Un raport ONU îngrijorător a constatat că aproape 90% dintre subvențiile acordate anual fermierilor din întreaga lume sunt dăunătoare pentru oameni și planetă. Sprijinul agricol adaugă combustibil la flacăra crizei climatice, contribuie la distrugerea mediului, dăunează sănătății oamenilor și sporește inegalitățile prin excluderea întreprinderilor mici.
Acest raport, publicat de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP), acoperă subvențiile din 88 de țări pentru care sunt disponibile date fiabile.
Qu Dongyu, directorul general al FAO, a numit acest raport un „semnal de alarmă”. Guvernele din întreaga lume, a spus el, trebuie să „regândească schemele de sprijin agricol pentru a le face adecvate scopului transformării sistemelor noastre agro-alimentare și a contribui la cele patru îmbunătățiri: o nutriție mai bună, o producție mai bună, un mediu mai bun și o viață mai bună.”
Susținerea sistemelor agricole dăunătoare
Raportul a scos în evidență 87% din cele 540 de miliarde de dolari cheltuiți anual pe subvenții agricole între 2013 și 2018, care au fost considerate „dăunătoare” într-o serie de moduri. Subvențiile pentru îngrășăminte și pesticide contribuie la degradarea ecosistemelor și la pierderea biodiversității, iar astfel de substanțe pot constitui adesea o amenințare imensă pentru sănătatea umană. Stimulentele de preț pentru anumite produse sau culturi, precum și subvențiile distorsionate la export și tarifele de import, cresc disparitățile de bogăție între națiunile dezvoltate și lumea în curs de dezvoltare.
Marco Sanchez, director adjunct al FAO și unul dintre autorii acestui raport, a salutat o aliniere crescută la obiectivele Acordului de la Paris privind Schimbările Climatice în SUA și în alte părți; dar a avertizat că „nu există nicio șansă ca aceștia să atingă acele obiective climatice dacă nu abordează industriile alimentare.”
El a subliniat, de asemenea, rolul pe care l-au jucat subvențiile în promovarea consumului excesiv de carne în națiunile bogate și a culturilor de bază cu nutriție scăzută în cele mai sărace. Subvențiile agricole contribuie la degradarea naturii și la crearea condițiilor actuale, în care două miliarde de oameni din întreaga lume nu își permit o dietă sănătoasă.
Joy Kim, de la UNEP, a rezumat problema. „Agricultura contribuie cu un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră, 70% din pierderea biodiversității și 80% din defrișări.” Angajamentele financiare internaționale pentru schimbările climatice au fost de 100 de miliarde de dolari pe an și 5 miliarde de dolari pe an pentru defrișări. Ea a continuat: „Dar guvernele oferă 470 de miliarde de dolari [sub formă de sprijin agricol] care au un impact dăunător enorm asupra climei și naturii.”
Viitorul subvențiilor agricole
Așa cum subliniază raportul, există un mare potențial de a reorienta sprijinul agricol pentru a transforma sistemele alimentare. În loc să împiedice progresul către Acordul de la Paris și Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, mecanismele de sprijin pentru agricultură ar putea fi utilizate pentru a ajuta redresarea economică după pandemie și pentru a stimula o schimbare sustenabilă, echitabilă și eficientă în industria agricolă.
UE va plăti 387 de miliarde de euro (453 de miliarde de dolari americani) subvenții agricole din 2021 până în 2027, dar eurodeputații ecologiști din Bruxelles au afirmat că o reformă planificată nu reușește să alinieze agricultura cu obiectivele UE privind schimbările climatice. Subvențiile agricole vor fi legate de conformarea cu regulile de mediu, iar țările trebuie să aloce 20% din plățile către fermieri din 2023-2024 și 25% din 2025-2027 pentru „scheme ecologice” care protejează mediul. Dar „schema ecologică” nu a fost definită clar, iar activiștii și unii legislatori susțin că regulile de mediu nu au rigoare sau sunt voluntare.
Sanchez susține că reformarea sprijinului agricol în fața intereselor consacrate este o provocare majoră. Dar acest lucru poate fi realizat prin explicarea costurilor pentru guverne, prin cererea consumatorilor pentru produse mai bune și prin încetarea de către instituțiile financiare a oricărui credit pentru activități dăunătoare.
Un raport separat al World Resources Institute, publicat în august anul acesta, a vorbit despre necesitatea urgentă de a reinvesti subvențiile agricole publice în restaurarea terenurilor, adăugând la înțelegerea tot mai largă că direcționarea subvențiilor către tehnici agricole cu emisii reduse de carbon, precum agrosilvicultura, poate îmbunătăți securitatea alimentară globală și proteja ecosistemele vulnerabile.
Dacă reforma subvențiilor agricole nu are loc, conform autorilor acestui raport, „subvențiile vor face inutile vaste suprafețe de teren sănătos.” Iar până în 2050, riscăm să nu putem hrăni populația mondială de 10 miliarde.
Daunele cauzate naturii de regimurile de subvenții agricole, conform unei analize recente, se ridică la 4 până la 6 trilioane de dolari. Iar costurile umane ale sistemelor actuale sunt, de asemenea, clare. Dar o reformă urgentă a sprijinului financiar agricol poate orienta schimbarea în direcția corectă.
