Liderii populiști sunt mai interesați să reducă prețul benzinei decât să oprească schimbările climatice.
Acesta este Doug Ford în fotografie, noul premier al provinciei Ontario, care conduce acum o provincie cu o economie la fel de mare ca Elveția, o geografie de aproximativ 1,04 milioane de kilometri pătrați (de 1,5 ori suprafața Texasului). Este fratele răposatului Rob Ford, și când candida pentru funcția de lider am scris că el „preia ștafeta extremei drepte și va distruge provincia, așa cum aproape au făcut el și fratele său cu orașul.”
El se ține de promisiune, readucând educația sexuală în secolul trecut, anulând inițiativele verzi, sistemul de plafonare și comercializare a emisiilor, demolând parcuri eoliene și dezavantajând Toronto, dar asta este o altă poveste; cea mai importantă este că el face parte dintr-un fenomen mondial. Pentru că politica nu mai este de fapt despre stânga contra dreapta, așa cum scrie Gideon Rachman în Financial Times (cu abonament), Diviziunile urban-rurale au devenit marea scindare globală, cu subtitlul „Un fenomen politic opune elitele metropolitane populiștilor din orașele mici.”
Ford a fost ales de votanții suburbani și rurali; centrele urbane l-au respins și au votat pentru liberalii centriști și Noul Partid Democrat de centru-stânga, deși este greu de spus care este mai la stânga decât celălalt. Rachman nu discută despre Ontario, dar analizează SUA și Marea Britanie;
La alegerile din 2016, Donald Trump a pierdut în toate marile orașe ale Americii — adesea la diferențe uriașe — dar a fost dus la Casa Albă de restul țării. Acest eșec în marile orașe americane a replicat modelul referendumului Brexit din Marea Britanie de la începutul acelui an, când campania Leave a câștigat în ciuda faptului că a pierdut în aproape toate orașele mari.
Și nu doar în Occident; același lucru se întâmplă în Brazilia, Egipt, Israel, Turcia, Filipine și Thailanda. În Europa: Italia, Polonia și Ungaria. Rachman notează că orășenii tind să fie mai bogați și mai bine educați. La alegerile din SUA, Donald Trump a spus de fapt: „Îi iubim pe cei slab educați,” pentru că ei îl iubeau.
Deci ce îi pune pe orășeni împotriva celorlalți? Locuitorii orașelor anti-Trump, anti-Brexit, anti-Erdogan, anti-Orban tind să fie mai bogați și mai bine educați decât oponenții lor politici. Prin contrast, strigătul de luptă care îi unește pe susținătorii domnului Trump, Brexit, domnului Erdogan sau domnului Orban este o versiune a promisiunii de a-și face țările „din nou mărețe”. Orășenii sunt, de asemenea, mai predispuși să fi călătorit sau studiat în străinătate, sau să fie imigranți recenți. Mai mult de o treime din populația din New York și Londra, de exemplu, s-a născut în străinătate.
Rachman concluzionează cu un punct cu adevărat important: acum pare să avem mai multe conflicte în interiorul țărilor noastre, între mediul urban și cel rural, decât în exterior. „Extinderea diviziunii urban-rurale sugerează că cele mai explozive presiuni politice ar putea acum să se afle în interiorul țărilor — mai degrabă decât între ele.”
Aceste bătălii au ramificații; am devenit la fel de divizați în privința climei pe cât suntem în privința a orice altceva. În State, Trump încearcă să ia dreptul Californiei de a reglementa poluarea. În Ontario, 15 ani de progres ecologic sunt anulați. Se pare că doar elitele urbane care sorb latte și merg pe bicicletă se preocupă de schimbările climatice, în timp ce oamenii simpli, „sarea pământului”, din afara orașelor se plâng de turbinele eoliene urâte și conduc pick-up-uri mari. Aceste stereotipuri absurde par tot mai reale pe zi ce trece.
