Relația intersecțională dintre oameni și natură este un teren fertil pentru tot felul de creativitate și introspecții. Acestea pot fi de natură științifică și inovatoare, cum ar fi utilizarea principiilor biomimetismului pentru a crea invenții utile, sau utile din punct de vedere agricol, cum ar fi utilizarea strategiilor permaculturale pentru a stimula productivitatea solului și producția de alimente. Sau, conexiunea om-natură ar putea fi un pic mai contemplativă și artistică, determinându-ne să reflectăm la un nivel mai profund asupra modului în care forțele naturale ne afectează viețile.
Ca cineva care explorează joncțiunea uneori tensionată dintre artefactele create de om și viața vegetală abundentă a naturii, sculptorul australian Jamie North se încadrează în ultima categorie. Ca și creator al unor forme arhitecturale zvelte, zimțate, realizate dintr-o combinație de ciment, deșeuri de marmură, zgură de oțel, cenușă de cărbune și materie vegetală vie, opera lui North pare să meargă cu măiestrie pe linia uneori neclară dintre artificial și natural și dintre alte dicotomii precum „progres și colaps, industrie și ruină, melancolie și triumf.”
Datorită alegerii sale de materiale – o parte dintre acestea sunt subproduse industriale recuperate – sculpturile lui North par să înceapă solide la bază, înainte de a părea să se fărâmițeze pe măsură ce se ridică treptat, aparent depășite de profuzia de plante precum brândușe de primăvară, viță-de-vie de cangur și smochini Port Jackson care răsar din interiorul lor.
Este o juxtapunere interesantă și o iluzie instructivă, așa cum explică North pe site-ul său:
Deși sculpturile pot părea simple, ele au de fapt multă gândire și efort meticulos în spate. Procesul creativ al lui North începe prin modelarea ideii pe hârtie sau într-un program de calculator.
Apoi, se construiesc armături de oțel de susținere dacă sunt necesare și se realizează un cofraj, de obicei din placaj sau carton. Ulterior, se fac matrițe mai detaliate din lut și agregatele mai mari care vor ajunge să fie expuse în lucrarea finală.
Așa cum explică North în acest interviu pentru Aesthetica, aceste cofraje și matrițe funcționează ca un fel de formă sculpturală „negativă”, care are o mare influență asupra amprentei tridimensionale „pozitive” finale:
În mod similar, se acordă multă atenție selecției plantelor care populează aceste forme industriale reciclate. De exemplu, în seria sa sculpturală Rock Melt (așa cum se vede în imaginea principală de sus), care prezintă piloni înalți, spiralizați, împletiți cu viață vegetală, North a ales să folosească o plantă indigenă Australiei numită wonga wonga vine (Pandorea pandorana). Tendința acestei specii de viță-de-vie lemnoasă de a se cățăra se potrivește perfect cu verticalitatea formelor create de om. În plus, vița-de-vie wonga wonga este răspândită în diversele ecosisteme din Australia și apare proeminent ca o sursă semnificativă din punct de vedere cultural și tehnologic de mitologie și materiale extrem de flexibile pentru fabricarea uneltelor pentru mulți dintre aborigenii Australiei.
North spune:
În cele din urmă, North spune că opera sa invită privitorul să se oprească și să privească mai atent. Este un apel tangibil de a considera mai profund relația adesea dificilă dintre lumea oamenilor și lumea naturală, care ar putea fi mai nedefinită decât am crede:
Pentru a vedea mai multe, vizitați Jamie North.
