De obicei, atunci când se discută despre rapoartele Panelului Interguvernamental al ONU pentru Schimbări Climatice (IPCC), accentul tinde să fie pus pe politici, politică, tehnologie și negocieri internaționale. Totuși, o nouă versiune, scursă, a unui viitor raport IPCC aruncă o lumină asupra acelei dezbateri vechi, perene și oarecum frustrante despre dacă schimbarea comportamentală sau schimbarea sistemică este ceea ce contează.
Raportul în cauză—de la Grupul de Lucru III al IPCC—este programat să apară în martie 2022, dar a fost scurs de un grup numit Scientist Rebellion de teamă că versiunea finală ar putea fi atenuată de negocierile politice la nivel guvernamental. Iată cum și-au descris acțiunile:
O mare parte din raport pătrunde în profunzime în dezbaterile menționate anterior despre tehnologie și politici și include afirmații importante care confirmă multe dintre cele pe care le știam deja, precum:
- Emisiile de gaze cu efect de seră vor trebui să atingă un vârf până în 2025 pentru a evita colapsul climatic.
- Cei mai bogați 10% din lume cauzează peste o treime din emisiile globale.
- Acțiunea întârziată crește provocările legate de fezabilitatea economică și societală după 2030.
Secțiunile despre schimbarea comportamentală, însă, au atras atenția multor oameni. Mai exact, două afirmații pe care unii le-ar putea considera contradictorii oferă un argument care va fi familiar pentru mulți. În primul rând, se spune foarte clar că schimbarea individuală și voluntară nu va fi suficientă pentru a ne salva:
Asta nu înseamnă, totuși, că schimbarea comportamentală nu contează. Contează doar din motive cu totul diferite față de cele discutate de obicei. (Sună cunoscut?) Iată a doua afirmație cheie din raport:
Raportul continuă sugerând că schimbările bazate pe comportament, cum ar fi reducerea călătoriilor cu avionul, ajustarea temperaturilor de încălzire și răcire, trecerea la transportul public și opțiuni de călătorie activă ar putea oferi economii de până la 2 Gt echivalent CO2 până în 2030, și că o trecere la diete mai centrate pe plante ar putea reduce cu 50% emisiile din dieta medie occidentală.
Totuși, iată problema: trebuie să separăm ideea că urmărirea schimbării comportamentale înseamnă întotdeauna apelarea la indivizi să își schimbe comportamentul. Raportul clarifică, de asemenea, că există economii mult mai mari de obținut din reducerile de emisii „din partea cererii”, ceea ce adesea înseamnă schimbare comportamentală; dar prin politici, design și inginerie care fac opțiunile cu emisii scăzute norma. Raportul sugerează, de exemplu, că o treime din economiile de emisii în sectorul transporturilor ar putea fi obținute prin promovarea orașelor compacte, co-localizarea locuințelor și birourilor și alte ajustări infrastructurale care fac dependența de mașină mai puțin proeminentă.
În același mod în care afacerile, organizațiile și orașele pot face consumul de carne mai puțin ușor și mai puțin comun, există probabil oportunități aproape peste tot pentru a încuraja și promova schimbarea comportamentală—nu prin a ne face vecinii să se simtă vinovați sau a-i implora, ci prin reconfigurarea mediilor care, în cele din urmă, ne modelează comportamentele în primul rând.
Trebuie să notăm că un raport scurs este un raport scurs. Și având în vedere faptul că există un proces complex de revizuire și negociere, raportul final va arăta mult diferit față de ceea ce discutăm aici. Va fi întotdeauna greu pentru lumea exterioară să judece ce schimbări sunt făcute din motive valide, științifice, și care sunt rezultatul politicii, politicilor și diplomației. Acest incident oferă, totuși, o privire sub capotă la ceea ce spun unii oameni de știință—și, de asemenea, la cât de mult sunt dispuși să încalce regulile pentru a trage un semnal de alarmă.
În cele din urmă, foarte puține se schimbă în legătură cu sarcina pe care fiecare dintre noi o are în față, care este să găsim oportunitățile specifice, unice pe care le avem pentru a modela societatea din jurul nostru—și apoi să prindem acele oportunități cât de puternic putem.
