Știi cu adevărat de unde provin?
Scoicile de mare au fascinat oamenii dintotdeauna. Aceste minunății răsucite, marmorate, din mare, sunt diferite de orice găsim pe uscat, și din acest motiv au fost întotdeauna adunate și prețuite. Din păcate, așa cum explică National Geographic în un articol revelator despre comerțul cu scoici de mare, se întâmplă mult mai multe în culise decât ai putea crede atunci când alegi o scoică drăguță de la un stand de suveniruri din zonele tropicale.
Primul lucru pe care mulți oameni îl presupun greșit este că scoicile de mare sunt colectate de pe plaje. Această imagine idilică este spulberată de fotografiile realizate de Amey Bansod, un student absolvent care cerceta munca artizanilor de scoici din India. Bansod a descoperit depozite pline cu scoici de mare care fuseseră recoltate din mare. Un muncitor de la o unitate a spus că procesează între 30 și 100 de tone de scoici pe lună – și este doar una dintre multiplele astfel de unități de-a lungul coastei indiene.
Pregătirea scoicilor pentru vânzare este un proces crud. Așa cum explică National Geographic, scoicile – care conțin animale vii la momentul recoltării – sunt uscate la soare, scufundate în recipiente cu ulei și acid pentru a curăța orice urmă de țesut, apoi curățate manual și unse cu ulei de către artizani pentru a dezvolta un luciu atrăgător. Aceste scoici sunt vândute ca bibelouri sau folosite pentru a face bijuterii.
Prelucrarea scoicilor este comună în India, Filipine, Indonezia, America Latină și Caraibe. Foarte puține specii sunt protejate în conformitate cu Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii de Faună și Floră Sălbatice pe cale de Dispariție (CITES), organismul care reglementează comerțul global cu specii sălbatice. Dar chiar și atunci când o specie este protejată, cum ar fi scoica regină (queen conch) sau nautilusul camerat (chambered nautilus), este un lucru greu de monitorizat.
Dr. Mary Gilham – O scoică regină vie în Caraibe /CC BY 2.0
Potrivit Alejandrei Goyenechea, consilier internațional senior pentru Defenders of Wildlife, „identificarea speciilor de moluște este una dintre cele mai dificile provocări în monitorizarea comerțului internațional cu scoici de mare.” La această problemă se adaugă faptul că în Europa, China, Taiwan și Hong Kong, „scoicile au aceleași coduri vamale pentru specii sau genuri ca și coralii și alte moluște, crustacee și echinoderme.”
Există o modalitate eficientă de a opri acest comerț dăunător?
Bansod a spus că a încercat ani de zile să convingă artizanii indieni de scoici să creeze în schimb forme din sticlă suflată, inspirate de mare, dar această idee nu a prins niciodată. Nici guvernele nu sunt teribil de interesate de scoici; dintr-un anumit motiv, acestea sunt considerate mai puțin demne de protecție oficială decât specii grandioase precum tigrii, elefanții și leii. Prin urmare, schimbarea trebuie să fie condusă de consumatori, care devin conștienți de problemă și refuză să cumpere scoici de mare ca bibelouri și bijuterii, recunoscând scoicile ca făcând parte din fauna sălbatică ce nu-și are locul în jurul gâtului nostru sau pe șemineele noastre.
