Rinocerul negru vestic este disparută. Nu au existat rapoarte sau observații ale speciei, Diceros bicornis longpipes, din 2006, raportează Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale (UICN). Odinioară răspândit în toată Africa centrală, numărul rinocerilor negri vestici a continuat să scadă până la dispariția lor, în principal din cauza braconajului. Nu se cunoaște să existe exemplare în captivitate.
Dar această notă tristă este doar o parte a poveștii mai mari. Toți rinocerii negri au probleme, iar un nou plan de conservare trebuie dezvoltat pentru a salva grupul extins de la dispariție, spun cercetătorii de la Universitatea Cardiff.
În studiul lor, cercetătorii de la Cardiff au comparat genele rinocerilor vii și disparuți prin extragerea ADN-ului din mostre de țesut și fecale de la animale sălbatice și din pielea exemplarelor de muzeu. Au măsurat diversitatea genetică a speciei din trecut față de prezent și au comparat profilurile animalelor din diferite regiuni ale Africii. Ceea ce au găsit a fost o scădere majoră a diversității genetice. Au descoperit că 44 din 64 de linii genetice nu mai există, ceea ce sugerează că „viitorul este sumbru” dacă nu este pus în aplicare un nou plan de conservare.
„Descoperirile noastre relevă că vânătoarea și pierderea habitatului au redus drastic potențialul evolutiv al rinocerului negru în ultimii 200 de ani. Amploarea acestei pierderi de diversitate genetică ne-a surprins cu adevărat – nu ne așteptam să fie atât de profundă”, a declarat profesorul Mike Bruford de la Școala de Biosciențe a Universității Cardiff, într-un comunicat.
„Scăderea diversității genetice a speciei amenință să-i compromită potențialul de adaptare în viitor, pe măsură ce clima și peisajul african se schimbă din cauza presiunii crescute din partea omului …”
Pentru a salva animalele de la dispariție, este esențial să se conserve populațiile genetic distincte, spun cercetătorii.
„Noile date genetice pe care le-am colectat ne vor permite să identificăm populațiile prioritare pentru conservare, oferindu-ne o șansă mai bună de a preveni extincția totală a speciei”, spune Bruford.”
Istoria rinocerului negru
Fondul Mondial pentru Natură amintește o știre brutală din Daily Mirror din 1961: „CONDAMNAȚI”. Aceasta însoțea o fotografie pe pagină întreagă cu doi rinoceri africani și un articol care spunea că rinocerii erau „condamnați să dispară de pe fața pământului din cauza nebuniei, lăcomiei și neglijenței omului”.
Existau aproximativ 100.000 de rinoceri negri în 1960, conform UICN. Între 1970 și 1992, 96 la sută dintre rinocerii negri rămași din Africa au fost uciși într-un val prelungit de braconaj, raportează WWF. Numărul lor a scăzut la doar 2.410 în 1995. Astăzi, rinocerul negru este listat ca fiind în pericol critic.
Mai recent, eforturile de conservare au oferit scântei de speranță, deoarece aceste numere au crescut la 4.880 în 2010. Doi pui de rinocer negru s-au născut în Tanzania în octombrie 2016 din mame care fuseseră crescute în captivitate și apoi eliberate în sălbăticie, raportează BBC.
Patru state din arealul lor natural — Africa de Sud, Namibia, Zimbabwe și Kenya — conservă în prezent majoritatea (96,1 la sută) rinocerilor negri rămași în sălbăticie.
O cerere tot mai mare pentru cornul de rinocer, care este folosit în unele culturi pentru remedii populare, a declanșat o creștere recentă a braconajului în Africa de Sud, raportează WWF. În 2014, 1.215 rinoceri au fost braconați în Africa de Sud, o creștere cu 21 la sută față de anul precedent.
Cercetătorii abordează acest aspect în studiul lor, publicat în revista Scientific Reports:
