Nu este târgul obișnuit de știință atunci când câștigătorul în vârstă de 16 ani reușește să rezolve o criză globală a deșeurilor. Dar acesta a fost cazul la Târgul de Știință din Canada din luna mai a anului trecut, desfășurat în Ottawa, Ontario, unde Daniel Burd, un elev de liceu la Waterloo Collegiate Institute, și-a prezentat cercetarea despre microorganismele care pot biodegrada rapid plasticul.
Lui Daniel i-a venit o idee pe care se pare că doctorii în științe nu o exploraseră: Plasticul, unul dintre cele mai indestructibile materiale fabricate, se descompune în cele din urmă. Durează 1.000 de ani, dar se descompune, ceea ce înseamnă că trebuie să existe microorganisme acolo care să realizeze descompunerea.
Puteau acele microorganisme să fie crescute pentru a face treaba mai repede?
Aceasta a fost întrebarea lui Daniel, și a pus-o la încercare printr-un proces foarte simplu și ingenios, care a constat în scufundarea plasticului mărunțit într-o soluție de drojdie ce încurajează creșterea microbiană, și apoi izolarea organismelor celor mai productive.
Rezultatele preliminare au fost încurajatoare, așa că a continuat, selectând cele mai eficiente tulpini și încrucișându-le. După mai multe săptămâni de ajustări și optimizări ale temperaturilor, Burd a obținut o degradare de 43 la sută a plasticului în șase săptămâni, o realizare aproape de neconceput.
Cu 500 de miliarde de pungi de plastic fabricate în fiecare an și cu o zonă numită Peteaua de Deșeuri din Oceanul Pacific care devine tot mai extinsă pe zi ce trece, o metodă cu costuri reduse și netoxică pentru degradarea plasticului este visul ecologiștilor și, aș risca să spun, un start-up destul de bun. (Există cu siguranță metode pentru descompunerea plasticului, dar majoritatea sunt de natură chimică, nu organică, necesitând temperaturi înalte și aditivi chimici pentru a determina vaporizarea plastifianților. Au existat mai multe soluții de succes bazate pe bacterii dezvoltate la Departamentul de Biotehnologie din Tottori, Japonia, precum și la Departamentul de Microbiologie de la Universitatea Națională din Irlanda, dar ambele se aplică doar compușilor de stiren.)
Se înțelege de la sine că aceste descoperiri trebuie testate pentru a se asigura, de exemplu, că subprodusele descompunerii organice nu sunt cancerigene (ca în cazul metabolismului stirenului și benzenului la mamifere). Prelucrarea materialelor plastice prin aceste metode ar trebui, de asemenea, să fie conținută în medii strict controlate. Deci, nu, nu vorbim despre o panacee magică sau un paradis fără plastic, dar aplicarea inovatoare a microorganismelor pentru descompunerea celor mai problematice deșeuri ale noastre este, cu toate acestea, o descoperire științifică majoră.
Unul dintre cititorii noștri a semnalat un studiu interesant din 2004 realizat la Universitatea din Wisconsin, care a izolat o ciupercă capabilă să biodegradeze polimeri fenol-formaldehidă, considerați anterior a fi non-biodegradabili. Polimerii fenolici sunt produși la o rată anuală de 2,2 milioane de tone metrice pe an în Statele Unite pentru numeroase aplicații industriale și comerciale, inclusiv materiale plastice durabile.
Există doi elevi de liceu care au descoperit microorganisme consumatoare de plastic. Primul a fost Daniel Burd. Al doilea a fost Tseng I-Ching, o elevă de liceu din Taiwan.
