Înainte de sosirea primilor coloniști, pădurile acopereau până la 40% din ceea ce este acum Islanda aridă. Reîmpădurirea a fost o provocare, dar se fac progrese.
Una dintre frumusețile iconice și ironice ale Islandei este peisajul arid, extraterestru. Există vulcani și ghețari, toate punctate de acele priveliști vaste și austere, ciudat lipsite de copaci. În timp ce mulți ar putea presupune că terenul gol are legătură cu locația sau clima, are mult mai mult de-a face cu vikingii.
Când primii coloniști au sosit în secolul al IX-lea din ceea ce este acum Norvegia, pădurea acoperea până la 40 la sută din țară. Dar apoi omenirea face ceea ce o mare parte din omenire face cel mai bine și a ruinat totul. Necesitatea terenurilor de pășunat și a combustibilului a fost satisfăcută de o lipsă de înțelegere cu privire la pericolele defrișării, și adio, copaci. Eroziunea solului a fost exacerbată de pășunatul excesiv al oilor pe plante care deja se luptau să supraviețuiască, plus stresul suplimentar cauzat de straturile de cenușă vulcanică – toate culminând cu topografia suprarealistă (și dificil de cultivat) a Islandei.
Dar acum, grație Serviciului Silvic Islandez, cu asistența societăților forestiere și a fermierilor forestieri, copacii revin.
Readucerea pădurilor
© Pădure în Egilsstaðir, Islanda (E. Hermanowicz/EUFORGEN)
Dar, din păcate, nu este fără controverse. Singura specie nativă din Islanda care formează păduri este mesteacănul pufos (Betula pubescens). Acum știm cu toții că nu ar trebui să introducem specii non-native într-un ecosistem; este, probabil, interdicția numărul unu în ecologie. Dar grație schimbărilor climatice, o mare parte din mesteacănul pufos care a fost plantat în ultima jumătate de secol nu a reușit să se dezvolte, și, de fapt, moare. Așa că s-au depus multe eforturi în identificarea speciilor non-native care sunt mai potrivite pentru temperaturi mai calde, specii precum molidul, pinul și zada.
Așadar, acum, Serviciul Silvic Islandez, cu ajutorul programului Euforgen, lucrează la producerea locală de puieți, din părinți atent selectați ai acestor specii non-native; majoritatea provenind din Alaska. Cu ajutorul acestor nou-veniți, pădurile „cresc mai bine decât oricine s-ar fi gândit vreodată”, spune Þröstur Eysteinsson, Directorul Serviciului Silvic Islandez.
Noile păduri arată progrese timpurii
De la acoperirea inițială de 25 până la 40 la sută cu păduri acum un mileniu, prin anii 1950 a mai rămas o acoperire subțire de un procent. Acum a crescut încet până la două procente. Scopul Strategiei Naționale Silvice a Islandei? 12 procente acoperire forestieră până în 2100, cu utilizarea speciilor non-native selectate „asigurând reziliența și sustenabilitatea”.
O revenire a copacilor ar avea beneficii de anvergură, nu numai pentru revenirea solului arabil și pentru a ajuta la prevenirea furtunilor de nisip pe care lipsa copacilor le-a generat, dar și în ceea ce privește schimbările climatice. Având în vedere emisiile relativ ridicate de gaze cu efect de seră pe cap de locuitor ale țării, în mare parte datorită transportului și industriilor grele, liderii Islandei văd reîmpădurirea ca o cale spre atingerea obiectivelor climatice ale națiunii. Salvarea lumii, un copac non-nativ la un moment dat? Uneori trebuie să devii creativ.
Puteți vedea mult mai multe despre eforturile de înverzire în videoclipul de mai jos.
