Arborele de chiparos Leyland, sau Cupressocyparis leylandii, cu creștere rapidă, depășește rapid spațiul disponibil într-o curte obișnuită, dacă nu este tuns corespunzător și regulat. Acești arbori au potențialul de a crește până la 18,3 metri înălțime. Nu sunt un arbore practic de plantat ca gard viu pentru curți mici, la distanțe strânse de 1,8 până la 2,4 metri. Spațierea strânsă a plantei înseamnă că trebuie să dedicați mult timp și efort tăierii constante.
Chiparosul Leyland este un conifer cu o durată de viață scurtă, având o speranță de viață tipică de 20 până la 25 de ani, și va trebui în cele din urmă îndepărtat. Chiar și arborii spațiați corespunzător, lăsați să crească, pot avea un suport radicular limitat și sunt expuși riscului de a fi doborâți în timpul vânturilor puternice dacă sunt plantați în soluri umede. Luați în considerare munca necesară pentru a întreține un chiparos Leyland înainte de a-l planta.
De ce să nu plantați chiparos Leyland?
Un studiu asupra chiparosului Leyland, realizat la Universitatea din Tennessee, a indicat că o mare parte din daunele suferite de acești arbori sunt de natură ecologică și nu sunt întotdeauna cauzate direct de o boală sau un insecticid. Studiul a arătat că stresul provocat de o iarnă aspră poate cauza „uscarea sporadică a ramurilor” în rândul chiparoșilor Leyland. Centrul pentru Casă și Grădină al Extensiei Cooperative Clemson indică seceta drept cauză a susceptibilității chiparosului Leyland la anumite infecții fungice și boli.
Chiparoșii Leyland se dezvoltă în arbori mari, maturi, atingând peste 18,3 metri înălțime, cu o lățime potențială de peste 6 metri. Atunci când sunt plantați ca garduri vii la distanțe strânse, mai puțin de 3 metri, va exista o luptă majoră pentru nutrienți și umbră. Când acele capătă o culoare maro sau cad, arborele reacționează la stresul ambiental.
Arborii de chiparos Leyland nu tolerează bine multe boli și insecte, mai ales când sunt prezenți factori de stres ecologic. Spațierea și solul pot crea un mediu care poate provoca stres viitor acestor arbori. Plantarea chiparosului Leyland prea aproape unul de altul sau prea aproape de alți arbori și structuri care îi umbresc poate diminua vigoarea și crește pagubele provocate de dăunători.
Îngrijirea unui arbore existent
Eliminarea stresului hidric la chiparosul Leyland prin tehnici de udare poate contribui la reducerea apariției bolilor de cancer. În special, chiparosul Leyland este susceptibil la cancerul Seiridium. Nu există niciun control pentru această boală în afară de tăierea părții infectate a plantei.
Udarea este un angajament pe termen lung pentru proprietarul de chiparos Leyland. Acești arbori ar trebui udați în orice perioadă de vreme uscată și ar trebui să primească cel puțin 2,5 centimetri de apă pe săptămână. Turnați apa la baza arborelui și nu pulverizați apă pe frunziș cu aspersoare sau tehnici de udare care pot cauza diverse boli ale copacilor.
Pe măsură ce acești arbori îmbătrânesc și își pierd frunzișul inferior, luați în considerare îndepărtarea individuală a chiparosului Leyland pe măsură ce se deteriorează și înlocuiți fiecare cu un arbore veșnic verde, cum ar fi mirtul cerat.
