea habitatului.
Specia a fermecat de mult pe oricine a avut norocul să o vadă, iar noi îi învățăm încă secretele—inclusiv cercetări noi care contestă ceea ce credeam că știam despre polenizatorii săi.
În onoarea misticii bântuitoare a orhideei-fantomă și a eforturilor oamenilor de știință de a o salva, iată o privire mai atentă asupra acestui fantomă floral unic.
1. Înflorește o singură dată pe an timp de câteva săptămâni—sau deloc
Orhideea-fantomă (Dendrophylax lindenii) înflorește între iunie și august, de obicei o singură dată pe an pentru o perioadă de aproximativ una sau două săptămâni. Sau poate pur și simplu să ia o pauză pe parcursul anului. Doar 10% din orhideele-fantomă pot înflori într-un an dat, iar dintre acestea, doar 10% pot fi polenizate.
2. Are scuame în loc de frunze
Orhideea-fantomă este ceea ce se numește o orhidee „lipsită de frunze”, deoarece frunzele sale au fost reduse la scuame, iar plantele mature par să nu aibă foliaj.
Are, de asemenea, o tulpină redusă, care este adesea greu de văzut chiar dacă găsești cumva o orhidee-fantomă în sălbăticie.
3. Este compusă în mare parte din rădăcini
În locul frunzelor și tulpinii, planta de orhidee-fantomă constă în cea mai mare parte din rădăcini, care cresc pe scoarța unui copac fără a avea nevoie de solul de dedesubt. Asta pentru că orhideea-fantomă este o epifită, un termen pentru plantele care cresc nu în sol, ci pe copaci și alte gazde, un fel de parazit.
Spre deosebire de paraziți, epifitele nu iau nutrienți de la gazdele lor și nu le cauzează neapărat probleme. Ele tind să crească pe trunchiul principal sau pe ramurile mari ale unui copac viu, adesea la câțiva metri de la sol, deși pot fi localizate mult mai sus în coroana copacilor.
4. Rădăcinile sale acționează ca frunzele
Orhideea-fantomă poate să nu aibă frunze despre care să vorbim, dar asta nu înseamnă că a renunțat la fotosinteză. Deși rădăcinile sale au deja mult de lucru—ancorează orhideea de copacul său, în timp ce absorb apă și nutrienți—ele îndeplinesc și acest rol.
Rădăcinile conțin clorofila necesară fotosintezei, făcând frunzele inutile. Rădăcinile prezintă, de asemenea, mici semne albe cunoscute sub numele de pneumatode, care realizează schimbul de gaze necesar respirației și fotosintezei.
Când orhideea nu este în floare, masa de rădăcini arată ca „bucăți neînsemnate de linguine verde”, așa cum le-a descris National Geographic.
5. Florile sale par să plutească în pădure
Rădăcinile verzui se confundă cu scoarța copacilor unde cresc orhideele-fantomă, făcându-le bine camuflate atunci când nu înfloresc, mai ales în subarboretul slab luminat.
În scurta perioadă în care înfloresc, floarea crește pe un spic subțire extins din rădăcini. Rădăcinile acționează ca un păpușar îmbrăcat pentru a se potrivi cu fundalul, suspendând floarea de parcă ar pluti liber în pădure.
Deși orhideea-fantomă este, fără îndoială, cel mai cool nume al său, planta este cunoscută și sub denumirea de „palm polly” sau „orhideea-broască albă”, o referință la perechea de tentacule lungi, laterale, de pe petala inferioară, care seamănă vag cu picioarele din spate ale unei broaște.
6. Miroase un pic a mere, mai ales dimineața
Într-o locație nedezvăluită din sudul Floridei, aproximativ 13 orhidee-fantomă au înflorit brusc în vara anului 2009, oferind oamenilor de știință o oportunitate unică de a studia specia în sălbăticie. Aceasta a inclus o echipă de cercetători care au investigat „spațiul floral” al orhideei, utilizând cromatografia gazoasă-spectrometria de masă (GC-MS) pentru a identifica compușii volatili din parfumul florii.
Ei au identificat mai mulți compuși chimici organici cunoscuți sub numele de terpenoizi, cel mai abundent dintre aceștia fiind (E,E)-α-farnesene, un compus găsit în stratul natural al merelor, perelor și altor fructe.
De la aproximativ 5 centimetri (2 inci) distanță, „parfumul floral al D. lindenii a fost ușor detectabil de către autori”, au raportat aceștia în European Journal of Environmental Sciences, „și părea să se intensifice la apusul soarelui”. Parfumul a fost cel mai puternic dimineața devreme, au adăugat, între 1 și 6 dimineața ora locală. „Parfumul poate fi cel mai bine descris ca fiind dulce și oarecum fructat”, au scris ei.
7. Mult timp s-a crezut că se bazează pe o singură molie pentru polenizare
Polenul orhideei-fantomă este ascuns adânc în florile sale, astfel încât poate fi polenizat doar de o insectă cu o trompă suficient de lungă pentru a ajunge până în interior.
Pentru orhideele-fantomă, polenizatorul cu limbă lungă a fost identificat cu mult timp în urmă ca fiind molia sfinx gigantică, care este nativă în America de Sud și Centrală, dar relativ rară în America de Nord, cu doar observații ocazionale în Florida și câteva alte state din sudul S.U.A.
Este descrisă pe scară largă ca fiind singurul polenizator al orhideelor-fantomă, datorită trompei sale lungi și lipsei de dovezi pentru alți polenizatori. Larvele sale se hrănesc cu arborele de măr mlăștinos (pond apple), care este, de asemenea, o gazdă importantă pentru orhideele-fantomă.
8. Polenizarea sa s-ar putea să nu fie atât de simplă pe cât am crezut
În ciuda înțelepciunii convenționale privind dependența orhideei-fantomă de moliile sfinx gigantice, fotografiile făcute în Florida sugerează că realitatea este mai complicată.
Fotograful de faună sălbatică Carlton Ward Jr. a instalat o cameră capcană în Rezervația Națională de Faună Sălbatică Florida Panther, situată la nord-vest de Big Cypress National Preserve, și a surprins imagini cu cinci specii diferite de molii vizitând orhideele-fantomă. Așa cum raportează National Geographic, două dintre aceste molii—molia sfinx de smochin și molia sfinx de pawpaw—aveau polen de orhidee-fantomă pe cap.
Acest lucru a fost susținut ulterior de un alt fotograf, Mac Stone, care a capturat imagini cu o molie sfinx de smochin vizitând o orhidee-fantomă cu polenul plantei pe cap. Ambii fotografi au obținut și fotografii cu molii sfinx gigantice vizitând orhideele-fantomă, dar niciuna nu transporta polen de orhidee-fantomă, ridicând posibilitatea ca limbile sfinxului gigantic să fie suficient de lungi pentru a „fura” nectarul din orhideele-fantomă fără a le poleniza efectiv. Aceste descoperiri au fost publicate în revista Scientific Reports.
Dacă orhideea-fantomă are într-adevăr mai mulți polenizatori—cu sau fără sfinxul gigantic—ar fi o veste bună, deoarece ar însemna că reproducerea orhideei nu depinde în întregime de o singură insectă rară. Și asta ar putea fi deosebit de valoroasă acum, având în vedere amenințarea pesticidelor și a altor factori care alimentează declinul pe scară largă al insectelor din întreaga lume, inclusiv al multor polenizatori importanți.
9. Habitatele sale devin tot mai periculoase
În Florida, orhideele-fantomă tind să crească pe doar trei specii de copaci—pop ash, pond apple și bald cypress—dar în Cuba, au fost găsite crescând pe cel puțin 18 copaci gazdă diferiți.
„Deși populațiile de D. lindenii din sudul Floridei și Cuba sunt separate de doar 600 km, această specie pare să ocupe două habitate diferite și să colonizeze un set diferit de copaci gazdă”, au notat cercetătorii într-un studiu publicat în Botanical Journal.
Orhideele-fantomă din Florida cresc, de asemenea, puțin mai sus de la sol decât în Cuba, au notat autorii, posibil deoarece apa stagnantă împiedică răsadurile să crească pe suprafețele copacilor scufundați în timpul sezonului ploios din sudul Floridei.
Totuși, în ambele țări, habitatele orhideei-fantomă „suferă schimbări rapide și ireversibile impuse de schimbările climatice și alți factori”, au adăugat cercetătorii. „Ambele regiuni, de exemplu, sunt vulnerabile la creșterea nivelului mării în acest secol, având în vedere altitudinea lor joasă, iar severitatea și frecvența activității ciclonilor tropicali reprezintă o altă preocupare.”
Orhideele-fantomă au experimentat deja un declin constant în sălbăticie și, pe baza simulărilor schimbărilor de habitat, „uraganele și perturbările similare ar putea duce la o dispariție aproape sigură pe orizonturi scurte de timp”, au raportat cercetătorii în 2015, posibil într-o perioadă de 25 de ani.
Orhideea se confruntă cu un alt obstacol din cauza dezvoltării umane invazive, care determină schimbări în nivelul apei subterane și în ciclul incendiilor, potrivit unui raport publicat în revista Wetland Science & Practice.
O altă amenințare provine de la emerald ash borer, o insectă invazivă care ucide frasinii. Nu a ajuns încă în Florida, dar dacă infectează zone mature de frasini în locuri precum Florida Panther National Wildlife Refuge—unde 69% din totalul orhideelor-fantomă cresc pe frasin—ar putea avea un efect devastator asupra speciei.
10. Are și o problemă cu braconierii
Pe lângă raritatea sa generală și habitatul îndepărtat, inospitalier, camuflajul orhideei-fantomă o face incredibil de greu de găsit în sălbăticie. Asta nu-i oprește însă pe unii oameni să încerce, și nu întotdeauna din motive bune.
Aproximativ 2.000 de orhidee-fantomă trăiesc în sălbăticie în sudul Floridei, potrivit University of Florida Institute of Food and Agricultural Sciences (IFAS), deși un studiu recent sugerează că ar putea fi mai multe.
În timp ce cercetătorii doresc să știe unde se află aceste orhidee, locațiile sunt adesea ținute secrete din cauza amenințării braconierilor, care ar putea fi dispuși să-și riște viața în căutarea orhideelor-fantomă sălbatice.
Deși plantele rare ar putea obține un preț ridicat pe piața neagră, acest lucru este stupid chiar și dincolo de motivele evidente legale, etice și ecologice. Orhideele-fantomă supraviețuiesc rar după ce sunt îndepărtate din sălbăticie.
11. Este foarte greu de cultivat, dar o ciupercă pare să ajute
Orhideea-fantomă nu numai că tinde să moară atunci când este îndepărtată din habitatul său natural, dar este și renumită pentru inadecvarea sa la captivitate în general.
Botaniștii s-au străduit mult timp să cultive orhideea, sperând să creeze o populație de plante crescute în captivitate care să poată fi transplantate periodic pentru a ajuta la protejarea celor din sălbăticie.
Deși orhideea-fantomă a părut imposibil de cultivat, cercetătorii au făcut unele descoperiri în ultimii ani. Michael Kane, profesor de horticultură ecologică la Universitatea din Florida, a lucrat cu o echipă de cercetători pentru a aduce semințe de orhidee-fantomă din sălbăticie într-un laborator de propagare, unde încearcă să germineze semințele în condiții sterile pe un mediu gelatinos și apoi să transfere plantele într-o seră.
Cheia nu este doar recrearea condițiilor precise de care orhideele-fantomă au nevoie pentru a se dezvolta, ci și furnizarea ciupercii potrivite. Semințele de orhidee-fantomă nu vor germina decât dacă sunt infectate cu o ciupercă micoriză specifică, care furnizează energie pentru germinare și apoi crește pe rădăcinile plantei ca parte a unei relații simbiotice.
În sălbăticie, orhideele-fantomă par să colonizeze copaci cu scoarță umedă și ondulată care adăpostește ciuperci din genul Ceratobasidium, iar cercetătorii au identificat anumite tulpini fungice care duc la rate mai mari de germinare.
Kane și echipa sa au avut atât de mult succes în cultivarea orhideelor-fantomă încât au început și reintroducerea lor în sălbăticie. Cercetătorii au plantat 80 de orhidee în sălbăticie în 2015, obținând o rată de supraviețuire de 80% un an mai târziu, apoi au continuat cu încă 160 de orhidee în 2016.
Aceasta singură s-ar putea să nu salveze specia, mai ales dacă habitatele sale rămân în pericol, dar este totuși un pas mare spre conservarea acestor fantome incredibile.
