Combustibilul de Aviație Durabil (Sustainable Aviation Fuel – SAF) umple acel „sfânt graal” care va menține avioanele în aer fără emisii de carbon. Una dintre companiile care încearcă să producă acest material în cantități mari este LanzaJet, finanțată parțial de Breakthrough Energy, fondul lui Bill Gates. Aceasta deschide o fabrică în Georgia în 2023, care va dubla capacitatea de SAF a Statelor Unite. Breakthrough contribuie cu un grant de 50 de milioane de dolari pentru a subvenționa costul și a-l aduce la paritate de preț cu combustibilul de aviație fosil.
Akshat Rathi de la Bloomberg explică că procesul de fabricare a SAF este intensiv energetic. „Aceasta înseamnă că, fără subvenții sau alte stimulente, costul SAF-ului LanzaJet de la prima fabrică ar fi de aproximativ două ori mai scump decât vărul său fosil la prețurile actuale. Pentru a permite SAF-ului LanzaJet să concureze pe piață, compania a căutat ‘capital concesional’—bani care vin sub formă de granturi sau împrumuturi cu dobândă mică.”
LanzaJet utilizează tehnologia alcool-la-jet (ATJ) pentru a converti etanolul în Kerosen Parafinic Sintetic (SPK) sau Diesel Parafinic Sintetic (SPD) prin „patru etape de proces primare care au fost dovedite la scară comercială: Deshidratare, Oligomerizare, Hidrogenare și Fracționare.” Ei susțin pe site-ul lor: „Etanolul poate fi produs dintr-o varietate de surse sustenabile din punct de vedere ecologic, economic și social, cum ar fi reziduuri de biomasă, deșeuri municipale solide sau gaze reziduale industriale, fără competiție cu utilizarea alimentelor, apei și a terenurilor, ceea ce permite producția de SAF oriunde pe glob.”
Totuși, în articolul din Bloomberg, Rathi scrie:
Asta schimbă complet perspectiva. Într-o postare anterioară, „Putem continua să zburăm cu combustibili de aviație durabili?”, am citat o lucrare, „Estimarea disponibilității materiilor prime pentru combustibilul de aviație durabil pentru a satisface cererea crescândă a Uniunii Europene„, de la Consiliul Internațional pentru Transport Curat (International Council on Clean Transportation – ICCT), care a menționat explicit că, „chiar și cu politici puternice în vigoare, disponibilitatea limitată a celor mai performante materii prime sugerează că producția de SAF singură nu poate atinge obligațiile pe termen lung de reducere a gazelor cu efect de seră ale sectorului aviației din UE.”
Producția de etanol din trestie de zahăr sau porumb înseamnă practic să pui hrană în avioane în loc de oameni. Acest lucru se face de ceva timp cu benzina pentru mașini, dar tendința a început să se schimbe. Într-o postare recentă, „Se schimbă tendința împotriva hrănirii mașinilor în loc de oameni?„, am remarcat că multe publicații conservatoare și mainstream încep să sune ca PlanetaNoastra în obiecțiile lor față de acest lucru. Un alt scriitor de la Bloomberg, David Fickling, a scris că e timpul să scoatem biocarburanții din rezervorul de benzină, notând că „presiunea pe care o exercită asupra terenurilor agricole limitate ale planetei ne împiedică capacitatea de a hrăni pe cei mai săraci din lume. E timpul să începem să desființăm legătura dintre ferme și rezervoarele de benzină înainte de a face mai mult rău.”
Alți scriitori de la radicalul de stânga Financial Times au remarcat că mandatele pentru biocarburanți ar trebui anulate, deoarece oamenii au nevoie de hrană în primul rând. „Sute de milioane de oameni sunt în pericol de ‘foamete și sărăcie’ din cauza penuriei de alimente cauzate de război, a avertizat săptămâna trecută secretarul general al ONU. Cantitatea totală de culturi utilizate anual pentru biocarburanți este egală cu consumul caloric a 1,9 miliarde de oameni, conform datelor Gro Intelligence, subliniind volumul de materii prime agricole care ar putea fi deviate de la utilizarea energetică dacă criza securității alimentare s-ar înrăutăți.”
După ce am citit acest ultim articol despre SAF, l-am contactat pe Dan Rutherford, director de aviație la Consiliul Internațional pentru Transport Curat, care a menționat că afirmația „emisiile de gaze cu efect de seră de la SAF ar putea fi cu până la 85% mai mici decât cele de la combustibilul convențional” se referea la cei mai buni combustibili de a doua generație posibil, și nu la cei de prima generație precum porumbul sau trestia de zahăr. El spune că ONU a estimat că SAF-ul obținut din porumb american, de exemplu, va reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu doar 10% comparativ cu combustibilul de aviație. Am remarcat anterior că este la fel ca în caricatura lui Andy Singer, și de fapt mai rău pentru climă decât benzina.
„Teoria din spatele abordării LanzaJet este să folosească materii prime mai ieftine, mai puțin sustenabile, pentru a ‘pompa’ combustibili mai buni mai târziu”, spune Rutherford. „Dar această strategie a eșuat clar pentru biocarburanții rutieri, deoarece combustibilii avansați nu au putut concura la preț. Mai bine să adoptăm abordarea UE și să alocăm stimulente și investiții exclusiv pentru cei mai buni combustibili încă din prima zi.”
În postarea anterioară, am concluzionat că nu se va ajunge niciodată la ceva semnificativ: „Pur și simplu nu sunt suficiente vaci moarte și nu este suficient pământ pentru a ne ține pe toți în aer.” Cel puțin acum, ei concurează cu oamenii pentru hrană într-o lume în care schimbările climatice și războiul provoacă penurii și creșteri de prețuri. Nu înțeleg cum ar putea cineva să creadă că aceasta este o idee bună.
