În acest moment, undeva, există un păianjen plutind sus deasupra Pământului, ca un astronaut cu opt picioare, căutând un loc bun unde să aterizeze.
Știm că păianjenii pot naviga pe cer folosind un proces numit balonare. Este simplu, dar ingenios: un păianjen se urcă într-un loc proeminent, flutură o mică parașută de mătase și prinde un vânt.
Și pornesc în călătorie către o lume nouă îndrăzneață, în speranța unei prăzi abundente și poate chiar a mai puțini prădători.
Ar părea o modalitate remarcabil de eficientă de a acoperi distanțe vaste, unii păianjeni fiind observați la o înălțime de până la 4.900 de metri deasupra nivelului mării.
Singura problemă? Legile aerodinamicii nu ar trebui să le permită păianjenilor să prindă un vânt pentru a parcurge distanțe atât de mari — indiferent cât de ușoare și aerisite ar fi acele parașute de mătase.
De fapt, un studiu nou sugerează că păianjenii probabil primesc ajutor de la câmpul electric al Pământului. Aceasta este sarcina pe care Pământul o acumulează pe măsură ce se mișcă și interacționează cu atmosfera și ionosfera. În esență, atmosfera planetei este un circuit electric masiv — iar păianjenii ar putea avea echipamente încorporate pentru a detecta unde sunt cele mai puternice câmpuri și a le folosi.
Cel puțin asta au concluzionat Erica Morley și Daniel Robert, cercetători la Universitatea din Bristol, după ce au observat păianjeni într-o cutie încărcată electric cum își iau zborul — chiar și atunci când nu era vânt.
„Aceasta este cu adevărat știință de top”, a declarat pentru The Atlantic fizicianul Peter Gorham. „Ca fizician, mi s-a părut foarte clar că câmpurile electrice au jucat un rol central, dar puteam doar să speculez cum ar putea biologia să susțină acest lucru. Morley și Robert au dus acest lucru la un nivel de certitudine care depășește cu mult orice așteptări am avut.”
Dar mai întâi, pentru a înțelege cum păianjenii ar putea călări proverbialul fulger, trebuie să înțelegem câteva elemente de bază despre câmpul electric al Pământului. Planeta are o sarcină negativă. Este definiția literală a expresiei „a fi legat la pământ”. Atmosfera, pe de altă parte, are o sarcină pozitivă, aerul, în zilele fără furtună, având aproximativ 100 de volți de electricitate pe metru la nivelul solului.
Acum, când un păianjen țese o pânză, acel fir este încărcat negativ. Ca atare, respinge sarcina negativă a oricărui alt obiect de la sol pe care se întâmplă să fie cocoțat păianjenul. Aerul din jurul acelei pânze, pe de altă parte, este încărcat pozitiv. În efect, se creează un circuit electric.
Capacitatea de a folosi acea energie pentru călătorie — un proces cunoscut sub numele de repulsie electrostatică — s-ar putea datora unui simț foarte special al păianjenului: cercetătorii au observat fire de păr minuscule pe picioarele păianjenilor care tremurau în prezența unui câmp electric.
„Păianjenii au o mulțime de țepi și alte tipuri de fire de păr. Dar este acest tip particular de fir de păr — numit tricobothria — care s-a mișcat în câmpul electric. Celelalte nu păreau să se miște deloc”, a declarat Morley pentru PBS.
Dar mai mult decât doar a simți prezența unui câmp electric, unii păianjeni l-au valorificat țesându-și mini-parașutele și luându-și zborul, chiar și din mica lor cutie de plastic.
Cu alte cuvinte, nu numai că puteau detecta câmpurile electrice, dar le puteau folosi — și principiul repulsiei electrostatice — pentru a-și lua zborul.
Acum, imaginați-vă genul de înălțimi pe care le pot atinge păianjenii atunci când este o furtună cu fulgere, iar atmosfera trosnește cu mii de volți.
Și poate, dacă ești arahnofob, deznădăjduiește puțin.
Pentru că acești călăreți ai furtunii ar putea să apară de oriunde.
