Eforturile timpurii de conservare au eșuat în salvarea turului european, o bovină masivă cornută care odată cutreiera Europa și Asia. Ultimul tur european a murit, potrivit relatărilor, în 1627, în ciuda protecției oferite de familia regală poloneză, care a oferit stimulente cetățenilor care au ajutat turma rămasă să supraviețuiască iernii aspre. Doar fosile, povești și picturi rupestre primitive au rămas ca amintiri ale domniei grandioase a acestor animale nobile.
De câțiva ani, un grup de ecologiști și oameni de știință lucrează pentru a readuce turul european. Efortul derivă din observațiile că rasele moderne de vite mai mici sunt prost adaptate la „rewilding” sau readucerea la starea inițială a zonelor rezervate în acest scop. Rasele adaptate agricol nu pot pășuna la fel de eficient în zonele cu vegetație densă și au puține apărări împotriva prădătorilor naturali, cum ar fi lupii europeni.
Grupul a avut ideea de a inversa selecția artificială care a dus la efectivul agricol modern. Multe dintre genele turului european rămân ascunse în ADN-ul animalelor moderne, în special în rasele „tradiționale” mai primitive păstrate în diverse părți ale Europei. S-a născut Project TaurOs. Obiectivul: recrearea unui animal cât mai asemănător cu turul european prin scoaterea la iveală a acestor gene ascunse, fără utilizarea ingineriei genetice.
De când proiectul a fost prezentat publicului, echipa a continuat să încrucișeze specii primitive de vite care seamănă cel mai mult cu turul european, pentru a selecta caracteristici mai apropiate de cele ale turului european într-o nouă rasă de vite. Un vițel născut dintr-o vacă gri maghiară și un taur Sayaguesa chiar înainte de Crăciun marchează începutul unui alt plan de reproducere care caută bestia mitică a trecutului Europei. Experții încearcă să accelereze programul prin limitarea dimensiunii efectivelor de reproducție, dar estimează că vor fi necesari cel puțin zece ani pentru a ajunge la un profil genetic similar cu cel al turului european.
Ei sunt ajutați de studii științifice, care examinează similaritatea genetică între ADN-ul turului european și vacile existente, precum și pe fluxul de material genetic de la turul european sălbatic prin încrucișare cu vitele domesticite timpurii. Această nouă perspectivă științifică a fost posibilă prin secvențierea genomului complet al turului european dintr-o fosilă în 2015.
Acest proiect stârnește opinii diferite. Pe de o parte, cum știm dacă aducerea unei vaci vechi într-o lume nouă va funcționa pentru vacă sau pentru ecosistemul pe care încercăm să îl restaurăm, cu atât mai puțin ce s-ar putea întâmpla dacă rasa scapă din limitele parcurilor rewilding rezervate pentru bunăstarea lor? Pe de altă parte, gândul de a anula daunele pe care le-a provocat omenirea echilibrului sau ecosistemului original îi atrage pe vizionari să încerce acest proiect.
Europa a obținut succese documentate în eforturile de rewilding, iar reintroducerea în curs de desfășurare a bizoniului european aproape dispărut, recuperat din populațiile rămase în grădini zoologice, oferă un precedent pentru speranța mai ambițioasă ca magnificul tur european să se întoarcă din extincție pentru a cutreiera din nou continentul eurasiatic, chiar dacă numai în zone rezervate pentru el.
