Cât de des sunteți copleșiți sau confuzi de etichetele din magazin? Organic, non-OMG, comerț echitabil, fără cruzime … lista continuă. Pe măsură ce cresc îngrijorările legate de ce conțin produsele noastre, de unde provin și cum sunt fabricate, tot mai mulți oameni doresc transparență și sustenabilitate în ceea ce privește lucrurile pe care le cumpără.
Și nu se oprește la produsele din interior. Într-o lume conștientă de impactul ambalajelor de unică folosință și al deșeurilor asupra mediului, ceea ce este la exterior contează la fel de mult. Brandurile și producătorii știu că, dacă nu încetează să producă articole în mare parte nereciclabile, vor rămâne în urmă.
Este important ca etichetele ambalajelor să informeze și să educe, astfel încât publicul să poată alege branduri mai sustenabile. Cu toate acestea, lipsa unor definiții clare poate îngreuna înțelegerea exactă a semnificației acestor etichete, derutând cumpărătorul și deschizând calea către greenwashing.
Să aruncăm o privire mai atentă:
Bioplastic
Adesea reprezentate pe ambalaje (precum și pe alte articole de unică folosință, cum ar fi pahare pentru băuturi și tacâmuri) prin simboluri de frunze și variante ale benzii Mobius de reciclare, bioplasticele sunt pur și simplu definite ca materiale plastice derivate din materii prime naturale, regenerabile, spre deosebire de cele derivate din combustibili fosili, cum ar fi multe dintre materialele plastice pe care consumatorii le utilizează astăzi.
Porumbul, cartofii, orezul, tapioca, fibrele de grâu și zahărul se numără printre acestea, la fel ca și cochiliile de creveți, algele marine și algele. Deși capacitatea terenurilor agricole de a susține o producție robustă de bioplastice este discutabilă, „avantajul” sustenabil este că acestea compensează dependența de rezervele limitate de petrol.
Pentru a fi numit „bioplastic” în Statele Unite, un material trebuie să fie compus doar dintr-un anumit procent de material regenerabil. Definit de la produs la produs, sigiliul BioPreferred al Departamentului de Agricultură al SUA (USDA) cere ca ambalajele produselor să conțină un minim de 25% conținut bio-bazat, iar majoritatea procentului poate fi reprezentată de rășini plastice pe bază de combustibili fosili și alți aditivi sintetici.
Plastic biodegradabil sau compostabil
Subcategorii ale bioplasticelor sunt materialele plastice biodegradabile sau compostabile, care sunt adesea confundate incorect cu toate bioplasticele. Multe companii de bunuri de consum încep să utilizeze „plasticul” biodegradabil în ambalajele lor ca un fel de soluție magică pentru problema poluării cu plastic. Provocarea, însă, este că aceste ambalaje nu se descompun de fapt în condițiile reale în care este probabil să ajungă.
Dacă un ambalaj biodegradabil ajunge într-un coș de gunoi și ulterior într-o groapă de gunoi, va fi acoperit cu alte deșeuri și îi va fi blocat accesul la lumina soarelui și la fluxul de aer. În mediul înconjurător (adică la marginea drumului, în pădure sau chiar în ocean), există numeroase dovezi care sugerează că acest material nu se degradează așa cum ar trebui într-o instalație industrială de compostare.
Materialele plastice compostabile se vor descompune doar într-un loc de compostare la o rată consistentă cu alte materiale compostabile cunoscute, cum ar fi hârtia, deșeurile alimentare și resturile vegetale din grădină, într-o instalație industrială strict controlată, cu temperatura și microbii potriviți, nu în grămadă din curtea dumneavoastră.
Există un număr mic (dar în creștere) de instalații de compostare în lume, iar mulți consideră bioplasticele contaminanți. În plus, majoritatea bioplasticelor biodegradabile (categorisite ca plastic „alt tip” #7) nu sunt reciclabile la nivel municipal. Compostabilitatea materialelor plastice pe bază de plante este asemănătoare cu reciclabilitatea materialelor plastice pe bază de petrol; acestea vor fi procesate doar dacă soluțiile sunt accesibile. Așadar, îmbunătățirea viabilității lor va necesita sprijinul consumatorilor și o mai mare colaborare în industrie.
Plastic recuperat din ape
Un număr de companii de bunuri de consum au început să introducă produse și ambalaje care utilizează ceea ce este cunoscut sub numele de plastic recuperat din ape (ocean-bound plastic). Acesta este plastic colectat pe o rază de 50 de kilometri de o cale navigabilă, reprezentând un risc posibil de a ajunge în ocean, ceea ce se poate întâmpla în țările cu o gestionare deficitară a deșeurilor. Adesea comparabil cu plasticul colectat de la marginea drumului și abundent pentru colectare, plasticul recuperat din ape captează valoarea gunoiului care, în general, ar putea ajunge în ocean, dar nu se găsește neapărat în mediile marine.
Ușor diferit este materialul pe care divizia noastră de plastic de pe plajă și din ocean îl colectează direct din mediile marine, cum ar fi oceanele, plajele, râurile și lacurile, cu ajutorul ONG-urilor voluntare și al organizațiilor de curățenie. Plasticul colectat este de obicei degradat și, prin urmare, nereciclabile la nivel municipal. Prin parteneriate cu companii de bunuri de larg consum (CPG) din întreaga lume (inclusiv prima sticlă de șampon complet reciclabilă, fabricată din plastic de plajă pentru Head & Shoulders), și acesta a fost integrat în produse disponibile consumatorilor.
Material unic
Majoritatea ambalajelor de astăzi nu sunt reciclabile în mod tradițional din cauza complexității lor. Unele ambalaje flexibile (pungi, cutii cu termen lung de valabilitate și altele asemenea) sunt considerate reciclabile, dar un consumator obișnuit cu acces la o opțiune de reciclare ar putea să nu poată identifica tipul (tipurile) de plastic din care este făcut ambalajul. Așadar, producătorii de ambalaje încearcă să simplifice construcția ambalajului pentru a permite acceptarea acestuia la punctele de colectare din supermarketuri.
Deși această dezvoltare face reciclarea mult mai ușoară din punct de vedere tehnic, practicabilitatea este discutabilă din cauza constrângerilor legate de accesibilitate și participare. Acest material nu este reciclabil prin colectarea de la domiciliu și este acceptat doar la puținele puncte de depunere finanțate de lege și destinate reciclării pungilor de plastic; consumatorii aud „reciclabil” și cred că pot recicla acasă. Acest lucru provoacă confuzie în magazine și contaminare în fluxurile cu piețe finale deja slabe.
Lumea începe să conștientizeze faptul că, în esență, orice plastic care nu este reutilizat sau colectat pentru reciclare riscă să se alăture celor 10-20 de milioane de tone care se varsă anual în oceane. Orientarea mai multor materiale departe de a umple burțile peștilor sau de a se transforma în microplastice este un efort pe care companiile și consumatorii îl pot susține, de aceea trebuie să fie informați.
Putem privi lucrurile în felul următor: data viitoare când mergeți la cumpărături, orice ați cumpăra, încă două (articole) vor fi create. Unul pentru a-l înlocui pe cel cumpărat și unul pentru a semnala tendința. Pentru tot ce nu cumpărați, va exista un articol mai puțin, deoarece nu există nimic de înlocuit. Dacă alegeți branduri care depun eforturi pentru a gestiona resursele mai înțelept, votați pentru un viitor cu mai puține deșeuri.
