Tot ce este deșeu solid se transformă în aer.
Micul secret murdar al reciclării în SUA este că, în cea mai mare parte, nu a avut loc niciodată; unele materiale, cum ar fi aluminiul, sunt suficient de valoroase pentru a fi reciclate în America de Nord, iar Amazon nu are niciodată suficient carton. Dar a fost de fapt o farsă pentru a ne face să ne simțim bine în legătură cu ambalajele de unică folosință și pentru a evita responsabilitatea producătorului. Majoritatea deșeurilor plastice au fost blocate în containere de transport maritim și vândute în China, unde forța de muncă ieftină și abundentă putea separa murdăria de curat și polipropilena de stiren.
Așadar, când China și-a închis ușile pentru plasticul murdar, orașele americane au avut o problemă. Depozitele de deșeuri se umplu, orașele apelează la incinerare sau, cum le place lor să o numească, la transformarea deșeurilor în energie. Acest lucru este comun în Scandinavia, iar ei obișnuiau să facă acest lucru în fabrică prezentată în fotografia de mai sus. Cu excepția faptului că a fost închisă deoarece nu a putut îndeplini standardele europene stricte pentru dioxină, așa că au cheltuit un miliard de coroane pentru ca Bjarke să proiecteze noua și luxoasă instalație Amager Bakke cu pârtia de schi de pe acoperiș.
© Covanta
În SUA, standardele nu sunt nici pe departe la fel de stricte ca în Europa, iar incineratoarele nici măcar nu sunt proiectate pentru aceste lucruri.. Oliver Milman scrie în Guardian despre un incinerator din Chester, Pennsylvania, care arde materiale reciclabile din locuri îndepărtate precum New York City și Carolina de Nord.
Covanta, compania care operează uzina, spune că scruberii și camerele cu filtre reduc nivelul de poluare sub standardele guvernamentale (care sunt prea relaxate pentru început, mai ales pentru instalațiile existente) și că este mai bine decât transportul la o groapă de gunoi.
Acest lucru nu este în întregime adevărat. Plasticele nu putrezesc în gropile de gunoi și emit metan. Când sunt arse, ele emit mai mult CO2 pe kWh generat decât cărbunele. Aceste uzine vechi și obosite pompează dioxine și oxizi de azot, iar totul se așază asupra săracilor care locuiesc în comunitate. CO2 se răspândește mai departe. Singurul lucru mai prost decât arderea plasticelor de unică folosință este fabricarea lor. Toată lumea știe asta. Milman concluzionează:
Singurul lucru bun care rezultă din aceasta este că oamenii ar putea începe să realizeze că, după ce beau din acel flacon de apă, îl vor respira – că, parafrazându-l pe Marshall Berman, tot ce este deșeu solid se transformă în aer. Poate că se vor gândi de două ori înainte de a-l cumpăra.
