Vision Zero a devenit un răspuns lipsit de sens la tragedii continue; trebuie să învățăm de la olandezi.
Vision Zero este un concept minunat; în Suedia, unde a început, ei cred că „Viața și sănătatea nu pot fi niciodată schimbate pentru alte beneficii în societate” – nimic nu contează mai mult decât viețile omenești. Asta înseamnă că siguranța este prioritizată în detrimentul vitezei și al confortului șoferilor.
În ultima săptămână, doi copii au fost uciși în New York City și unul în Toronto. Autoritățile din ambele orașe insistă că cred în și implementează Vision Zero. În New York, oamenii se plâng de mult timp de designul drumului unde au fost uciși copiii; în Toronto, în loc să amplaseze o grămadă de bariere Jersey pentru a încetini traficul acolo unde a fost ucis Duncan Xu, au închis o alee pietonală. În ambele orașe, autoritățile vorbesc despre cele 3 E-uri: Inginerie, Educație și Execuție, dar reușesc întotdeauna să îl ignore pe primul, deoarece adevăratul Vision Zero încetinește mașinile și incomodează șoferii. În ambele orașe, primarii se preocupă mai mult de șoferii care pierd un minut decât de copiii morți, altfel ar rezolva această problemă.
În timp ce se întâmplau toate acestea, am văzut un tweet care mi-a amintit ce s-a întâmplat în Olanda în anii șaptezeci. Orașele olandeze, precum Amsterdam, au înregistrat un declin masiv al mersului pe bicicletă, de la 80% din populație la 20% între anii cincizeci și șaptezeci. Între timp, numărul persoanelor ucise de mașini a crescut dramatic, ajungând la 3.300 de decese în 1971, inclusiv 400 de copii.
Fiind începutul anilor șaptezeci, părinții au ieșit în stradă să protesteze, iar o campanie populară, Stop de Kindermoord („opriți uciderea copiilor”), a luat amploare. Renate van der Zee de la The Guardian vorbește cu organizatoarea Maartje van Putten:
Mark Wagenbuur – BicycleDutch/Captură de ecran video
Anii 1970 au fost o perioadă grozavă pentru a fi furios în Olanda: activismul și nesupunerea civică erau răspândite. Stop de Kindermoord a crescut rapid, iar membrii săi au organizat demonstrații pe biciclete, au ocupat puncte negre de accident și au organizat zile speciale în care străzile erau închise pentru a permite copiilor să se joace în siguranță: „Am scos mese afară și am organizat o petrecere imensă cu cină pe strada noastră. Și partea amuzantă a fost că poliția ne-a fost de mare ajutor.”
Mark Wagenbuur – BicycleDutch/Captură de ecran video
La scurt timp după aceea, s-a format un sindicat al bicicliștilor care a militat pentru o infrastructură mai sigură pentru biciclete. Între timp, embargoul petrolier a cauzat criza energetică din anii șaptezeci, ceea ce a oferit un bun pretext pentru campanii de găsire a alternativelor la mașini.
Treptat, politicienii olandezi au devenit conștienți de numeroasele avantaje ale mersului pe bicicletă, iar politicile lor de transport s-au schimbat – poate că, până la urmă, mașina nu era modul de transport al viitorului. Exista o bază electorală aici, poate mai mare și mai vocală decât cea a șoferilor. Și ani mai târziu, orașele olandeze sunt sigure pentru copii și pentru bicicliști, datorită activismului popular și emoției. În loc de „vision zero”, ei au făcut „opriți uciderea copiilor”.
Emoția este puternică; marele vânzător Zig Ziglar spunea că este cheia pentru a motiva oamenii. El a descoperit că „oamenii nu cumpără din motive logice. Cumpără din motive emoționale.” Ca instrument de „vânzare” a siguranței, Vision Zero nu mai are nicio rezonanță emoțională, deoarece nu mai are niciun sens real în America de Nord. „Opriți uciderea copiilor noștri” are.
Lloyd Alter/CC BY 2.0
Acum câțiva ani în Toronto, după ce un copil a fost ucis într-un cartier frumos, de clasă medie superioară, aceste semne au început să apară peste tot în oraș. Cu politețea tipic canadiană, ele spun „Copii se joacă, vă rugăm încetiniți.” Asta nu mai este suficient. Ar trebui retipărite să spună „Încetiniți naibii acum și nu ne omorâți copiii.”
În loc să ascultăm politicienii, inginerii și poliția și cele 3 E-uri ale lor și planurile pe zece ani care nu incomodează șoferii, ar trebui să învățăm de la olandezi. Trebuie să renunțăm la „vision zero” devalorizat și pur și simplu să „oprim crimele”.
Mark Wagenbuur – BicycleDutch/Captură de ecran video
Paralelismele cu anii șaptezeci din Europa sunt toate prezente: avem propria noastră criză petrolieră și climatică, ne-am pierdut încrederea în politicienii noștri care se complac în a favoriza mulțimea șoferilor. Singura modalitate prin care vom obține schimbarea este să facem ceea ce au făcut olandezii: să ne luăm înapoi străzile. Uitați de Vision Zero, pur și simplu Opriți Crimele.
