Gheața lacului poate crea niște fenomene uimitoare în condițiile potrivite, precum bolovanii de gheață din Lacul Michigan sau „valurile de bulgări de zăpadă” văzute recent la Lacul Sebago din Maine. Și datorită fotografei Dawn M. LaPointe, avem o nouă perspectivă captivantă asupra unui alt fenomen ciudat al lacurilor înghețate: „îngrămădirea gheții”.
Filmat pe 13 februarie la Lacul Superior din Duluth, Minnesota, videoclipul lui LaPointe prezintă straturi fragile, asemănătoare sticlei, de gheață care se îndoaie și se zdruncină pe măsură ce se împing de țărm.
„În timp ce filmam în Canal Park din Duluth, am observat că gheața se desprinsese de țărm și am simțit briza în spate”, scrie LaPointe pe Facebook. „Am anticipat că va avea loc o îngrămădire a gheții pe măsură ce stratul masiv de gheață întâlnea țărmurile, așa că m-am îndreptat spre Brighton Beach. Lacul cel mare nu a dezamăgit!”
Ea a filmat timp de aproximativ două ore, dar a sintetizat înregistrarea în videoclipul de 2 minute de mai sus. Este satisfăcător de urmărit, având calități meditative asemănătoare cu lava care curge. Priveliștile și sunetele au fost „incredibile”, conform lui LaPointe, care a înfruntat temperaturi ale aerului de până la minus 8 grade Fahrenheit (minus 22 grade Celsius) și minus 20 F cu senzația de vânt rece (minus 29 grade Celsius) pentru a înregistra scena. Rezultatele ei transmit o frumusețe stranie, dar sunt și uimitoare. Ce ar putea determina gheața să se comporte atât de ciudat?
Lacul Superior nu este doar cel mai mare dintre toate cele cinci Mari Lacuri; este suficient de mare pentru a le cuprinde pe celelalte patru la un loc, plus încă trei Lacuri Erie. Este, de asemenea, cel mai nordic dintre Marile Lacuri, așa că întinderi ale suprafeței sale tind să înghețe iarna, în ciuda dimensiunii sale uriașe. „Acesta este primul strat bun de gheață pe care l-am văzut pe lac anul acesta, la această extremitate”, îi spune LaPointe lui Garret Ellison de la MLive.
Gheața este concentrată de-a lungul țărmurilor Lacului Superior, așa cum se vede în această hartă din 16 februarie, de la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a SUA (NOAA):
O hartă a concentrației de gheață pe Lacul Superior la 16 februarie 2016. (Imagine: GLERL/NOAA)
Toată acea gheață avea o grosime medie de peste 2 centimetri (aproximativ 2,54 centimetri) pe 16 februarie, conform datelor NOAA, dar grosimea sa medie era mai aproape de 1 centimetru pe 13 februarie. Vânturi puternice suflau și dinspre sud-vest în acea zi, subliniază LaPointe, și acestea ar fi putut ajuta un strat mare de gheață să se desprindă.
„Patru ore de vânt constant de 19-24 km/h dinspre sud-vest au dus la mișcarea straturilor mari de gheață”, scrie ea. „Odată ce gheața s-a separat de țărm și a putut căpăta impuls cu vântul, s-a deplasat încet în direcția Brighton Beach.”
Vântul a slăbit pe măsură ce LaPointe filma, dar asta nu a oprit fulgii de gheață să-și croiască drum spre țărm. Piesele variau în grosime de la 0,6 la 7,6 cm, estimează ea, pe măsură ce se îngrămădeau în grămezi zimțate pe plajă. Indiferent exact cum s-a întâmplat acest lucru, oferă încă o dovadă a creativității neobișnuite a Maicii Naturi ca sculptor în gheață. Iar pentru LaPointe, este și o mărturie a frumuseții sălbatice a Lacului Superior — alias „Gitche Gumee”, o derivare a numelui nativ american al lacului.
„Sunt plină de uimire și hipnotizată de îngrămădirea gheții… și am petrecut ore întregi cufundată în priveliștile și sunetele unuia dintre fenomenele mele preferate de iarnă”, scrie ea. „Sper să vă placă această incursiune într-o experiență incredibilă de-a lungul țărmurilor Gitche Gumee!”
