Saul Griffith se descrie ca fiind „inventator și antreprenor, dar instruit ca inginer”. Este co-fondator și cercetător principal al Rewiring America, o organizație care își propune să facă exact ceea ce spune numele ei: să combată schimbările climatice prin electrificarea gospodăriilor americane.
În cartea sa cu același nume, Griffith „susține că încă putem aborda amenințarea schimbărilor climatice, dar numai dacă răspundem cu un efort de mobilizare masiv, de tipul celui din timpul războiului, pentru a transforma economia bazată pe combustibili fosili într-una complet electrificată, alimentată de energie eoliană, solară și alte surse de energie regenerabilă.” În ea, el spune „vedem o cale fără regrete, care se rezumă cel mai ușor la electrificarea tuturor lucrurilor… acum.”
Am aflat despre Rewiring America după ce am văzut un tweet de la arhitectul de case pasive Andrew Michler și am avut cam aceeași reacție ca el: Aceasta nu este modalitatea de a decarboniza America. Am urmărit firul de la The Zero Energy Project, o organizație care promovează ceea ce numesc „case cu consum zero”, care a publicat un interviu cu Sam Calisch, co-autor cu Griffith la un raport intitulat „Nici o casă ca acasă: Combaterea schimbărilor climatice (și economisirea banilor) prin electrificarea gospodăriilor din America.”
Raportul începe cu o explozie:
Începutul în casele noastre înseamnă trecerea de la gătitul pe gaz la inducție și de la încălzirea pe gaz la pompe de căldură, de la mașinile pe benzină la cele electrice, toate alimentate de o mare matrice de panouri solare pe acoperiș și o baterie mare în garaj. Până acum, totul este bine; nimeni nu se va certa cu asta.
Dar înlocuirea tuturor acestor aparate și vehicule este costisitoare – la fel ca și panourile și bateriile – costând aproximativ 70.000 de dolari pe casă (aproximativ 63.000 de euro). Aici intervine finanțarea creativă; oamenii plătesc deja aproximativ 4.470 de dolari pe an (aproximativ 4.000 de euro) pentru încălzire, răcire și electricitate, așa că „se reduce la costurile de capital finanțate față de costurile cu combustibilul.” Niciun argument aici, nici.
Între timp, prețul panourilor solare și al bateriilor scade rapid, astfel încât proprietarii de case ar putea economisi bani în cele din urmă. Raportul remarcă:
Acest lucru este într-adevăr tentant: o abordare pozitivă, orientată spre viitor, care generează locuri de muncă și își plătește singură.
Raportul susține că „gospodăria americană electrificată folosește mult mai puțină energie decât casele actuale”. Cea mai mare parte a economiilor? „Un domeniu de economii enorme este eliminarea pierderilor termoelectrice în generarea de energie electrică” – energia pierdută pe coșurile centralele termice convenționale pe bază de cărbune și gaz. Ei propun transformarea acestei cantități vaste de energie pierdută în energie regenerabilă și asigurarea unei cantități suficiente de energie electrică pentru toată lumea.
Iar aspectul cel mai minunat al acestui exercițiu este că nimeni nu trebuie să schimbe nimic, cu adevărat.
Aici începem să întâmpinăm probleme. Funcționează cu adevărat acest lucru? L-am întrebat pe Monte Paulsen, un consultant pentru case pasive de la RDH Building Science din Vancouver, Canada. Răspunsul său imediat:
Am răspuns observând că Vancouver este ploioasă. El a spus: „Este Palm Beach-ul Canadei. Încercați asta în Chicago sau în cea mai mare parte a SUA.” A admis că în unele părți ale SUA ar putea funcționa, dacă ați avea un teren mare, o casă mare cu mult acoperiș, într-o parte frumoasă, caldă și însorită a țării. Speră că ar prinde rădăcini acolo, gândindu-se că ar putea foarte bine să lanseze piața pentru pompe de căldură și panouri solare mai bune. Dar s-a întrebat:
Aceasta este problema fundamentală și de aceea am atât de multe îndoieli în legătură cu acest lucru.
Eficiența în primul rând!
Trebuie să prefațez următoarele prin a remarca că acest concept contrazice tot ceea ce am scris, am vorbit sau am predat în ultimii 10 ani. Când „Electrifică totul” a devenit o mantră în 2018, am răspuns cu: „Pompele de căldură și panourile solare sunt instrumente utile. Dar primul lucru pe care trebuie să-l facem este să folosim eficiența radicală a clădirilor pentru a reduce cererea!” Pentru că, altfel, ai nevoie de mult mai mult din toate. Astăzi prefer Asociațiile Internaționale Passive House strigătul de luptă „Eficiența în primul rând.”
Am întârziat și eu la petrecerea „Electrifică totul” pentru că am crezut că este un subset al grupului Net Zero, scriind că „nu era vorba de cerere, ci de ofertă; clădirile puteau fi în continuare niște porci inconfortabili consumatori de energie, atâta timp cât aveau suficiente panouri solare pe acoperiș.”
Aceasta înseamnă pompe de căldură mai mari, fabricate cu mai mult metal și mai mulți agenți frigorifici care sunt gaze puternice cu efect de seră. Unul dintre beneficiile eficienței este că poți utiliza pompe de căldură mai mici care pot utiliza agenți frigorifici precum propanul, care sunt limitați în dimensiuni din motive de siguranță la incendiu. Ignorarea eficienței înseamnă, de asemenea, ratarea oportunității de a oferi confort și reziliență, care, după cum am văzut recent în Texas, sunt plăcute de avut.
Energia solară de pe acoperiș favorizează, de asemenea, disproporționat americanii din casele suburbane cu acoperișuri mari și îi lasă pe cei mai mulți oameni care locuiesc în apartamente sau în medii mai dense la rece, sau, după cum a observat Twitter:
Griffith și Calisch abordează acest lucru în treacăt, observând că „nu fiecare gospodărie este o casă unifamilială detașată cu un acoperiș mare, așa că pentru multe gospodării, întrebarea va fi dacă această tranziție va fi economică la costul energiei electrice din rețea”. Ei remarcă nevoia de „a găsi mecanisme care permit tuturor gospodăriilor să aibă acces la aceste soluții energetice ieftine. Nu reușim dacă decarbonizarea se limitează la persoanele cu un scor FICO [de credit] ridicat.”
Nu vor să lase pe nimeni deoparte: „Avem nevoie de mecanisme de finanțare care să permită tuturor să participe. Această finanțare trebuie să fie disponibilă de fiecare dată când cineva cumpără o mașină, o camionetă, un încălzitor de apă, o centrală termică sau un încălzitor de spațiu sau când își renovează casa cu energie solară.”
Problema este că este o proporție foarte mică a populației care face cumpărături în acest fel, chiar dacă au finanțare ieftină.
Decarbonizarea, suficiența și schimbarea comportamentului.
Într-un interviu pentru Zero Energy Project, Calisch a spus:
Aceasta este Viitorul pe care ni-l dorim așa cum este definit de Elon Musk, unde toată lumea are două mașini electrice în garaj, o baterie pe perete și șindrile solare pe acoperiș. Dar nu se scalează: Nu există suficient teren, suficient litiu sau cupru, suficientă avere și, cel mai important, nu există suficient timp.
De aceea ne luptăm pentru eficiență, reducând nevoia noastră de energie; decarbonizarea, unde electrificăm totul și reducem carbonul încorporat în tot ceea ce producem (iar panourile solare sunt carbon încorporat solid); suficiența, folosind cât mai puțin posibil (cum ar fi uscătoarele de rufe sau bicicletele electrice în loc de mașinile electrice); și simplitatea, abordând mai întâi lucrurile simple (cum ar fi izolația).
Griffith și Calisch, pe de altă parte, susțin că putem avea „case de aceeași dimensiune. Mașini de aceeași dimensiune. Același nivel de confort. Doar electric.”
Problema de astăzi este că mulți americani nu au case decente. Nu au mașini decente. Nu au confort și fiabilitate. Autorii concluzionează în lucrarea lor albă că „mecanismele care funcționează pentru toate nivelurile de venit ale gospodăriilor sunt importante pentru a atinge penetrarea necesară pentru a avea un impact semnificativ asupra climei.” Dar acest lucru funcționează de fapt pentru un subset atât de mic al fondului locativ din SUA încât o astfel de penetrare este improbabilă.
Poate că am atât de multe dificultăți în a înțelege toate acestea pentru că am petrecut un deceniu spunând exact contrariul. M-am gândit că există o limită superioară a cantității de dioxid de carbon pe care o putem introduce în atmosferă și că trebuie să ne facem griji cu privire la emisiile de carbon din minerit, fabricație și cele inițiale necesare pentru producerea tuturor acestor panouri solare, baterii gigantice, pompe de căldură și camionete electrice. M-am gândit că lucrurile mergeau ca de obicei.
Trebuie să mă înșel – este greu să găsești critici la abordarea optimistă a lui Griffith. David Roberts a scris în Vox că aceasta este „povestea care trebuie spusă despre abordarea schimbărilor climatice. Nu o poveste de privațiune sau de renunțare la lucruri. Nu o poveste de declin economic sau de condamnare ecologică inexorabilă. O poveste despre un viitor mai bun, electrificat, care este deja în curs de desfășurare.” Dar aceasta este o poveste mult prea ușoară și convenabilă, așa cum a remarcat arhitectul Andrew Michler, „o excursie la Home Depot și, gata, treaba e făcută.”
Îmi doresc din tot sufletul să fie adevărat: Nimeni nu așteaptă cu nerăbdare „schimbări comportamentale masive la o scară care este puțin probabil să aibă o atracție larg răspândită.” Dar mă tem că nu este atât de simplu.
