Este doar un singur cuvânt. Dar spune totul. Reciclarea fierului vechi și a altor materiale era extrem de importantă; se folosește mult oțel și aluminiu în nave, avioane și tancuri, iar fabricile funcționau la capacitate maximă.
Consiliul pentru Producția de Război nu s-a sfiit să pună asta într-un poster.
Majoritatea posterelor reale despre colectarea materialelor reciclabile erau destinate fermierilor și industriei, așa că tindeau să aibă un motiv mai grafic și militarizat; fierul vechi colectat merge la război și doboară avioane inamice…
și submarine…
și tunuri.
Erau un pic mai subtile pe frontul de acasă, colectând mult mai mult decât doar metal. Aproape totul putea fi refolosit și reciclat.
Puteai contribui cu conservele de tablă, care pe atunci aveau în mare parte etichete de hârtie, așa că trebuia să faci mai mult decât să le arunci în coș.
Dar toată lumea o făcea.
Grăsimea și uleiul sunt din nou valoroase, pe măsură ce oamenii le transformă în biodiesel. Pentru a face asta, trebuie să separe glicerina; În timpul războiului, glicerina era cea necesară pentru a fabrica explozibili.
Lucruri puternice!
Așa cum notează acest poster, majoritatea sticlelor de lapte sau băuturi răcoritoare erau returnate oricum pentru garanție. Cu toate acestea, oamenii trebuiau în continuare încurajați.
Era la fel și în industrie; butoaiele erau refolosite, dar cu cât erau returnate mai repede, cu atât era nevoie de mai puține.
Cea mai mare parte a cauciucului provenea la acea vreme din plantațiile de cauciuc natural, multe dintre ele strategice și aflate peste oceane. Reciclarea cauciucului (și minimizarea șofatului) erau critice.
Nu era doar în America; în Marea Britanie, toată lumea a contribuit.
Și în Canada de asemenea.
Regula generală de atunci, care se aplică și astăzi, este ca oamenii pur și simplu să nu risipească. Mesajul putea fi transmis prin postere ingenioase ca acesta, realizate din instrumente de desen.
Sau prin postere extrem de serioase și exagerate ca acesta. Fără niciun pic de umor aici!
Mesajele sunt încă relevante și încă sunt reinterpretate, precum acesta de la designerul din Portland Joe Wirtheim de la Grădina Victoriei de Mâine.
