„Independența energetică” a devenit un subiect important în Statele Unite după Embargoul Petrolier Arab din 1973. Apoi, președintele Jimmy Carter a numit criza energetică „cea mai mare provocare cu care țara noastră se va confrunta în timpul vieții noastre”. Carter a cerut limitări pe termen lung ale importurilor de petrol, impozite pe profiturile excepționale pentru companiile petroliere și dezvoltarea de combustibili sintetici. A funcționat: importurile de petrol au scăzut de la 45% la 28% din petrolul consumat până în 1982. Eficiența consumului de combustibil la mașini a crescut dramatic. Codurile de construcție au impus mai multă izolație. Crizele au un mod de a determina schimbarea.
Între timp, războiul din Ucraina și oprirea livrărilor de gaz către Europa au cauzat o nouă criză energetică. După cum contributorul PlanetaNoastra Eduardo Garcia a raportat într-o postare recentă, acest lucru duce la o creștere a producției de combustibili fosili. „În loc să accelereze tranziția către energia curată, președintele american Joe Biden a ales să se apropie de companiile de combustibili fosili într-o încercare de a reduce prețurile la gaz”, a scris Garcia.
În Marea Britanie, ministrul responsabil cu energia spune că țara „trebuie să extragă fiecare centimetru cub de gaz din Marea Nordului”. Germania și-a repornit vechile centrale electrice pe cărbune. S-ar părea că ne întorceam rapid într-o lume în care ardeam mult mai mulți combustibili fosili, nu mai puțini.
Michael Liebreich de la firma de consultanță BloombergNEF, pe care l-am descris anterior ca fiind „una dintre sursele mele de referință pentru discuții inteligente despre hidrogen și energie”, are o viziune diferită și mult mai optimistă, scriind: „Cred că acest an infernal va duce la o altă accelerare similară, pe măsură ce devine clar că energia curată, și nu combustibilii fosili, deține cheia securității energetice.”
Liebreich a spus că multe țări prelungesc durata de viață a reactoarelor nucleare existente și au introdus măsuri de urgență pentru economisirea energiei, cum ar fi scăderea temperaturii la termostate și stingerea luminilor. Dar schimbări pe termen lung se întâmplă în ceea ce Liebreich numește „Marea Accelerare a Energiei Curate”.
Se instalează un cablu de curent continuu de înaltă tensiune între Maroc și Marea Britanie, care va aduce 3,6 gigawați de electricitate la jumătate din costul centralelor nucleare construite acum. Instalațiile solare la nivel mondial sunt în creștere cu 38% față de anul trecut. Liebreich a concluzionat:
Fatih Birol, directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie, a remarcat, de asemenea, că Rusia face o mare greșeală înstrăinându-și cel mai mare client. El crede că este o greșeală să credem că criza energetică este un regres în lupta împotriva schimbărilor climatice. El a scris în Financial Times:
Ca și Liebreich, el vede lumina de la capătul tunelului. Ca și mine, el vede paralele cu epoca Carter.
„Nu credeți toate narațiunile negative despre criza energetică. Da, există provocări dificile în față, mai ales iarna aceasta”, a scris Birol. „Dar asta nu înseamnă că Rusia câștigă sau că eforturile de combatere a schimbărilor climatice sunt sortite eșecului. Iar după iarnă vine primăvara. Șocurile petroliere din anii ’70 au dus la progrese majore în eficiența energetică, energia nucleară, solară și eoliană. Criza de astăzi poate avea un impact similar și poate contribui la accelerarea trecerii către un viitor energetic mai curat și mai sigur.”
Acum patruzeci și cinci de ani, independența energetică însemna libertatea față de petrolul importat. Astăzi, înseamnă libertatea față de combustibilii fosili… punct. S-ar putea să fie nevoie de războaie pentru a-i face pe oameni să înceapă, dar apoi lucrurile se mișcă destul de repede.
