Este greu să găsești un aspect pozitiv în cel mai grav dezastru nuclear din lume, dar viața sălbatică pare să aibă o altă perspectivă. După incendiul și explozia din 1986 de la Centrala Nucleară de la Cernobîl, care a eliberat particule radioactive în atmosferă, toată lumea a plecat, fără să se mai întoarcă. Dar acum, cercetătorii care studiază populațiile de animale au făcut o descoperire contrară intuiției:
Zona Cernobîlului arată mai puțin ca o zonă de dezastru și „mai mult ca o rezervație naturală”, plină de elani, căprioare, cerbi lopătari, mistreți, vulpi, lupi și altele.
„Este foarte probabil ca numărul animalelor sălbatice de la Cernobîl să fie mult mai mare decât era înainte de accident”, spune Jim Smith de la Universitatea Portsmouth din Marea Britanie. „Acest lucru nu înseamnă că radiațiile sunt bune pentru viața sălbatică, ci doar că efectele locuirii umane, inclusiv vânătoarea, agricultura și silvicultura, sunt mult mai grave.”
Ființele umane sunt mai rele pentru viața sălbatică decât un dezastru nuclear. Asta este destul de îngrijorător.
© Tatyana Deryabina
Rapoarte anterioare din Zona de Excludere Cernobîl de 2.590 kilometri pătrați au arătat efecte majore ale radiațiilor și scăderi pronunțate ale populațiilor de animale sălbatice. Dar noul studiu, bazat pe date de recensământ pe termen lung, relevă faptul că populațiile de mamifere și-au revenit. Numărul animalelor din zona de excluziune rivalizează acum cu cel din patru rezervații naturale necontaminate din regiune.
În mod remarcabil, numărul lupilor care trăiesc în zona Cernobîlului este de peste șapte ori mai mare decât cel din oricare dintre celelalte rezervații.
Au găsit un cal Przewalski rar și o pisică sălbatică europeană, care au dispărut anterior din regiune, dar care s-au întors acum. Ei de asemenea raportează un urs brun european în zona de excluziune. Urșii bruni europeni nu au mai fost văzuți în acea regiune de peste un secol.
„Aceste rezultate demonstrează pentru prima dată că, indiferent de potențialele efecte ale radiațiilor asupra animalelor individuale, Zona de Excludere Cernobîl adăpostește o comunitate abundentă de mamifere după aproape trei decenii de expunere cronică la radiații”, conchide studiul. Cercetătorii subliniază că această creștere a populației a avut loc într-o perioadă în care populațiile de elani și mistreți scădeau în alte părți ale fostei Uniuni Sovietice.
© Valeriy Yurko
„Aceste date unice care arată o gamă largă de animale care prosperă la câțiva kilometri de un accident nuclear major ilustrează reziliența populațiilor de animale sălbatice atunci când sunt eliberate de presiunile locuirii umane”, notează co-autorul Jim Beasley.
În ceea ce privește efectele pe termen lung, nu știm – și există întrebări cu privire la impactul asupra altor specii – dar deocamdată aceste animale prosperă în țara lor minunată abandonată. Bun venit în utopia distopică.
