Spania lansează o școală pentru păstorițe

V-ați imaginat vreodată să schimbați servieta și zgomotul traficului cu o bâtă de cioban și cu behăitul caprelor care se îndreaptă spre dealurile Spaniei rurale?

Dacă da, nu sunteți singuri. Când femeilor din Spania li s-a oferit șansa de a aplica pentru proaspăt lansata Școală pentru Păstorițe a Secolului 21, 265 dintre ele au profitat de ocazie. 

„Proiectul răspunde în mod clar unei nevoi existente în societatea noastră”, a declarat Susana Pacheco, mintea din spatele noii școli, pentru PlanetaNoastra, într-un e-mail. 

Școala este un proiect al Asociației Spaniole Împotriva Depopulării (AECD), o organizație dedicată revitalizării satelor rurale în declin din Spania. În ultimii 50 de ani, zonele rurale din Spania au pierdut 28 la sută din populație, după cum a raportat VOA luna aceasta. Acum există 6.800 de sate cu mai puțin de 5.000 de locuitori. Aceasta este o problemă pentru cunoașterea colectivă a țării, susține președinta asociației, Lídia Díaz.

„De fiecare dată când o casă se închide într-un sat, pierdem înțelepciunea pe care strămoșii noștri au acumulat-o prin experiențele lor”, a declarat Díaz pentru PlanetaNoastra, într-un e-mail. 

Scopul noii școli este de a combate această pierdere, în mod specific, prin împuternicirea femeilor care trăiesc deja la țară sau care doresc să locuiască acolo, a spus Pacheco, care conduce AECD în provincia Cantabria. 

Școala pentru păstorițe

Femeile au jucat de generații un rol important în viața rurală, dar acest lucru nu se reflectă în puterea lor economică. La nivel mondial, femeile acționează ca păstrătoare ale cunoștințelor agricole tradiționale și reprezintă aproximativ 43 la sută din forța de muncă rurală, conform unei postări pe blogul AECD. Cu toate acestea, ele reprezintă mai puțin de 20 la sută dintre proprietarii de terenuri și doar 13 la sută dintre factorii de decizie din mediul rural. În Spania, situația nu este mult mai bună. Femeile reprezintă mai mult de o treime din lucrătorii din fermele familiale ale țării, dar reprezintă doar 26 la sută dintre șefii întreprinderilor rurale, a declarat Pacheco pentru PlanetaNoastra. 

„Ele continuă să rămână în umbră”, a spus ea. 

Ideea din spatele școlii este de a oferi femeilor abilitățile necesare pentru a-și lansa propriile întreprinderi rurale și, prin urmare, a regenera mediul rural. 

„Dacă dorim ca satele noastre să nu mai piardă oameni, ca generațiile mai în vârstă să fie înlocuite și ca lumea rurală să atingă sustenabilitatea economică și socială, prezența femeilor pentru a oferi sprijin social și a stimula noi activități este fundamentală”, a spus Pacheco.

În acest scop, păstorițele în formare vor primi 460 de ore de lecții online și 255 de ore de instruire practică în regiunea spaniolă Cantabria, unde se va baza școala. Cursurile practice vor fi predate de păstori și producători locali. Femeile vor învăța cum să crească oi, vaci, capre, cai, porci și animale de fermă, precum și alte abilități importante pentru agricultura durabilă a secolului 21. Cursurile vor include apicultură, lucrul cu plante naturale și turism durabil.

O parte din conceperea unei școli special pentru femei înseamnă să o facem prietenoasă cu familia, a spus Pacheco. Spre deosebire de alte cursuri rurale, școala va oferi burse, astfel încât copiii să poată beneficia de îngrijire în timp ce mamele lor studiază. 

Școala nu a început încă. Organizatorii au deschis înscrierile la sfârșitul lunii decembrie și le-au închis la jumătatea lunii februarie. Ei sunt acum în proces de obținere a finanțării pentru 30 de studenți, care vor forma prima clasă. Dar, odată ce școala va începe, organizatorii speră că va semnala și un nou început pentru Spania rurală. 

„Așa cum am spus, „De fiecare dată când o casă se închide într-un sat, pierdem înțelepciune”, acum spunem, „De fiecare dată când o casă se deschide într-un sat, gestionăm mai bine peisajul””, a scris Díaz.

Zone rurale durabile

Această gestionare a peisajului rural este o componentă importantă a viziunii școlii. Aceasta își propune nu doar să revitalizeze zonele rurale și să împuternicească femeile în agricultură, ci și să o facă într-un mod care funcționează cu, mai degrabă decât împotriva, planetei. O parte din înțelepciunea pierdută atunci când oamenii abandonează zonele rurale, a explicat Díaz, este cunoașterea unui tip de agricultură mai în armonie cu mediul înconjurător. De exemplu, diversitatea semințelor care s-au adaptat la soluri specifice de-a lungul timpului se pierde atunci când fermierii pleacă și încetează să le mai planteze.

Femeile vor fi instruite în mod specific în creșterea extensivă a animalelor. Acesta este un tip de agricultură definit în opoziție cu agricultura intensivă a fermelor industriale, așa cum a explicat YaleGlobal Online. Creșterea extensivă a animalelor se caracterizează prin productivitatea sa scăzută pe animal și prin suprafața mai mică pe care o necesită. Dincolo de amprenta sa generală mai mică, oferă avantaje ecologice distincte, așa cum a explicat Pacheco.

1. Combate schimbările climatice: În timp ce animalele pot contribui la emisiile de gaze cu efect de seră prin eliberarea de metan, acest lucru poate fi compensat prin creșterea lor pe pășuni. Pășunile bine gestionate sechestrează de fapt carbonul. În plus, creșterea extensivă a animalelor pune accentul pe utilizarea raselor autohtone care sunt adaptate în mod special la ecosisteme specifice, astfel încât necesită mai puțină energie și resurse pentru a le crește.
2. Promovează biodiversitatea: Animalele de pășune fertilizează plantele native și, de asemenea, dispersează semințele care se lipesc de labele, lâna și blana lor. 
3. Combate incendiile de vegetație: Spania, la fel ca multe alte părți ale lumii, se confruntă cu incendii mai frecvente și mai extreme pe măsură ce temperaturile cresc și precipitațiile scad. Interesant este că această creștere a coincis și cu pierderea terenurilor agricole din țară. Animalele care pasc rod materia vegetală care altfel ar alimenta aceste flăcări – oile, de exemplu, pot mânca două până la trei kilograme de vegetație uscată pe zi.
4. Alimente mai sănătoase: La nivel de sănătate publică, produsele creșterii extensive a animalelor sunt benefice pentru consumul uman și pot oferi nutriție, conservând în același timp ecosisteme importante, fără a le distruge. 

„Creșterea extensivă a animalelor este un element cheie în tranziția către o economie verde”, a spus Pacheco. 

Cu toate acestea, unii ar putea susține că ar fi mai bine pentru lumea naturală ca locuitorii Spaniei să continue să se adune în orașe, lăsând satele să fie revendicate de sălbăticie. Ecologistul E.O. Wilson, de exemplu, a argumentat pentru protejarea a jumătate din uscatul și oceanul lumii și concentrarea populației umane în cealaltă jumătate. Susținătorii acestei viziuni s-ar putea să nu considere satele golite ale Spaniei un lucru atât de rău.

„Multe sate au acum populații sub o mie de locuitori și continuă să se micșoreze pe măsură ce majoritatea tinerilor pleacă”, a scris autorul de ficțiune climatică Kim Stanley Robinson pentru The Guardian în sprijinul planului lui Wilson. „Dacă aceste locuri ar fi redefinite (și re-prețuite) ca devenind util goale, ar exista muncă de îngrijitor pentru unii, muncă de paznic de vânătoare pentru alții, iar restul ar putea merge la orașe și ar putea intra în ritmul principal al lucrurilor.”

Díaz, însă, are o viziune diferită. Ea a argumentat că, în trecut, oamenii au reușit să modifice peisajul fără a-l distruge sau a epuiza solurile și acviferele, generând biodiversitate în același mod în care o fac animalele care pasc. Problema a fost impulsul industrial de a exploata terenul pentru productivitate maximă în prezent, dar Díaz crede că putem învăța din trecut, încorporând în același timp noi tehnici pentru a face viața rurală cu adevărat durabilă. 

„Există un concept care este uitat și care ne vine din mediul rural”, a scris ea. „Noi, ca oameni, aparținem și trăim pe această planetă. Suntem una dintre speciile care o locuiesc.”