Parcul Național Arches, lângă Moab, Utah, ar putea fi cea mai mare grădină de sculpturi din lume — un loc unde Mama Natură a folosit vântul și apa pentru a sculpta peste 2.000 de arcuri, variind în dimensiune de la o deschidere de 0,91 metri la Arcul Peisajului, care măsoară 93,27 metri de la bază la bază. Și arcurile nu sunt singurele opere expuse. Există vârfuri și roci echilibrate, creste și monoliti erodați, și plăci de rocă netedă presărate cu gropi.
Cine ar fi crezut că eroziunea poate fi atât de frumoasă?
Istorie
Cea mai mare parte a actualului parc național a fost plasată sub protecție federală când Președintele Herbert Hoover a proclamat Monumentul Național Arches la 12 aprilie 1929. Președintele Franklin D. Roosevelt a semnat o proclamație extinzând monumentul național în noiembrie 1938. Președintele Lyndon B. Johnson a făcut același lucru din nou în ianuarie 1969. Congresul a adoptat legislația care a conferit zonei statut de parc național în 1971.
Lucruri de făcut
Mulți vizitatori ai Parcului Național Arches opresc într-o parcare cu belvedere, fac câteva fotografii și pleacă. O serie de trasee scurte și ușoare de drumeție fac simplă o privire mai bună asupra arcurilor care atrag atât de mulți oameni aici. Traseul circular în jurul bazei Stâncii Echilibrate are mai puțin de 0,80 kilometri. Drumeția către Arcul Dublu — două deschideri unite la un capăt — este destul de plată și are doar 0,80 kilometri dus-întors. Este mai puțin de 0,80 kilometri dus-întors pentru a explora Arcul Dunei de Nisip și Arcul Liniei Orizontului, unde în noiembrie 1940 o bucată masivă a căzut, dublând dimensiunea deschiderii arcului.
Drumeții mai aventuroși vor dori să facă o rezervare pentru o drumeție ghidată de un ranger prin Cuptorul Incins (Fiery Furnace), un labirint de canioane înguste de gresie. Drumeția durează aproximativ trei ore și necesită puțină cățărare pe gresie netedă.
La puțin peste 11,27 kilometri, Circuitul Primitiv Grădina Diavolului (Devils Garden Primitive Loop) este cel mai lung traseu stabilit în parc. Ruta — care, din nou, implică oarecare cățărare pe stâncă netedă — te duce la opt dintre cele peste 2.000 de arcuri din parc.
De ce veți dori să reveniți
Cerul nopții deasupra Parcului Național Arches strălucește practic, Calea Lactee în toată splendoarea ei. Izolarea parcului înseamnă că stelele nu sunt estompate de poluarea luminoasă din zonele mai dezvoltate ale țării.
Floră și faună
Peisajul de gresie al Parcului Național Arches este populat cu mai multă faună sălbatică decât v-ați aștepta. Există peste 50 de specii de mamifere găsite în deșertul înalt al parcului, inclusiv cerbi catâri, iepuri de deșert, șobolani-cangur, coioți și oi mari de deșert (bighorn). Oile bighorn, odată vânate până la extincție din zonă, au fost reintroduse în anii 1980. Există aproximativ 75 de oi în Parcul Național Arches.
Există, de asemenea, peste 180 de specii de păsări în Parcul Național Arches. Sunteți aproape sigur că veți zări gaițe de pin, mierle de munte și corbi. Vizitatorii norocoși vor zări un condor californian planând sus deasupra arcurilor.
În cifre
Site web: www.nps.gov/arch
Suprafața parcului: 30.970 hectare sau 308,21 kilometri pătrați
Vizitați în 2010: 1,01 milioane
Fapt inedit: Scriitorul și activistul de mediu Edward Abbey a lucrat ca ranger de parc sezonier la Parcul Național Arches în anii 1950, iar acea experiență este consemnată în memoriile sale „Desert Solitaire”.
Aceasta face parte din Explorați Parcurile Americii, o serie de ghiduri de utilizare a sistemelor de parcuri naționale, de stat și locale din Statele Unite.
