David Chipperfield a transformat o grămadă de moloz într-o capodoperă de renovare și reabilitare.
Suntem de mult timp fani ai mantrei lui Carl Elefante „cea mai verde clădire este cea care există deja” și am promovat renovarea, restaurarea, revitalizarea și reutilizarea clădirilor. Dar la Muzeul Neues din Berlin, David Chipperfield a demonstrat o abordare cu totul nouă a reconstrucției. Proiectul a fost finalizat în 2009, dar am avut ocazia să-l vizitez într-o călătorie recentă la Berlin.
Exteriorul muzeului după bombardament/Domeniu PublicMuzeul Neues, proiectat inițial de Friedrich August Stüler în 1855, a fost aproape complet distrus de bombardamente în al Doilea Război Mondial. Se afla pe Insula Muzeelor, care a ajuns pe partea estică a Zidului Berlinului, și din anumite motive a fost lăsat în ruină în loc să fie demolat. După căderea zidului și reunificarea orașului, David Chipperfield a câștigat un concurs de design pentru a-l restaura, cu excepția faptului că nu a realizat o restaurare tradițională la ceea ce fusese înainte, ci a construit, în esență, peste ruină. Acest lucru nu a mulțumit pe toată lumea. Potrivit lui Michael Kimmelman, care a scris în New York Times, mulți germani s-au opus la ceea ce au numit „nostalgia ruinelor” și doreau să fie reconstruit așa cum fusese.
Dar muzeul domnului Chipperfield arată atât de frumos și este atât de elocvent încât scurtcircuitează îndoiala și critica. Germanii care s-au plâns de-a lungul anilor de „nostalgia ruinelor” (ei erau adevărații nostalgici) au spus că țara, prin asociere cu un astfel de sit simbolic, nu ar trebui să rămână ostatică celui mai grav episod din istoria Germaniei. Mai bine, au argumentat ei, să se reconstruiască Muzeul Neues așa cum arăta inițial, de la zero, fără toate găurile de gloanțe și coloanele putrezite.
Jonathan Glancey reia tema în The Guardian:
Și ce lucrare a fost. Iată scara centrală așa cum a fost construită inițial:
Scara mare originală/Domeniu Public
Iată cum arăta, după bombardament:
Scară după bombardament/Domeniu Public
Cu molozul curățat:
Casa scării curățată, prin David Chipperfield/prin
Așa cum a fost reconstruită de Chipperfield, cu cărămida expusă pe laterale și noua sa scară inserată:
© David Chipperfield
Fotografia mea de la capătul de sus al scărilor, privind înapoi.
Lloyd Alter/ vedere de la capătul de sus al scărilor/CC BY 2.0
În alte părți ale clădirii, fragmente au fost recuperate din moloz și reasamblate. Aici era o structură spectaculoasă de cupole construite pe cadre de fier:
Lloyd Alter/ Cupole pe cadre metalice/CC BY 2.0
Aici au fost reasamblate cu bucăți de frescă:
© David Chipperfield
Mi-aș fi dorit să fi făcut mai multe fotografii, dar semnificația a ceea ce am văzut nu mi-a intrat cu adevărat în cap până după ce am plecat și m-am gândit la asta o vreme.
Lloyd Alter/ coloană cu găuri de gloanțe, tencuială și cărămidă/CC BY 2.0
Pot înțelege de ce unii ar putea crede că acest tip de restaurare este puțin prea personal, un amestec de ruină și găuri de gloanțe. Dar este atât de evocator, ridicându-se din morți. Kimmelman a gândit la fel, remarcând că „Muzeul Neues nu este exact Lazăr, dar este aproape un miracol. Și, odată cu el, Berlinul are una dintre cele mai frumoase clădiri publice din Europa.”
© Staatliche Museen zu Berlin
Este, de asemenea, una dintre cele mai frumoase și provocatoare restaurări pe care le-am văzut vreodată, oriunde.
