Din cauza pandemiei, mulți sunt îngrijorați în aceste zile cu privire la viitorul orașelor noastre, despre cum atât de mulți bogați și chiar și cei nu atât de bogați au părăsit orașul și caută locuri de locuit în suburbii și orașe mici. Alții sunt îngrijorați că nu se vor mai întoarce, că biroul așa cum îl știam este mort și că toți bogații sunt perfect fericiți lucrând din birourile lor de lux de acasă din Connecticut sau chiar Miami. Într-o postare recentă, Suburbiile înfloresc?, l-am citat pe Christopher Mims, care crede că ne aflăm într-un punct de cotitură tehnologic în care oamenii nu se vor mai întoarce la birou și îi vor lăsa pe alții în urmă:
Comentariul lui Mims mi-a amintit de o postare de la începutul acestui an despre cum bogații au părăsit întotdeauna orașul când erau epidemii și pandemii. Allison Meier a scris în Jstor Daily la începutul acestui an: În epidemii, bogații au fugit întotdeauna cu subtitlul „Săracii, neavând de ales, au rămas.” Ea scrie:
Când am scris despre cum pandemia a dat un impuls turbo schimbărilor în modul în care lucrăm (vezi: Orașul de 15 minute și întoarcerea biroului satelit) am primit multe critici pentru că aș fi un susținător al sfârșitului centrului orașului, ceea ce nu sunt. Pur și simplu nu cred că cineva ar trebui să se târască până în centrul orașului în oră de vârf pentru a face o treabă pe care o poate face perfect bine acasă sau aproape de casă. Orașele vor evolua, se vor schimba și se vor adapta, poate cu mai mulți oameni locuind acolo în loc să facă naveta. Allison Meier a descris cum pandemiile au schimbat orașele înainte:
Când bogații s-au mutat spre nord, instituțiile care îi sprijineau pe bogați s-au mutat odată cu ei. „Instituțiile financiare relocate s-au grupat pe Bank Street, care încă poartă acest nume astăzi.” Orașul și cetățenii săi s-au adaptat.
Steve Levine a scris recent un articol înfricoșător intitulat Munca la distanță ucide economia de birou ascunsă, în valoare de un trilion de dolari în care descrie cum pierderea lucrătorilor de birou va ucide magazinele de încălțăminte, locurile de unde poți lua mâncare la pachet și întreaga infrastructură de sprijin, menținută angajată de toți acei lucrători de birou.
Sau poate, la fel ca în Greenwich Village în 1822 sau în orice suburbie din 1960, ei vor urma banii și îi vor hrăni și distra acolo unde oamenii locuiesc și lucrează acum, și nu vor trebui să călătorească atât de departe pentru a face asta. De aceea am crezut că această pandemie ar putea revitaliza străzile noastre principale și orașele mici, menționând:
„Lucrătorii de birou merg adesea la cumpărături la prânz, merg la sală înainte de muncă, merg la curățătorie sau ies cu un coleg la prânz. Oamenii trebuie să iasă din birou doar pentru a ieși din birou și probabil vor simți la fel despre biroul lor de acasă. Acest lucru ar putea duce la o creștere dramatică a clienților pentru afacerile și serviciile locale din cartierele locale.”
Orașele noastre nu vor fi ucise de această pandemie; ele sunt în continuare magneți pentru tineri, pentru diferiți, pentru creativi. Așa cum notează Arwa Mahadawi în Guardian:
Și dacă bogații de acolo, din Connecticut, nu se plictisesc și nu vor să se întoarcă în oraș, copiii lor sigur o vor face. Mahadawi concluzionează:
Orașele nu sunt pentru toată lumea și nici nu au fost vreodată pentru toată lumea. Ele evoluează și se adaptează și pot fi mult mai mult decât un simplu loc unde să parchezi angajații de birou.
