Un profesor de biologie evoluționistă la Universitatea din Arizona, Alexander Badyaev este, de asemenea, un fotograf de natură premiat. Inspirat, probabil, de ambele pasiuni, curiozitatea sa a fost stârnită de scheletele de pui de căprioară și de iepure pe care le găsea adesea cocoțate pe ramurile copacilor de lemn de fier (ironwood) din afara casei sale, în deșertul de lângă Tucson, Arizona.
„După ce am descoperit că acești copaci sunt centre sociale ale activității vulpilor cenușii, am devenit pasionat de observarea acestor animale și de învățarea biologiei lor”, spune el. După cum este explicat în revista Academiei de Științe din California, bioGraphic, această specie curioasă a evoluat pentru prima dată acum mai mult de șapte milioane de ani în pădurile tropicale luxuriante care acopereau odată zona care este acum sud-vestul Americii.
„De atunci, această vulpe distinctă anatomic a acumulat o gamă impresionantă de adaptări neobișnuite pentru o vulpe, pentru viața în coronament”, notează bioGraphic, „inclusiv încheieturi flexibile asemănătoare primatelor și labe asemănătoare pisicilor, cu gheare lungi și curbate care îi permit să se prindă de ramurile copacilor.”
Preferând pădurile de foioase intercalate cu zone tufișoase, împădurite, aceste spirite nocturne cu gheare retractabile sunt singurii canide capabili să se cațere în copaci. Adăposturile lor au fost găsite chiar și ascunse la înălțime, deasupra solului, în trunchiuri goale și ramuri.
În fotografia incredibilă a lui Badyaev, văzută mai sus, o pereche de vulpi cenușii (care în general sunt monogame) stăpânește peste căminul lor dintr-un copac de lemn de fier (ironwood), balansându-se la înălțime deasupra solului Deșertului Sonoran — complet cu scheletul unui pui de căprioară ucis de un coiot. „Perechile de vulpi folosesc scheletele ca posturi olfactive puternice pentru a-și marca teritoriile. În special după ploaie, mirosul acestor „copaci cu schelete” poate fi destul de puternic și se poate propaga la distanțe mari”, scrie bioGraphic.
Un teritoriu tipic al unei perechi de reproducere are doi sau trei astfel de copaci cu schelete, spune Badyaev, menționând că scheletele sunt folosite și pentru odihnă. Pentru Badyaev, o fotografie bună „captează esența unei specii particulare – într-un fel, este rezumatul tuturor cunoștințelor despre ceea ce face și este animalul.” Pentru o vulpe cățărătoare absolut unică, care își împodobește căminul cu schelete, această fotografie este perfectă… fără discuții.
