Paul Wheaton/Captură video
Am postat un videoclip de Paul Wheaton despre cum să construiești straturi înălțate „hugelkultur” înainte. Dar cu promisiunea seducătoare de a reduce considerabil, și posibil chiar de a elimina, nevoia de irigare, pare a fi un subiect demn de revizitat.
Dezvoltată de fermierul austriac de deal, Sepp Holzer, hugelkultur, în forma sa cea mai simplă, este un proces de adunare de bușteni, mărăciniș și altă biomasă densă în carbon, iar apoi construirea de grădini sub formă de straturi înălțate peste aceste grămezi, folosind sol vegetal și compost. Teoria este că biomasa se descompune lent în timp, hrănind plantele de deasupra cu nutrienți și oferind, de asemenea, un strat asemănător unui burete sub substratul de creștere – absorbind și eliberând apă plantelor după cum este necesar.
Paul Wheaton/Captură video
Așa cum am menționat într-un articol anterior despre hugelkultur, procesul poate fi dus la ceea ce pare a fi extreme relativ industrializate – folosind excavatoare și buldozere pentru a aduna biomasă pe distanțe uriașe.
Cel mai recent videoclip al lui Paul Wheaton explorează procesul puțin mai în detaliu, vizitând o operațiune hugelkultur proaspăt construită în Montana, despre care proprietarii susțin că nu a necesitat niciodată irigare. Este adevărat, plantele nu vor arăta prea mult ca o grădină pentru un horticultor tradițional (un comentator de pe YouTube a spus că pare că majoritatea cresc buruieni), dar o privire mai atentă sugerează că este vorba despre o plantare de policulturi comestibile care include dovlecei (squash și zucchini), ridichi, salată și o mulțime de alte culturi.
Desigur, ar fi interesant de știut ce fel de producție obțin acești oameni – și dacă cultivă pentru o operațiune comercială sau pentru propria lor subzistență. Policulturile de acest fel par a fi potrivite pentru consum personal – unde ai putea dori să culegi o frunză de salată de aici, un dovlecel de acolo. Dar mi se pare greu de conceput cum ar funcționa la nivel comercial, unde ai nevoie de un sistem eficient pentru a recolta culturi vandabile cam în același timp.
De asemenea, aș fi interesat să știu dacă există probleme cu „furtul” de azot de la plante pe măsură ce lemnul se descompune și dacă cineva a studiat emisiile de metan din astfel de straturi. (Descompunerea anaerobă creează metan. Metanul este un gaz puternic cu efect de seră.)
Are cineva vreo informație?
