Nu este nimic nou în legătură cu răcirea radiativă; perșii o foloseau pentru a face gheață noaptea acum 2.000 de ani. Inginerul Robert Bean a explicat că „ne răcim noaptea pe măsură ce clădirile noastre radiază radiație cu unde lungi către frigul spațiului. Clădirile noastre fac asta și ziua, dar efectul este copleșit de radiația infraroșie cu unde scurte provenită de la soare.”
Acum Adam Vaugan de la New Scientist indică o nouă vopsea care este atât de reflectorizantă încât poate reflecta suficientă radiație infraroșie cu unde scurte primită, astfel încât să poată răci o suprafață cu 1,7 C în mijlocul zilei. Am arătat folii fanteziste care promiteau acest lucru, dar aceasta este practic o vopsea.
Majoritatea radiației infraroșii este blocată sau absorbită de dioxidul de carbon sau moleculele de apă din atmosferă, dar există o „fereastră a cerului” sau „fereastră atmosferică” prin care radiația infraroșie cu lungimi de undă între 8-13 micrometri (8.000-13.000 nm) poate scăpa.
Noua cercetare, publicată sub titlul „Full Daytime Sub-ambient Radiative Cooling in Commercial-like Paints with High Figure of Merit,” descrie o vopsea care radiază radiație cu unde lungi prin acea fereastră a cerului direct în spațiu, care acționează ca un rezervor de căldură infinit. „Dacă emisia termică a suprafeței prin fereastra cerului depășește absorbția luminii solare, atunci suprafața poate fi răcită sub temperatura ambientală sub lumina directă a soarelui” – așa cum am menționat anterior, aceasta radiază unda lungă prin fereastra cerului în timp ce reflectă unda scurtă care altfel ar încălzi clădirea.
Profesorul de la Purdue, Xiulin Ruan, este citat în comunicatul de presă al Purdue: „Este foarte contraintuitiv ca o suprafață în lumina directă a soarelui să fie mai rece decât temperatura pe care o raportează stația meteo locală pentru acea zonă, dar am demonstrat că acest lucru este posibil.”
Dar lucrul remarcabil aici este că este doar un amestec de carbonat de calciu (CaCO3) – care este practic calcar, marmură, scoici de stridii sau calcit – amestecat cu o bază acrilică. Secretul este obținerea unui amestec de dimensiuni diferite ale particulelor la o concentrație de 60%. „În această lucrare, demonstrăm experimental reflectanță solară ridicată, emisivitate normală ridicată în fereastra cerului și răcire radiativă sub-ambientală completă în timpul zilei, în vopsele cu matrice de particule, similare celor comerciale, cu performanțe puternice.”
Așa cum arată schița din cererea de brevet, radiația solară primită din exterior ricoșează și este apoi reflectată înapoi, în timp ce radiația cu unde lungi din interior trece direct și se îndreaptă spre spațiu. Și a funcționat, reflectând 95,5% din radiația solară cu unde scurte, într-o comparație directă cu vopseaua albă obișnuită de exterior Dutch Boy acrilică, care a reflectat 87,2%. Cercetătorii notează:
Am fost entuziasmați de ideea Răcirii Radiative Pasive în Timpul Zilei (PDRC) de ani de zile, prezentând folii de plastic și sisteme de răcire și chiar și vopsele, deși mai complicate decât aceasta. Fiziciana Alison Bailes ne-a explicat-o, și l-am citat pe Robert Bean despre promisiunea lor:
Nu este o soluție completă; nu va funcționa în zilele înnorate, iar suprafața care se răcește trebuie să fie orientată spre acea „fereastră a cerului” pentru a radia căldura în spațiu. Dar acești oameni foarte inteligenți ne arată ce ar trebui să facem pe fiecare acoperiș. Aerul condiționat a fost numit punctul orb pentru climă și dezvoltare durabilă, și orice reduce cererea pentru acesta este un pas important.
