Când vine vorba de vânarea rozătoarelor, pisicile sunt greu de doborât. Gândiți-vă la toate desenele animate și poeziile pentru copii în care șoarecii și șobolanii fug de frică atunci când se confruntă cu amenințarea acelor gheare ascuțite ca briciul.
Conștiente de această reputație de vânător fioros, orașele se bazează adesea pe pisicile sălbatice pentru a controla populațiile de șobolani. Ele eliberează feline pe străzi, presupunând că Mama Natură își va face treaba și că șobolanii vor fi eliminați cu puțin ajutor felin. Dar un studiu nou arată că pisicile nu sunt deloc eficiente în prinderea șobolanilor.
Recent, o echipă de cercetători de la Universitatea Fordham studia o colonie de șobolani la o fabrică de reciclare din Brooklyn când, spre dezamăgirea lor, mai multe pisici sălbatice s-au stabilit acolo. Decizând să profite la maximum de situație, cercetătorii au instalat câteva camere de teren cu infraroșu pentru a vedea cum interacționează felinele și rozătoarele. Ei și-au schimbat obiectivul studiului pentru a înțelege cum afectează pisicile comportamentele și mișcările șobolanilor.
Interesant, rezultatul nu a fost o urmărire ca-n povești, așa cum v-ați aștepta. Pe o perioadă de cinci luni, camerele au surprins doar trei încercări serioase în care pisicile au încercat să prindă șobolani și doar două dintre aceste încercări au avut succes. Camerele au înregistrat, de asemenea, aproximativ 20 de alte încercări de pândă. Și aceasta într-o facilitate plină cu până la 150 de șobolani.
„Pisicile nu sunt inamicul natural al șobolanilor”, a declarat cercetătorul principal Michael Parsons pentru New Scientist. „Ele preferă prada mai mică.”
Șobolanii sunt fioroși
Rezultatele confirmă ceea ce au spus întotdeauna experții în rozătoare. Pisicile sunt excelente la prinderea șoarecilor, dar sunt mult mai puțin interesate și mult mai intimidate de șobolani, care sunt mai mari și mai fioroși.
„Odată ce șobolanii depășesc o anumită dimensiune, șobolanii ignoră pisicile și pisicile îi ignoră”, declară pentru The Atlantic Gregory Glass, profesor la Universitatea din Florida, care a studiat interacțiunile dintre pisici și șobolani. „Nu sunt super-prădătorul pe care oamenii l-au crezut a fi.”
Șoarecii cântăresc între 20 și 35 de grame (0,7 până la 1,2 uncii), în timp ce șobolanii sunt mai aproape de 240 de grame (8,4 uncii). În plus, șobolanii au incisivi ascuțiți care pot fi folosiți pentru a provoca destule daune într-o confruntare.
În ciuda tuturor acestora, ideea că pisicile sunt prădătorii naturali ai șobolanilor persistă, iar orașele încă se bazează pe ele pentru pradă.
„Având în vedere rezultatele noastre, putem doar nota că confuzia continuă a publicului între șobolani și șoareci ar putea încuraja o abordare slabă, dar riscantă, a controlului șobolanilor”, scriu cercetătorii în studiul lor, publicat în Frontiers in Ecology and Evolution.
Motivul pentru care oamenii cred că pisicile controlează șobolanii este că șobolanii acționează diferit atunci când pisicile sunt în preajmă și sunt mai puțin probabil să fie văzuți de oameni. Ei vor petrece mai mult timp ascunzându-se sau se vor mișca cu precauție în umbră, sperând să evite o întâlnire cu o pisică.
Parsons afirmă: „Șobolanii supraestimează riscul pe care îl reprezintă pisicile.”
